Înainte de Sărbătoarea Paștelui, Isus știa că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl. Și, fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să-L trădeze. Isus, știind că Tatăl I-a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, S-a ridicat de la cină, Și-a pus deoparte haina și, luând un prosop, Și-a înfășurat mijlocul cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu prosopul pe care-l avea înfășurat în jurul mijlocului.
Când a ajuns la Simon Petru, acesta I-a zis:
‒ Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?
Isus a răspuns și i-a zis:
‒ Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înțelege după aceea.
Petru I-a zis:
‒ În veci nu-mi vei spăla picioarele!
Isus i-a răspuns:
‒ Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine.
Simon Petru I-a zis:
‒ Doamne, nu doar picioarele, ci și mâinile și capul!
Isus i-a zis:
‒ Cel ce s-a îmbăiat nu are nevoie să-și spele decât picioarele, dar el este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți.
Căci El îl știa pe cel ce urma să-L trădeze. De aceea a spus: „Nu sunteți toți curați“.
După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat haina și S-a așezat să mănânce din nou.
El le-a zis:
‒ Înțelegeți voi ce v-am făcut? Voi Mă numiți „Învățătorul“ și „Domnul“ și bine ziceți, pentru că sunt. Așadar, dacă Eu – Domnul și Învățătorul – v-am spălat picioarele, atunci și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Căci Eu v-am dat un exemplu, ca să faceți și voi așa cum v-am făcut Eu vouă. Adevărat, adevărat vă spun că slujitorul nu este mai mare decât stăpânul lui, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă știți aceste lucruri, sunteți fericiți dacă le faceți.
Nu vorbesc despre voi toți; Eu îi cunosc pe cei pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice:
„Cel ce mănâncă pâinea Mea
și-a ridicat călcâiul împotriva Mea!“.
Vă spun lucrul acesta încă de pe acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt. Adevărat, adevărat vă spun că, cine îl primește pe cel pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine, Îl primește pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.
După ce a spus aceste lucruri, Isus S-a tulburat în duhul Său și a mărturisit, zicând:
‒ Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.
Ucenicii se uitau unii la alții, fiind nedumeriți despre cine vorbește. Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care-l iubea Isus, ședea la masă rezemat pe pieptul lui Isus. Simon Petru i-a făcut semn să-L întrebe pe Isus cine este cel despre care vorbește.
Atunci ucenicul acela, care ședea rezemat pe pieptul lui Isus, L-a întrebat:
‒ Doamne, cine este?
Isus a răspuns:
‒ Este cel căruia îi voi înmuia bucățica de pâine și i-o voi da.
A înmuiat o bucățică de pâine și i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Și imediat după ce a primit bucățica de pâine, Satan a intrat în el.
Atunci Isus i-a zis:
‒ Ce ai să faci, fă repede!
Dar niciunul dintre cei ce ședeau la masă n-a înțeles de ce îi spusese aceasta. Unii credeau că, de vreme ce Iuda ținea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau îi spusese să dea ceva celor săraci. După ce a luat bucățica de pâine, Iuda a ieșit imediat afară. Era noapte.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
