1 Împăraţilor 22:15-53
1 Împăraţilor 22:15-53 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Astfel el a venit la împărat. Și împăratul i-a spus: Micaia, să mergem împotriva Ramot-Galaadului la luptă, sau să îl lăsăm în pace? Iar el i-a răspuns: Du-te și prosperă, pentru că DOMNUL îl va da în mâna împăratului. Și împăratul i-a spus: De câte ori să te conjur că nu îmi vei spune decât ce este adevărat în numele DOMNULUI? Iar el a spus: Am văzut tot Israelul împrăștiat pe dealuri, ca oi care nu au păstor; și DOMNUL a zis: Aceștia nu au stăpân; să se întoarcă fiecare om la casa lui în pace. Și împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Nu ți-am zis eu că nu profețește binele referitor la mine, ci numai răul? Iar el a spus: Ascultă tu de aceea cuvântul DOMNULUI: Am văzut pe DOMNUL șezând pe tronul său și toată oștirea cerurilor stând în picioare la dreapta lui și la stânga lui. Și DOMNUL a zis: Cine va convinge pe Ahab să se urce și să cadă la Ramot-Galaad? Și unul spunea într-un fel și un altul spunea într-alt fel. Și a ieșit un duh și a stat în picioare înaintea DOMNULUI și a zis: Eu îl voi convinge. Și DOMNUL i-a spus: Cum? Iar el a zis: Voi ieși și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui. Iar el a spus: Să îl convingi și învingi de asemenea; ieși și fă astfel. De aceea acum, iată, DOMNUL a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeți ai tăi și DOMNUL a vorbit rău referitor la tine. Dar Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat și a lovit pe Micaia peste obraz și a spus: Pe ce cale a plecat Duhul DOMNULUI de la mine pentru a-ți vorbi ție? Și Micaia a zis: Iată, vei vedea în acea zi când vei intra în camera dinăuntru pentru a te ascunde. Și împăratul lui Israel a spus: Ia pe Micaia și du-l înapoi la Amon, guvernatorul cetății, și la Ioas, fiul împăratului. Și să spui: Astfel zice împăratul: Puneți pe acesta în închisoare și hrăniți-l cu pâinea chinuirii și cu apa chinuirii, până mă întorc în pace. Și Micaia a zis: Dacă te întorci cu adevărat în pace, DOMNUL nu a vorbit prin mine. Și el a spus: Dați ascultare, popoarelor, fiecare dintre voi. Astfel, împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au urcat la Ramot-Galaad. Și împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Eu mă voi deghiza și voi intra în bătălie; dar tu îmbracă-te cu robele tale. Și împăratul lui Israel s-a deghizat și a mers în bătălie. Dar împăratul Siriei poruncise celor treizeci și două de căpetenii care conduceau carele sale, spunând: Nu vă luptați nici cu cel mic nici cu cel mare, în afară numai de împăratul lui Israel. Și s-a întâmplat, când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iosafat, că au spus: Negreșit acesta este împăratul lui Israel. Și s-au abătut pentru a lupta împotriva lui; și Iosafat a strigat. Și s-a întâmplat, când căpeteniile carelor au priceput că acesta nu era împăratul lui Israel, că s-au întors de la a-l urmări. Și un anumit om a tras cu arcul la întâmplare și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armurii; de aceea el a spus conducătorului carului său: Întoarce-ți mâna și scoate-mă din oștire, pentru că sunt rănit. Și bătălia a crescut în acea zi; și împăratul a stat în picioare în carul său împotriva sirienilor și a murit seara; și sângele curgea din rană în mijlocul carului. Și pe la apusul soarelui s-a făcut o strigare prin toată oștirea, spunând: Fiecare om la cetatea sa și fiecare om la țara sa! Astfel împăratul a murit și a fost adus la Samaria; și l-au îngropat pe împărat în Samaria. Și unul spăla carul în iazul Samariei; și câinii au lins sângele său; și i-au spălat armura; conform cuvântului DOMNULUI pe care îl spusese. Și restul faptelor lui Ahab și tot ce a făcut, și casa de fildeș pe care a făcut-o, și toate cetățile pe care le-a construit, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraților lui Israel? Astfel, Ahab a adormit cu părinții săi; și Ahazia, fiul său, a domnit în locul său. Și Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel. Iosafat avea treizeci și cinci de ani când a început să domnească și a domnit douăzeci și cinci de ani în Ierusalim. Și numele mamei lui era Azuba, fiica lui Șilhi. Și el a umblat în toate căile lui Asa, tatăl său; și nu s-a abătut de la împlinirea lor, făcând ceea ce era drept în ochii DOMNULUI; totuși înălțimile nu au fost îndepărtate, fiindcă poporul încă oferea și ardea tămâie pe înălțimi. Și Iosafat a făcut pace cu împăratul lui Israel. Și restul faptelor lui Iosafat și puterea sa pe care a arătat-o și cum s-a războit, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraților lui Iuda? Și rămășița de sodomiți, care rămăsese din zilele tatălui său, Asa, a alungat-o din țară. Nu era atunci un împărat în Edom; un guvernator era împărat. Iosafat a făcut corăbiile din Tarsis să meargă la Ofir după aur; dar ele nu au mers; căci corăbiile s-au sfărâmat în Ețion-Gheber. Atunci i-a spus Ahazia, fiul lui Ahab, lui Iosafat: Să meargă servitorii mei cu servitorii tăi în corăbii. Dar Iosafat a refuzat. Și Iosafat a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea lui David, tatăl său; și Ioram, fiul său, a domnit în locul său. Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în anul al șaptesprezecelea al lui Iosafat, împăratul lui Iuda, și a domnit doi ani peste Israel. Și el a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI și a umblat în calea tatălui său și în calea mamei sale și în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; Fiindcă a servit lui Baal și i s-a închinat și l-a provocat la mânie pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel, conform cu tot ce făcuse tatăl său.
1 Împăraţilor 22:15-53 Noua Traducere Românească (NTR)
Când a ajuns la rege, acesta l-a întrebat: ‒ Micaia, să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunțăm? El i-a răspuns: ‒ Du-te și învinge! DOMNUL îl va da în mâna regelui. Regele i-a zis: ‒ De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele DOMNULUI? Atunci el a zis: ‒ Am văzut tot Israelul risipit pe munți ca niște oi care n-au păstor, iar DOMNUL a zis: „Acestea nu au stăpân. Să se întoarcă fiecare în pace acasă“. Regele lui Israel i-a zis lui Iehoșafat: ‒ Nu ți-am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai de rău? Micaia a zis: ‒ Ascultă, deci, Cuvântul DOMNULUI! L-am văzut pe DOMNUL șezând pe tronul Său și am văzut toată armata cerurilor stând în picioare lângă El, la dreapta și la stânga Lui. Și DOMNUL a întrebat: ‒ Cine-l va amăgi pe Ahab, ca să meargă în Ramotul Ghiladului și să piară acolo? Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel. Apoi a venit un duh, s-a înfățișat înaintea DOMNULUI și I-a zis: ‒ Eu îl voi amăgi. ‒ Cum? l-a întrebat DOMNUL. ‒ Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui. Și DOMNUL i-a zis: ‒ Îl vei amăgi și vei reuși! Du-te și fă așa! Și acum, iată, DOMNUL a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeți ai tăi. DOMNUL a rostit nenorocirea împotriva ta. Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz și i-a zis: ‒ Pe unde a ieșit Duhul DOMNULUI de la mine ca să-ți vorbească? Micaia a răspuns: ‒ Iată, vei vedea în ziua în care vei fugi dintr-o cameră în alta ca să te ascunzi! După aceea, regele lui Israel a zis: ‒ Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui, și spune-le: „Așa vorbește regele: «Aruncați-l pe acest om în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»“. Dar Micaia a zis: ‒ Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu DOMNUL a vorbit prin mine. Apoi a zis: ‒ Să auziți, toate popoarele! Regele lui Israel împreună cu Iehoșafat, regele lui Iuda, au pornit spre Ramotul Ghiladului. Regele lui Israel i-a zis lui Iehoșafat: „Eu mă voi deghiza și voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale regale!“. Regele lui Israel s-a deghizat și, îmbrăcat astfel, a intrat în luptă. Regele Aramului le poruncise celor treizeci și două de căpetenii ale carelor sale, zicând: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!“. Când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iehoșafat, și-au zis: „Cu siguranță acesta este regele lui Israel!“. Și s-au întors spre el ca să-l atace, dar Iehoșafat a strigat după ajutor. Căpeteniile carelor, văzând că nu este el regele lui Israel, s-au întors de la el. După aceea, un arcaș a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe regele lui Israel între armură și zale. Regele i-a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce-ți mâna și scoate-mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“. Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele a rămas în picioare în car, împotriva arameilor, dar seara a murit. Sângele din rană i-a curs în interiorul carului. Când a apus soarele, s-a strigat în tabără: „Fiecare să plece în cetatea lui! Fiecare să plece în țara lui!“. Astfel, regele a murit și a fost dus la Samaria, unde l-au înmormântat. Când au spălat carul într-un iaz din Samaria, câinii i-au lins sângele, iar prostituatele s-au scăldat acolo, potrivit cuvântului pe care-l spusese DOMNUL. Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, palatul de fildeș pe care l-a construit și toate cetățile pe care le-a construit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? Ahab a adormit alături de strămoșii săi, iar în locul său a domnit fiul său Ahazia. Iehoșafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, regele lui Israel. Iehoșafat avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fata lui Șilhi. El a umblat pe toate căile tatălui său, Asa, și nu s-a abătut de la ele, făcând ce este drept înaintea ochilor DOMNULUI. Totuși, înălțimile n-au fost îndepărtate, iar poporul încă mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. De asemenea, Iehoșafat a trăit în pace cu regele lui Israel. Celelalte fapte ale lui Iehoșafat, puterea pe care a arătat-o și războaiele pe care le-a purtat, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? El i-a nimicit pe bărbații care se prostituau și care rămăseseră în țară din zilele lui Asa, tatăl său. În Edom nu era rege. În locul regelui era un guvernator. Iehoșafat a făcut niște corăbii de Tarșiș, care să meargă la Ofir după aur, dar n-au mai plecat, pentru că au fost sfărâmate la Ețion-Gheber. Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i-a zis lui Iehoșafat: „Să meargă slujitorii mei împreună cu slujitorii tăi cu corăbiile!“. Dar Iehoșafat nu a vrut. Iehoșafat a adormit alături de strămoșii săi și a fost înmormântat, alături de strămoșii săi, în cetatea tatălui său, David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram. Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al șaptesprezecelea an al lui Iehoșafat, regele lui Iuda, și a domnit timp de doi ani peste Israel. El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI și a umblat pe calea tatălui său, pe calea mamei sale și pe calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. El i-a slujit lui Baal, i s-a închinat și L-a provocat astfel la mânie pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, așa cum făcuse și tatăl său.
1 Împăraţilor 22:15-53 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Când a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?” El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbândi și Domnul îl va da în mâinile împăratului.” Și împăratul i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor. Și Domnul zice: ‘Oamenii aceștia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace.’” Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ți-am spus că el nu prorocește nimic bun despre mine, ci prorocește numai rău?” Și Mica a zis: „Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie și toată oștirea cerurilor stând lângă El, la dreapta și la stânga Lui. Și Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad și să piară acolo?’ Și au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. Și un duh a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ Domnul i-a zis: ‘Cum?’ ‘Voi ieși’, a răspuns el, ‘și voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei amăgi și-ți vei ajunge ținta; ieși și fă așa!’ Și acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor prorocilor tăi care sunt de față. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta.” Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz și a zis: „Pe unde a ieșit Duhul Domnului din mine ca să-ți vorbească?” Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” Împăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai-marele cetății, și la Ioas, fiul împăratului, și să le spui: ‘Așa vorbește împăratul: «Puneți pe omul acesta la închisoare și hrăniți-l cu pâinea și cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace.»’” Și Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine.” Apoi a mai zis: „Auziți, popoare toate.” Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot din Galaad. Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să merg la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale împărătești.” Și împăratul lui Israel și-a schimbat hainele și s-a dus la luptă. Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă celor treizeci și două de căpetenii ale carelor lui: „Să nu vă luptați nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci să vă luptați numai cu împăratul lui Israel.” Când au zărit căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Negreșit, acesta este împăratul lui Israel.” Și s-au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos un țipăt. Căpeteniile carelor, văzând că nu este împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare și a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoșei. Împăratul a zis cărăușului său: „Întoarce și scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt greu rănit.” Lupta a fost din ce în ce mai crâncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în fața sirienilor și seara a murit. Sângele a curs din rană înăuntrul carului. La apusul soarelui, s-a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui și să plece fiecare în țara lui, căci a murit împăratul.” S-au întors la Samaria și împăratul a fost îngropat la Samaria. Când au spălat carul în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui Ahab, și curvele s-au scăldat în el, după cuvântul pe care-l spusese Domnul. Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa de fildeș pe care a zidit-o și toate cetățile pe care le-a zidit nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? Ahab a adormit cu părinții săi. Și, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia. Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel. Iosafat era de treizeci și cinci de ani când s-a făcut împărat și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se numea Azuba, fata lui Șilhi. El a umblat în toată calea tatălui său, Asa, și nu s-a abătut deloc de la ea, făcând ce este plăcut înaintea Domnului. Numai că înălțimile n-au fost îndepărtate: poporul tot mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. Iosafat a trăit în pace cu împăratul lui Israel. Celelalte fapte ale lui Iosafat, isprăvile și războaiele lui nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? El a scos din țară pe sodomiții care mai rămăseseră de pe vremea tatălui său, Asa. În Edom nu era împărat pe atunci: cârmuia un dregător. Iosafat a făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducă aur, dar nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărâmat la Ețion-Gheber. Atunci, Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: „Vrei ca slujitorii mei să meargă împreună cu ai tăi pe corăbii?” Dar Iosafat n-a voit. Iosafat a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea tatălui său David. Și în locul lui a domnit fiul său Ioram. Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al șaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel. El a făcut ce este rău înaintea Domnului și a umblat în calea tatălui său și în calea mamei sale și în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. A slujit lui Baal și s-a închinat înaintea lui și a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, cum făcuse și tatăl său.
1 Împăraţilor 22:15-53 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Când a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?” El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbândi, și Domnul îl va da în mâinile împăratului!” Și împăratul i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor. Și Domnul zice: «Oamenii aceștia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace.»” Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Nu ți-am spus că el nu prorocește nimic bun despre mine, ci prorocește numai rău?” Și Mica a zis: „Ascultă dar cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie și toată oștirea cerurilor stând lângă El, la dreapta și la stânga Lui. Și Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramotul din Galaad și să piară acolo?» Și au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. Și un duh a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: «Eu îl voi amăgi.» Domnul i-a zis: «Cum?» «Voi ieși», a răspuns el, «și voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.» Domnul a zis: «Îl vei amăgi și-ți vei ajunge ținta; ieși și fă așa!» Și acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor prorocilor tăi care sunt de față. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta.” Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, l-a lovit pe Mica peste obraz și a zis: „Pe unde a ieșit Duhul Domnului din mine ca să-ți vorbească?” Mica i-a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” Împăratul lui Israel a zis: „Ia-l pe Mica, du-l la Amon, mai-marele cetății, și la Ioas, fiul împăratului, și spune-le: «Așa vorbește împăratul: ‘Puneți-l pe omul acesta la închisoare și hrăniți-l cu pâinea și cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!’»” Și Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine.” Apoi a mai zis: „Auziți, popoare toate!” Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramotul din Galaad. Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să merg la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale împărătești!” Și împăratul lui Israel și-a schimbat hainele și s-a dus la luptă. Împăratul Siriei le dăduse următoarea poruncă celor treizeci și două de căpetenii ale carelor lui: „Să nu vă luptați nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci să vă luptați numai cu împăratul lui Israel!” Când l-au zărit căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Negreșit, acesta este împăratul lui Israel.” Și s-au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos un țipăt. Căpeteniile carelor, văzând că nu este împăratul lui Israel, s-au îndepărtat de el. Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoșei. Împăratul i-a zis cărăușului său: „Întoarce și scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt greu rănit!” Lupta a fost din ce în ce mai crâncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în fața sirienilor și seara a murit. Sângele a curs din rană înăuntrul carului. La apusul soarelui s-a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui și să plece fiecare în țara lui, căci a murit împăratul!” S-au întors la Samaria, și împăratul a fost îngropat la Samaria. Când au spălat carul în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui Ahab, și curvele s-au scăldat în el, după cuvântul pe care-l spusese Domnul. Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa de fildeș pe care a zidit-o și toate cetățile pe care le-a zidit nu sunt scrise oare în Cartea cronicilor împăraților lui Israel? Ahab a adormit cu părinții săi. Și în locul lui a domnit fiul său Ahazia. Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel. Iosafat era de treizeci și cinci de ani când s-a făcut împărat și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se numea Azuba, fata lui Șilhi. El a umblat în toată calea tatălui său, Asa, și nu s-a abătut deloc de la ea, făcând ce este plăcut înaintea Domnului. Numai că înălțimile n-au fost îndepărtate: poporul tot mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. Iosafat a trăit în pace cu împăratul lui Israel. Celelalte fapte ale lui Iosafat, isprăvile și războaiele lui nu sunt scrise oare în Cartea cronicilor împăraților lui Iuda? El i-a scos din țară pe sodomiții care mai rămăseseră de pe vremea tatălui său, Asa. În Edom nu era împărat pe atunci: cârmuia un dregător. Iosafat a făcut corăbii din Tarsis ca să meargă la Ofir să aducă aur, dar nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărâmat la Ețion-Gheber. Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i-a zis lui Iosafat: „Vrei ca slujitorii mei să meargă împreună cu ai tăi pe corăbii?” Dar Iosafat n-a voit. Iosafat a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea tatălui său David. Și în locul lui a domnit fiul său Ioram. Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al șaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel. El a făcut ce este rău înaintea Domnului și a umblat în calea tatălui său și în calea mamei sale și în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care-l făcuse pe Israel să păcătuiască. I-a slujit lui Baal și s-a închinat înaintea lui și L-a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum făcuse și tatăl său.
1 Împăraţilor 22:15-53 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Când a ajuns, regele l-a întrebat: „Micaia, să ne ducem la război împotriva Ramot-Ghiladului, sau să renunțăm?” El i-a răspuns: „Du-te și fii victorios; pentru că Iahve îl va face să ajungă în mâna regelui!” Dar regele l-a întrebat: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu îmi vei spune decât adevărul în numele lui Iahve?” Atunci Micaia a răspuns: „Am văzut tot Israelul risipit pe munți ca o turmă de oi care nu are păstor; iar Iahve a zis: «Acești oameni nu au stăpân! Să se întoarcă fiecare liniștit acasă!»” Regele lui Israel i-a zis lui Iehoșafat: „Nu ți-am spus că nu profețește nimic încurajator pentru mine, ci numai ceva rău?” Micaia a mai zis: „Ascultă Cuvântul lui Iahve! L-am văzut pe Iahve stând pe tronul Său; și toată mulțimea de ființe cerești stătea în picioare lângă El, la dreapta și la stânga Lui. Atunci Iahve a întrebat: «Cine-l va înșela pe Ahab ca să se ducă la Ramot-Ghilad și să moară acolo?» Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel. Apoi a venit un spirit care s-a prezentat înaintea lui Iahve; și I-a zis: «Eu îl voi înșela.» Iahve l-a întrebat: «Cum vei proceda?» El a răspuns: «Mă voi duce și voi fi un spirit de minciună în gura tuturor profeților lui.» Și Iahve i-a zis: «Așa vei reuși să îl înșeli! Du-te și fă cum ai zis!» Deci Iahve a permis să existe un spirit de minciună în gura tuturor acestor profeți ai tăi… Iahve a anunțat (deja) dezastrul împotriva ta!” Atunci Zedechia – fiul lui Chenaana – s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz și i-a zis: „Pe unde a ieșit Spiritul lui Iahve din mine ca să îți vorbească ție (astfel)?” Micaia i-a răspuns: „Vei vedea în acea zi în care vei fugi dintr-o cameră în alta ca să te ascunzi!” Apoi regele lui Israel a zis: „Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon – conducătorul orașului – și la Ioaș, fiul regelui; și spune-le acestora că regele le zice: «Puneți acest om în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»” Dar Micaia a spus: „Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu a vorbit Iahve prin mine!” El a adăugat: „Voi, cei prezenți aici, rețineți toți ce am spus!” Regele lui Israel, împreună cu Iehoșafat – regele lui Iuda – s-au dus la Ramot-Ghilad. Regele lui Israel i-a zis lui Iehoșafat: „Eu mă voi deghiza; și voi intra în luptă îmbrăcat așa. Dar tu îmbracă-te cu hainele tale regale.” Regele lui Israel s-a deghizat; și s-a dus să lupte îmbrăcat astfel. Regele Aramului le dăduse celor treizeci și doi de comandanți ai carelor lui, următorul ordin: „Să nu vă luptați nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci numai cu regele lui Israel!” Atunci când comandanții carelor l-au văzut pe Iehoșafat, și-au zis: „Cu certitudine, acesta este regele lui Israel!” Și s-au deplasat spre el, ca să îl atace. Atunci Iehoșafat a strigat după ajutor. Dar când comandanții carelor au observat că nu este el regele lui Israel, nu l-au mai atacat. Apoi, un luptător cu arcul a tras la întâmplare; și l-a lovit (cu o săgeată) pe regele lui Israel între zalele armurii. Regele a vorbit celui care conducea carul și i-a dat următoarea poruncă: „Întoarce și scoate-mă din zona de conflict; pentru că am fost rănit!” Lupta s-a intensificat în acea zi, în timp ce regele (Ahab) a rămas în picioare în car, sub privirile arameilor; dar seara a murit. Sângele din rană i-a curs în interiorul carului. Când a apus soarele, s-a strigat în tabără: „Fiecare să plece în orașul lui sau în teritoriul lui!” Astfel, regele (Ahab) a murit și a fost dus la Samaria, unde l-au înmormântat. Când au spălat carul într-un iaz din Samaria, au venit câinii și i-au lins sângele; iar prostituatele s-au îmbăiat acolo cu acea apă – conform cuvântului pe care-l spusese Iahve. Celelalte fapte ale lui Ahab – tot ce a făcut el, palatul de fildeș și toate orașele pe care le-a construit – oare nu sunt scrise în „cartea cronicilor regilor lui Israel”? Ahab s-a culcat lângă părinții lui. În locul lui a guvernat fiul lui numit Ahazia. Iehoșafat – fiul lui Asa – a început să guverneze în teritoriul numit Iuda în al patrulea an al guvernării lui Ahab – regele lui Israel. Iehoșafat avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege; și a guvernat la Ierusalim douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fiica lui Șilhi. El a copiat în totalitate comportamentul tatălui lui numit Asa; și nu a deviat de la modelul oferit de el, ci a făcut ce este corect în relația lui cu Iahve. Totuși, înălțimile nu au fost desființate; iar poporul mai aducea încă sacrificii și ardea tămâie pe ele. Iehoșafat a trăit în pace cu regele lui Israel. Celelalte fapte ale lui Iehoșafat – autoritatea pe care a avut-o și războaiele la care a participat – oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda”? El i-a distrus pe bărbații care se prostituau și care rămăseseră în țară de pe vremea tatălui lui numit Asa. În acele vremuri, nu exista rege în Edom. În locul regelui, era un guvernator. Iehoșafat a făcut niște corăbii pentru comerț. Acelea ar fi trebuit să meargă la Ofir după aur; dar nu au mai plecat acolo, pentru că au fost sfărâmate la Ețion-Gheber. Atunci Ahazia – fiul lui Ahab – i-a zis lui Iehoșafat: „Să meargă slujitorii mei împreună cu slujitorii tăi în corăbii!” Dar Iehoșafat nu a acceptat. Iehoșafat s-a culcat lângă părinții lui; și a fost înmormântat lângă ei în orașul strămoșului lui numit David. Apoi, în locul lui Iehoșafat a guvernat fiul lui care se numea Iehoram. Ahazia – fiul lui Ahab – a început să guverneze în teritoriul numit Israel – la Samaria – în al șaptesprezecelea an al guvernării lui Iehoșafat – regele lui Iuda; și a guvernat doi ani în Israel. El a făcut ce este rău în relația lui cu Iahve și a trăit ca tatăl lui, ca mama lui și ca Ieroboam – fiul lui Nebat – care l-a determinat pe Israel să păcătuiască. Ahazia i-a slujit lui Baal și i s-a închinat. Astfel, el a provocat mânia Dumnezeului lui Israel numit Iahve – așa cum procedase și tatăl lui.
1 Împăraţilor 22:15-53 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Mica ajunse la-mpărat Și-atunci Ahab l-a întrebat: „În Galaad, să ne urcăm – Ramotul să-l eliberăm – Sau să mă las? Cum e mai bine? Mica a spus: „Domnu-i cu tine Și iată, a găsit cu cale, Să îl dea pradă, mâinii tale.” Când auzi al său răspuns, De-un gând Ahab a fost pătruns Și zise: „Oare-acest cuvânt A fost rostit de Domnul Sfânt? Mă îndoiesc. De-aceea spun: De câte ori vrei să te pun, Să juri, pe Numele Cel Sfânt Al Domnului, că ăst cuvânt Ce l-ai rostit e-adevărat?” Mica, atunci, a cuvântat: „Iată că văd al tău popor, Ca turma fără de păstor. Îl văd, pe munte, risipit, Iar Domnul, astfel, a vorbit: „Nu au stăpân oameni-acei. Acasă, să se-ntoarcă ei.” Al lui Israel împărat L-a întrebat, pe Iosafat: „Dar oare nu-ți spusesem eu, Precum că Mica, tot mereu, Numai de rău îmi prorocește? Nimica bun nu îmi vestește!” Mica s-a-ntors către-mpărat, Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ce a glăsuit Domnul, atunci când a vorbit. Pe Dumnezeu, eu L-am văzut, Pe al Său jilț când a șezut, Având oștirea cerului, La dreapta și la stânga Lui. Domnul, în juru-I, S-a uitat Și-n urmă El a cuvântat: „Cine are să-l amăgească, Pe-Ahab, ca el să se pornească Înspre Ramotul cel pe care Țara din Galaad îl are? Acolo, trebuie să piară! Cine-l va duce-n acea țară?” Un duh, atunci, s-a-nfățișat La Domnul și a cuvântat: Iată că eu am să găsesc O cale, să îl amăgesc.” „Dar cum vei face?” – a voit Domnul să știe, negreșit. „Am să mă fac duh de minciună Și-ai săi proroci, toți, au să-i spună Ca să se ducă la Ramot. În felu-acesta, eu socot Cum că Ahab are să piară.” „Așa să faci! Ieși dar, afară, Și fă precum ai cuvântat” – Îi zise Domnul – „de îndat’!” Duh de minciună, Domnu-a pus, În toți prorocii – cum a spus – Căci lucruri rele-a pregătit Pentru Ahab, cum l-a vestit.” Când Zedechia-a auzit Aceste vorbe, a venit La Mica și, plin de necaz, L-a pălmuit peste obraz. În urmă, el a glăsuit: „Spune-mi, pe unde a ieșit Duhul lui Dumnezeu, din mine, Ca să vorbească-apoi, cu tine?” Mica răspunse: „Ai să vezi Și-al meu cuvânt ai să îl crezi, În ziua-n care-nspăimântat, Să te ascunzi, vei fi cătat.” Furios, Ahab – atunci – a zis: „Mica, voiesc să fie-nchis! Să-l duceți la Amon – cel care, Peste cetate e mai mare – Și la Ioas – la dregător – Acela care e fecior Al împăratului. Plecați Și pe-a lor mână să îl dați! Ei să-l arunce-n închisoare, Să nu mai vadă-al zilei soare. Cu pâine, numai, să-l hrănească Și apă doar să-i dăruiască, Până atunci când, înapoi, Biruitori veni-vom noi.” „Dacă, în pace ai să vii” – Răspunse Mica – „vreau să știi Că Domnul n-a vorbit prin mine! Luați popoare, seama, bine!” – Mai zise el, când a sfârșit – „La ceea ce s-a prorocit!” Al lui Israel împărat Și cel în Iuda-ncoronat S-au dus pân’ la Ramotul care Țara lui Galaad îl are. Ahab i-a zis lui Iosafat: „De luptă, fi-voi îmbrăcat, Ca să iau parte la război. Tu să rămâi mai înapoi Și-n hainele împărătești Va trebui să te gătești.” Ahab, îndată, s-a schimbat Și-n luptă, el s-a avântat. Mai marele cârmuitor Al oștii Sirienilor, Pentru războaie mai avea Mulți căpitani alăturea, Iar cei ce, care, conduceau – De toți – treizeci și doi erau. Pe toți, la sine, i-a chemat Mai marele și-a cuvântat: „În luptă, când o să intrați, Grijă s-aveți să-l căutați Pe împăratul cel pe care Neamul lui Israel îl are.” Nu vă luptați nici cu cei cari Sunt mici și nici cu-aceia mari. Să vă luptați doar cu acel Care-i mai mare-n Israel!” Cei care căpitani erau Și carele le conduceau, Când l-au văzut pe Iosafat În hainele de împărat, În felu-acesta au gândit: „El e-mpăratul, negreșit. Mai mare decât este el, Nu-i altul, peste Israel.” Încet, ei s-au apropiat, Spre a-l lovi pe Iosafat. Dar Iosafat, când i-a zărit, A scos un țipăt și-a fugit. Cei care căpitani erau Și carele le conduceau, Au priceput că nu e el, Mai mare, peste Israel, Și-atunci, în pace l-au lăsat. Un om, arcul, și-a încordat, Trăgând cu el, la întâmplare, În vălmășagu-acela mare. Din arc, săgeata a țâșnit Și pe Ahab ea l-a lovit, La-ncheietura cea pe care Platoșa-mpărătească-o are. Către cel care i-a condus Carul atunci, Ahab a spus: „Mă scoate-afară, negreșit, Căci iată că sunt greu rănit!” Războiul a continuat, În urmă, mai înverșunat. Ahab, rănit, a stat apoi – În carul său pentru război – În fața Sirienilor. Drept s-a ținut, ‘naintea lor, Până când seara a venit Și-abia atuncea a murit. Sângele care-i șiroia, Din rană, carul, îi umplea. Când soarele a scăpătat, Prin tabără s-a tot strigat: „Să se întoarcă fiecare, Acum, la casa ce o are, Căci împăratul a murit!” Când astă veste-au auzit Oștenii, în Samaria, Se-ntoarseră. De-asemenea, Ei l-au luat pe împărat Și-n urmă, l-au înmormântat În a Samariei cetate. Când au sfârșit acestea toate, Au dus caru-mpăratului, Să-l spele-n apa iazului. Sângele care s-a prelins, A fost, de câini – atuncea – lins, Iar curvele s-au adunat, La iaz și-n apă s-au scăldat, După cuvântul Domnului, Rostit contra-mpăratului. Dar toate câte le-a făcut Ahab, oare nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Cari au domnit în Israel? Nu scrie oare, despre el, Cum că cetăți multe-a zidit Și că apoi a construit O casă, cum nu s-a văzut, Care, din fildeș, s-a făcut? Ahab a fost adăugat Părinților săi. L-a urmat Al său fecior, care-a venit Și-n Israel a stăpânit. Nou-mpărat care domnea, Era chemat Ahazia. Fiul lui Asa – Iosafat – A fost, în Iuda, împărat. De patru ani, Ahab ședea În Israel și-mpărățea, Când la domnie a venit Și peste Iuda a domnit Fiul lui Asa, Iosafat. Când a fost uns ca împărat, Treizeci și cinci de ani făcuse. El, douăzeci și cinci, șezuse Ca domn, chiar în cetatea care, Ierusalim, drept nume are. Azuba fost-a a lui mamă, Iar tatăl ei, Șihi, se cheamă. În toată viața, Iosafat, Pe al său tată l-a urmat Și tot mereu el a făcut, Ce-I era Domnului plăcut. Totuși, ‘nălțimile aflate În țară, au mai fost păstrate. Poporu-n vremea lui s-a dus, Pe înălțimi și a adus Tămâia care se ardea Și jertfele, de-asemenea. Cât Iosafat a-mpărățit, În pace el a viețuit Cu cel care era-mpărat, Peste Israel așezat. Dar toate câte-au fost făcute De Iosafat, nu sunt trecute În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Cari peste Iuda au domnit? Din țară, el i-a izgonit Pe sodomiții ce-au scăpat Din vremea-n care, împărat, Fusese Asa, tatăl lui. În muntele Edomului, Nu se afla vreun domnitor, Ci cârmuia un dregător. La Tars, corăbii s-au făcut, Cu care Iosafat a vrut, Pân’ la Ofir, ca să se ducă, De unde, aur, să aducă. La Ețion-Gheber apoi, Corăbiile cele noi S-au sfărâmat și n-a putut S-aducă aur, cum a vrut. Atunci, Ahazia – cel care, Părinte, pe Ahab, îl are – Când auzi ce s-a-ntâmplat, Îl întrebă pe Iosafat: „Nu vrei ca slujitorii mei Să-i însoțească pe acei Ce sunt în slujba ta și cari Sunt pe corăbii marinari?” Dar Iosafat nu s-a-nvoit. În urmă, când a adormit, A fost și el adăugat La neamul său și îngropat Chiar în cetatea cea pe care, David, al său părinte-o are. Apoi, în Iuda, a venit Ioram – al său fiu – și-a domnit. Ahazia – acela care, Părinte, pe Ahab, îl are – A-mpărățit, în Israel. Cetatea-n cari șezuse el, Chemată e, Samaria. Doi ani, el a domnit, în ea. Șaptesprezece ani s-au dus, De când în Iuda a fost pus, Fiul lui Asa – Iosafat – Când ajunsese împărat Ahazia, în Israel. La fel ca tatăl său, și el, Doar lucruri rele a făcut, Iar Domnului nu i-a plăcut. A mers pe-a tatălui său cale, Precum și pe a mamei sale. De-asemenea, el a urmat Calea pe care a călcat Ieroboam – acela care, Părinte, pe Nabot, îl are – Și în păcate – după el – A tras întregul Israel. Pe Bal, mereu, el l-a urmat Și-n fața lui s-a închinat, Stârnind mânia Domnului, Cum a făcut și tatăl lui.
1 Împăraţilor 22:15-53 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
A ajuns la rege și regele i-a zis: „Mihéia, să mergem la Ramót din Galaád și să luptăm împotriva lui sau să renunțăm?”. El a zis: „Urcă, pentru că vei avea succes! Domnul l-a dat în mâna regelui”. Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”. [Mihéia] a răspuns: „Văd tot Israélul risipit pe munți ca o turmă care nu are păstor. Domnul zice: «Aceștia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”. Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Oare nu ți-am spus că el nu profețește nimic bun despre mine, ci numai rău?”. Atunci [Mihéia] a zis: „Ascultă cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său și toată oștirea cerurilor stând lângă el, la dreapta și la stânga lui. Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Aháb ca să urce și să cadă la Ramót din Galaád?». Și au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel. A ieșit un duh, a stat înaintea Domnului și a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?». El a răspuns: «Voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeților săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi. Ieși și fă așa!». Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura tuturor acestor profeți ai tăi! Domnul a vorbit rău despre tine”. Atunci, Sedecía, fiul lui Cheníana, s-a apropiat, l-a lovit pe Mihéia peste obraz și a zis: „Pe unde a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ți vorbească?”. Mihéia i-a răspuns: „Iată, tu vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”. Regele lui Israél a zis: „Ia-l pe Mihéia și du-l la Amón, căpetenia cetății, și la Ióas, fiul regelui, și spune-le: «Așa vorbește regele: ‹Puneți-l pe acesta în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”. Mihéia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Și a [mai] zis: „Să asculte toate popoarele!”. Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, au urcat la Ramót din Galaád. Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Mă voi preface că sunt altcineva și voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!”. Regele lui Israél s-a prefăcut că este altcineva și a mers la luptă. Regele lui Arám a poruncit celor treizeci și două de căpetenii ale carelor: „Să nu luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israél!”. Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafát, au zis: „Cu siguranță acesta este regele lui Israél”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafát a strigat. Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israél, au plecat de la el. Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe regele lui Israél între solzii armurii. [Aháb] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te și scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”. Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în fața araméilor, iar seara a murit. Sângele rănii a curs pe fundul carului. La apusul soarelui, un strigăt a trecut prin tabără: „Fiecare în cetatea lui! Fiecare în ținutul lui!”. Regele a murit: au venit la Samaría și l-au îngropat pe rege la Samaría. Au spălat carul la piscina din Samaría. Câinii au lins sângele său unde se spălau prostituatele, după cuvântul Domnului pe care îl spusese. Celelalte fapte ale lui Aháb, tot ce a făcut el, casa de fildeș pe care a construit-o, toate cetățile pe care le-a construit, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél? Aháb a adormit cu părinții săi și a devenit rege Ahàzía, fiul său, în locul lui. Iosafát, fiul lui Asá, a fost peste Iúda în al patrulea an al lui Aháb, regele lui Israél. Iosafát avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalím. Numele mamei lui era Azubá, fiica lui Șilhí. El a mers pe toate căile lui Asá, tatăl său, și nu s-a îndepărtat de ele făcând ceea ce e drept în ochii Domnului. Dar înălțimile nu au fost îndepărtate. Poporul aducea jertfe și [ardea] tămâie pe înălțimi. Iosafát a fost în pace cu regele lui Israél. Celelalte fapte ale lui Iosafát, vitejia lui de care a dat dovadă și cum s-a luptat, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda? I-a măturat din țară pe homosexualii care rămăseseră din zilele lui Asá, tatăl său. Rege nu era în Edóm: un guvernator [ținea locul] regelui. Iosafát a făcut corăbii din Tarșíș ca să meargă la Ofír după aur; dar nu au mers, pentru că s-au sfărâmat corăbiile la Éțion-Ghéber. Atunci Ahàzía, fiul lui Aháb, i-a zis lui Iosafát: „Să meargă slujitorii mei cu slujitorii tăi în corăbii!”. Dar Iosafát nu a vrut. Iosafát a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea lui Davíd, tatăl său. Și a devenit rege Iorám, fiul său, în locul lui. Ahàzía, fiul lui Aháb, a fost rege peste Israél la Samaría în al șaptesprezecelea an al lui Iosafát, regele lui Iúda. A domnit peste Israél doi ani. El a făcut ce este rău în ochii Domnului și a umblat pe calea tatălui său și pe calea mamei sale și pe calea lui Ieroboám, fiul lui Nebát, cel care-l făcuse pe Israél să păcătuiască.