Ioan 13:1-30
Ioan 13:1-30 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Iar înainte de sărbătoarea paștelui, când Isus a știut că i-a sosit timpul ca să plece din această lume la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt. Și la sfârșitul cinei, după ce diavolul pusese deja în inima lui Iuda Iscariot, al lui Simon, să îl trădeze, Isus, știind că Tatăl îi dăduse toate în mâinile sale și că de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu se duce, S-a ridicat de la cină și și-a pus deoparte hainele; și a luat un ștergar și s-a încins. Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. Atunci a venit la Simon Petru; iar Petru i-a spus: Doamne, tu să îmi speli picioarele? Isus a răspuns și i-a zis: Ce fac eu, tu nu știi acum; dar vei ști după acestea. Petru i-a spus: Nicidecum nu îmi vei spăla picioarele niciodată. Isus i-a răspuns: Dacă nu te spăl eu, nu ai parte cu mine. Simon Petru i-a spus: Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul. Isus i-a spus: Cel ce este scăldat nu are nevoie să își spele decât picioarele, deoarece este în totul curat; și voi sunteți curați, dar nu toți. Fiindcă știa cine îl trădează; de aceea a spus: Nu sunteți toți curați. Și după ce le-a spălat picioarele și și-a luat hainele, așezându-se din nou, le-a spus: Știți ce v-am făcut? Voi mă numiți Învățătorul și Domnul; și bine spuneți, fiindcă sunt. Așadar dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că v-am dat un exemplu, ca să faceți așa cum și eu v-am făcut vouă. Adevărat, adevărat vă spun: Robul nu este mai mare decât domnul său, nici cel trimis mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă știți acestea, fericiți sunteți dacă le faceți. Nu vorbesc despre voi toți; eu îi știu pe cei pe care i-am ales, dar ca să se împlinească scriptura: Cel ce mănâncă pâine cu mine și-a ridicat călcâiul împotriva mea. De acum vă spun înainte să se întâmple, ca atunci când se va întâmpla, să credeți că eu sunt. Adevărat, adevărat vă spun: Cel ce primește pe oricine trimit, pe mine mă primește; iar cel ce mă primește, îl primește pe cel ce m-a trimis. După ce a spus Isus acestea, a fost tulburat în duh și a adus mărturie și a spus: Adevărat, adevărat vă spun, că unul dintre voi mă va trăda. Atunci discipolii se uitau unii la alții, nepricepând despre cine vorbește. Și era aplecat pe pieptul lui Isus unul dintre discipolii săi, pe care îl iubea Isus. De aceea Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine ar fi acela despre care vorbește. Iar acela, rezemându-se pe pieptul lui Isus, i-a spus: Doamne, cine este? Isus a răspuns: Acela este, căruia îi voi da o bucățică, după ce am înmuiat-o. Și după ce a înmuiat bucățica, a dat-o lui Iuda Iscariot, al lui Simon. Și după bucățică, Satan a intrat în acela. Atunci Isus i-a spus: Ceea ce faci, fă repede. Dar niciunul dintre cei care ședeau la masă nu a știut pentru ce i-a spus aceasta. Fiindcă unii gândeau, deoarece Iuda avea punga, Isus îi spusese: Cumpără cele ce avem nevoie pentru sărbătoare, sau să dea ceva săracilor. Acela atunci, primind bucățica, imediat a ieșit; și era noapte.
Ioan 13:1-30 Noua Traducere Românească (NTR)
Înainte de Sărbătoarea Paștelui, Isus știa că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl. Și, fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să-L trădeze. Isus, știind că Tatăl I-a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, S-a ridicat de la cină, Și-a pus deoparte haina și, luând un prosop, Și-a înfășurat mijlocul cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu prosopul pe care-l avea înfășurat în jurul mijlocului. Când a ajuns la Simon Petru, acesta I-a zis: ‒ Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele? Isus a răspuns și i-a zis: ‒ Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înțelege după aceea. Petru I-a zis: ‒ În veci nu-mi vei spăla picioarele! Isus i-a răspuns: ‒ Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine. Simon Petru I-a zis: ‒ Doamne, nu doar picioarele, ci și mâinile și capul! Isus i-a zis: ‒ Cel ce s-a îmbăiat nu are nevoie să-și spele decât picioarele, dar el este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți. Căci El îl știa pe cel ce urma să-L trădeze. De aceea a spus: „Nu sunteți toți curați“. După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat haina și S-a așezat să mănânce din nou. El le-a zis: ‒ Înțelegeți voi ce v-am făcut? Voi Mă numiți „Învățătorul“ și „Domnul“ și bine ziceți, pentru că sunt. Așadar, dacă Eu – Domnul și Învățătorul – v-am spălat picioarele, atunci și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Căci Eu v-am dat un exemplu, ca să faceți și voi așa cum v-am făcut Eu vouă. Adevărat, adevărat vă spun că slujitorul nu este mai mare decât stăpânul lui, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă știți aceste lucruri, sunteți fericiți dacă le faceți. Nu vorbesc despre voi toți; Eu îi cunosc pe cei pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: „Cel ce mănâncă pâinea Mea și-a ridicat călcâiul împotriva Mea!“. Vă spun lucrul acesta încă de pe acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt. Adevărat, adevărat vă spun că, cine îl primește pe cel pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine, Îl primește pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. După ce a spus aceste lucruri, Isus S-a tulburat în duhul Său și a mărturisit, zicând: ‒ Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda. Ucenicii se uitau unii la alții, fiind nedumeriți despre cine vorbește. Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care-l iubea Isus, ședea la masă rezemat pe pieptul lui Isus. Simon Petru i-a făcut semn să-L întrebe pe Isus cine este cel despre care vorbește. Atunci ucenicul acela, care ședea rezemat pe pieptul lui Isus, L-a întrebat: ‒ Doamne, cine este? Isus a răspuns: ‒ Este cel căruia îi voi înmuia bucățica de pâine și i-o voi da. A înmuiat o bucățică de pâine și i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Și imediat după ce a primit bucățica de pâine, Satan a intrat în el. Atunci Isus i-a zis: ‒ Ce ai să faci, fă repede! Dar niciunul dintre cei ce ședeau la masă n-a înțeles de ce îi spusese aceasta. Unii credeau că, de vreme ce Iuda ținea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau îi spusese să dea ceva celor săraci. După ce a luat bucățica de pâine, Iuda a ieșit imediat afară. Era noapte.
Ioan 13:1-30 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Înainte de Praznicul Paștelor, Isus, ca Cel care știa că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl și fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, Isus, fiindcă știa că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu Se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar și S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru. Și Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.” „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar și mâinile, și capul!” Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuință să-și spele decât picioarele, ca să fie curat de tot, și voi sunteți curați, dar nu toți.” Căci știa pe cel ce avea să-l vândă, de aceea a zis: „Nu sunteți toți curați.” După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat iarăși la masă și le-a zis: „Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiți Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți. Nu vorbesc despre voi toți; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: ‘Cel ce mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.’ Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt. Adevărat, adevărat vă spun că cine primește pe acela pe care-l trimit Eu pe Mine Mă primește și cine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat în duhul Lui, a mărturisit și a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” Ucenicii se uitau unii la alții și nu înțelegeau despre cine vorbește. Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sânul lui Isus. Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus. Și ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus și I-a zis: „Doamne, cine este?” Isus a răspuns: „Acela căruia îi voi întinge bucățica și i-o voi da.” Și a întins o bucățică și a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. Cum a fost dată bucățica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce ai să faci, fă repede.” Dar nimeni din cei ce ședeau la masă n-a înțeles pentru ce îi zisese aceste vorbe. Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic” sau îi poruncea să dea ceva săracilor. Iuda, după ce a luat bucățica, a ieșit în grabă. Era noapte.
Ioan 13:1-30 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Înainte de sărbătoarea Paştelui, Iisus ştia că I-a venit ceasul ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl şi, iubindu-i pe ai Săi din lume, i-a iubit până la sfârşit. În timpul cinei, cum diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, să-L trădeze, Iisus, ştiind că Tatăl Îi dăduse totul în mâinile Sale şi că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, s-a sculat de la cină, şi-a pus veşmintele deoparte, a luat un ştergar şi s-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un vas şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. Când a venit la Simon Petru, acesta I-a spus: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” Iisus i-a răspuns: „Tu nu ştii încă ce fac Eu, dar vei înţelege după aceea.” Petru I-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci.” Iisus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu Mine.” Simon Petru I-a spus: „Doamne, nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!” Iisus i-a zis: „Cel ce s-a îmbăiat nu are nevoie decât să-i fie spălate picioarele şi este curat în întregime, iar voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.” Căci El ştia cine avea să-L trădeze, de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi.” Aşadar, după ce le-a spălat picioarele, şi-a luat veşmintele şi s-a aşezat din nou şi le-a spus: „Înţelegeţi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi Învăţător şi Domn şi bine spuneţi, pentru că sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unul altuia. V-am dat exemplu ca, după cum v-am făcut Eu, aşa să faceţi şi voi. Adevărat, adevărat vă spun: slujitorul nu este mai mare decât stăpânul său, nici solul mai mare decât cel care l-a trimis. Dacă ştiţi aceste lucruri, fericiţi sunteţi dacă le împliniţi. Nu vorbesc despre voi toţi. Eu îi ştiu pe cei pe care i-am ales. Dar, ca să se împlinească Scriptura: Cel care mănâncă pâine împreună cu Mine şi-a ridicat împotriva Mea călcâiul. Vă spun de pe acum, înainte să se împlinească, ca atunci când se va împlini să credeţi că Eu sunt. Adevărat, adevărat vă spun: Cine îl primeşte pe acela pe care îl voi trimite eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis.” După ce a spus acestea, Iisus s-a tulburat în duhul Său, a dat mărturie şi a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va vinde.” Ucenicii se uitau unul la altul, neştiind despre cine vorbeşte. Unul dintre ucenicii Lui, acela pe care îl iubea Iisus, era rezemat de pieptul lui Iisus. Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este. Iar el, fiind rezemat de pieptul lui Iisus, I-a spus: „Doamne, cine este?” Iisus i-a răspuns: „Este cel căruia Eu îi voi întinge bucăţica de pâine şi i-o voi da.” Şi, după ce a întins bucăţica, i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Şi după ce a luat bucăţica de pâine, atunci a intrat în el Satana. Iar Iisus i-a spus: „Ce vrei să faci, fă repede!” Şi nimeni dintre cei care stăteau la masă nu a înţeles de ce i-a spus aşa. Fiindcă Iuda avea punga, unii credeau că Iisus i-a zis: „Cumpără cele de trebuinţă pentru sărbătoare”, sau să dea ceva săracilor. Aşadar, după ce a luat îmbucătura, Iuda a ieşit îndată. Şi era noapte.
Ioan 13:1-30 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Înainte de sărbătoarea Paștelui, Isus, fiindcă știa că I‑a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl și fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i‑a iubit până la capăt. În timpul cinei, după ce Diavolul pusese în inima lui Iuda Iscariotul, fiul lui Simon, gândul să‑L vândă, [Isus], fiindcă știa că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu Se duce, S‑a sculat de la masă, Și‑a pus deoparte veșmintele, a luat un ștergar și S‑a încins cu el. Apoi a turnat apă într‑un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru, care I‑a zis: „Doamne, Tu să‑mi speli mie picioarele?” Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” Petru I‑a zis: „Nicidecum nu‑mi vei spăla picioarele, în veac!” Isus i‑a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte cu Mine.” „Doamne”, I‑a zis Simon Petru, „atunci nu numai picioarele, ci și mâinile și capul!” Isus i‑a zis: „Cine s‑a îmbăiat n‑are trebuință să‑și spele decât picioarele, ca să fie curat de tot. Voi sunteți curați, dar nu toți.” (Căci îl știa pe cel ce avea să‑L vândă; de aceea a zis: „Nu sunteți toți curați.”) După ce le‑a spălat picioarele, Și‑a luat veșmintele, S‑a așezat iarăși la masă și le‑a zis: „Înțelegeți voi ce v‑am făcut Eu? Voi Mă numiți Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v‑am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v‑am dat o pildă, ca și voi să faceți cum v‑am făcut Eu vouă. Adevărat, adevărat vă spun: robul nu este mai mare decât stăpânul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l‑a trimis. Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți! Nu vorbesc despre voi toți; îi cunosc pe cei pe care i‑am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura: Cel ce mănâncă pâinea Mea și‑a ridicat călcâiul împotriva Mea. De acum, vă spun înainte de a se împlini, ca să credeți, când se va împlini, că Eu Sunt. Adevărat, adevărat vă spun: cine primește pe acela pe care‑l trimit Eu pe Mine Mă primește; și cine Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel care M‑a trimis pe Mine.” După ce a spus aceste cuvinte, Isus S‑a tulburat în duhul Său, a mărturisit și a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: unul din voi Mă va vinde.” Ucenicii se uitau unii la alții și nu înțelegeau despre cine vorbește. Unul dintre ucenici, cel pe care‑l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sânul lui Isus. Simon Petru i‑a făcut semn să întrebe despre cine era vorba. Ucenicul acela s‑a rezemat pe pieptul lui Isus și I‑a zis: „Doamne, cine este?” Isus i‑a răspuns: „Este acela pentru care voi întinge bucățica și căruia i‑o voi da.” Întingând deci bucățica, a luat‑o și i‑a dat‑o lui Iuda, fiul lui Simon Iscariotul. De cum a luat Iuda bucățica, a intrat Satana în el. Isus i‑a zis: „Ce ai de făcut, fă repede!” Dar nimeni dintre cei care stăteau la masă n‑a înțeles de ce îi vorbise astfel. Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să‑i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru sărbătoare!” sau îi cerea să dea ceva săracilor. Iuda, după ce a luat bucățica, a ieșit de îndată. Era noapte.
Ioan 13:1-30 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Înainte de Praznicul Paștelui, Isus, ca unul care știa că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl și fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. În timpul cinei, după ce Diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, Isus, fiindcă știa că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu Se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar și S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru. Și Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.” „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar și mâinile, și capul!” Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuință să-și spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; și voi sunteți curați, dar nu toți.” – Căci îl știa pe cel ce avea să-L vândă, de aceea a zis: „Nu sunteți toți curați.” – După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat iarăși la masă și le-a zis: „Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiți Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul – mai mare decât cel ce l-a trimis! Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți! Nu vorbesc despre voi toți; îi cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: «Cel ce mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.» Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt. Adevărat, adevărat vă spun că cine-l primește pe acela pe care-l trimit Eu pe Mine Mă primește; și cine Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine!” După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat în duhul Lui, a mărturisit și a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va vinde!” Ucenicii se uitau unii la alții și nu înțelegeau despre cine vorbește. Unul dintre ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sânul lui Isus. Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus. Și ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus și I-a zis: „Doamne, cine este?” Isus a răspuns: „Acela căruia îi voi întinge bucățica și i-o voi da.” Și a întins o bucățică și i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. Cum a fost dată bucățica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce ai să faci, fă repede!” Dar nimeni din cei ce ședeau la masă n-a înțeles pentru ce îi zisese aceste vorbe. Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic” sau îi poruncea să le dea ceva săracilor. Iuda, după ce a luat bucățica, a ieșit afară în grabă. Era noapte.
Ioan 13:1-30 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Înainte de sărbătoarea Paștelor, știind că a venit timpul să plece din această lume, Isus care Își iubea discipolii, a continuat să îi iubească până la sfârșit. În timpul cinei (pascale), Diavolul pusese gândul trădării Lui în mintea lui Iuda – Iscarioteanul – fiul lui Simon. Isus știa că Tatăl Îi dăduse autoritate totală, că provenea de la Dumnezeu și că urma să meargă la El. Atunci s-a ridicat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui și a luat un prosop cu care S-a înfășurat la mijloc. Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să le spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu prosopul cu care era înfășurat la mijloc. A venit la Simon Petru, care I-a zis: „Doamne, chiar Tu îmi speli picioarele?!” Răspunzând, Isus i-a zis: „Tu nu înțelegi acum ce fac Eu; dar mai târziu vei înțelege.” Petru I-a zis: „Niciodată nu îmi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu ai nicio șansă să obții un loc alături de Mine.” Petru I-a zis: „Doamne, (atunci) spală-mi nu numai picioarele, ci și mâinile și capul!” Isus i-a zis: „Cine s-a îmbăiat, ca să fie total curat nu are nevoie să își spele decât picioarele. Și voi sunteți «curați», dar nu toți.” A spus cuvintele „Nu sunteți toți «curați»”, pentru că îl cunoștea pe cel care urma să Îl trădeze. După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat din nou la masă și le-a zis: „Înțelegeți ce v-am făcut? Voi Mă numiți «Învățător» și «Stăpân». Și este adevărat ce afirmați despre Mine, pentru că exact așa sunt! Deci dacă Eu – Stăpânul și Învățătorul vostru – v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori «să vă spălați picioarele» unii altora. Eu v-am dat un exemplu, pentru ca și voi să faceți cum am făcut Eu. Vă asigur că sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui și nici apostolul nu este mai mare decât cel care l-a trimis. Știind aceste lucruri, sunteți niște oameni fericiți dacă le puneți în practică. Nu vorbesc despre voi toți. Îi cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se întâmple ce spune Scriptura în care scrie: «Cel care mănâncă împreună cu Mine, a ridicat călcâiul împotriva Mea.» Vă spun acest lucru înainte ca el să se întâmple; pentru ca atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt. Vă asigur că cine primește pe acela pe care îl trimit Eu, pe Mine Mă primește; și cine Mă primește pe Mine, Îl primește pe Tatăl care M-a trimis.” După ce a spus aceste cuvinte, Isus a fost tulburat în spiritul Lui și a zis: „Este o certitudine faptul că unul dintre voi Mă va trăda!” Discipolii se uitau unii la alții și nu înțelegeau despre cine vorbește. Acela pe care îl iubea Isus, stătea la masă cu capul pe pieptul Lui. Simon Petru i-a făcut semn să Îl întrebe pe Isus cine este acela despre care vorbise El. Sprijinindu-se de pieptul lui Isus, acel discipol I-a zis: „Doamne, cine este (acela care Te va trăda)?” Isus i-a răspuns: „Cel spre care voi întinde mâna și îi voi da bucățica.” Apoi, întinzând mâna, i-a dat bucățica lui Iuda, fiul lui Simon iscarioteanul. Imediat după ce i-a fost dată bucățica lui Iuda, Satan a intrat în el. Isus i-a zis: „Fă repede ce ai de făcut!” Dar nimeni dintre cei care stăteau la masă, nu a înțeles de ce îi zisese aceste cuvinte. Unii se gândeau că din moment ce Iuda deținea punga, Isus ar fi vrut să îi spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru sărbătoare!”, sau îi spunea să ofere ceva săracilor. După ce a luat bucățica, Iuda a ieșit imediat. Era noapte.
Ioan 13:1-30 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Era în prag de sărbătoare – Se-apropia praznicul mare, Cel ce, de Paști, e prăznuit. Iisus știa că I-a sosit Ceasul, când o să părăsească Această lume pământească, Urmând să fie înălțat, La Tatăl, de unde-a plecat. El, pe ai Săi – care erau Din lume și-n ea rămâneau – Îi iubea mult și i-a iubit, La fel de mult, pân’ la sfârșit. La cină-apoi, în gând – cel rău – A pus, în ucenicul Său – În Iuda, zis Iscarioteanul, Ce-a fost fiul lui Simon – planul Ca să Îl vândă, pe Iisus. Hristos știind că-n mâini I-a pus, Tatăl Său, tot – pentru că El Era, de fapt, Fiul Acel Plecat din cer, ca înapoi, La Domnul, să se-ntoarcă-apoi – Dintre ai Săi, S-a ridicat, De haine, El S-a dezbrăcat Și, un ștergar, la brâu, și-a pus. Într-un lighean, apă-a adus Și a chemat, pe fiecare, Din ucenici, ca, pe picioare, Să-i spele, iar cu-acel ștergar, Legat la brâu, să-i șteargă. Dar, Când Simon Petru a urmat, Ca pe picioare-a fi spălat, Îi zise: „Doamne, mă rog Ție, Picioarele, să-mi speli Tu, mie?” Iisus răspunse: „Ce fac Eu, Acuma, să-nțelegi, ți-e greu; Dar vei pricepe, în curând.” Petru a zis: „Doamne, nici gând, Să-mi speli picioarele!” Iisus, „Dacă n-am să te spăl”– i-a spus – „Parte, nu vei avea, cu Mine.” Petru răspunse-atuncea: „Bine, Mă spală – precum zici, eu fac – Chiar și pe mâini și-apoi, pe cap!” „Acela care s-a scăldat” – Zise Iisus – „spre-a fi curat, Acum, doar trebuință are Să se mai spele pe picioare. Iar voi, care în juru-Mi stați, Sunteți – dar nu chiar toți – curați.” El a vorbit, căci l-a știut Pe cel ce-n urmă L-a vândut, Spunându-le: „Voi, cei ce stați Aici, nu toți sunteți curați”. Când, al picioarelor spălat, Sfârși, se îmbrăcă și-a stat, Cu ei, la masă și-a vorbit: „Acuma, voi v-ați dumirit? Ați înțeles ce ați văzut? Ați priceput ce v-am făcut? „Învățător”, Mie-Mi spuneți, Sau „Domn”, și bine Îmi ziceți, Căci sunt. Deci, dacă v-am spălat Picioarele, v-am arătat Ce-aveți a face fiecare: Cum v-am spălat Eu, pe picioare – Eu care-s Domn și-nvățător – Să vă spălați și voi. Dator, E fiecare dintre voi, Să-l spele pe-altul, mai apoi, Pentru că Eu, pildă, v-am dat. Să faceți, cum v-am arătat! Nu poate robul să-l întreacă Pe-al său stăpân; nici cel ce pleacă Apostol, decât acel care Îl va trimite, nu-i mai mare. Când știți aceste lucruri voi – Și le veți împlini apoi – Doar un cuvânt mai am a zice: De voi, atunci, va fi ferice.” „Nu zic de toți – M-ați înțeles? – Căci vă cunosc și v-am ales Chiar Eu. Dar trebuie-mplinit, Tot ce Scripturile-au vestit: „Cel ce cu Mine a mâncat Pâine, acel a ridicat, Călcâiul, împotriva Mea”. V-am amintit ce se spunea, Mai dinainte, ca să știți, Și astfel, pregătiți să fiți A crede – când al Meu cuvânt Se va-mplini – cum că Eu sânt. Adevărat vă spun, căci cine Primește, pe acel ce vine Din partea Mea, pe Mine chiar, Mă găzduiește. Așadar, Prin Mine, poarta s-a deschis, Pentru Cel care M-a trimis.” Când a sfârșit de cuvântat, Iisus, în duh, S-a tulburat Și a continuat apoi: „Vă spun că, unul dintre voi O să Mă vândă.” Toți tăceau, Uimiți, căci nu înțelegeau De cine, oare, le-a vorbit. Un ucenic – cel mai iubit – La masă stând, capul și-a pus, Pe pieptul Domnului Iisus. Simon – zis Petru – i-a făcut Un semn, cum că n-au priceput, Iar el, să-ntrebe – deslușit – De cine-anume le-a vorbit. Discipolul care și-a pus, Capul, pe pieptul lui Iisus, Și-a-ntors privirile spre El, Zicând: „Doamne, cine-i acel?” „Cel căruia îi voi întinde Eu, bucățica, Mă va vinde!” – A zis Iisus, și a luat O bucățică, de i-a dat, Lui Iuda, zis Iscarioteanul – Acela ce iubea mult banul. Când Iuda – bucățica dată, De Domnul – o luă, îndată, În el, Satana a intrat. Iisus, atunci, a cuvântat: „Fă, repede, ce-ai de făcut!” Dar nimenea n-a priceput – Precum a fost și mai ‘nainte – De ce-i spunea aste cuvinte. Unii din ei au înțeles Că pentru Iuda – cel ales A îngriji punga – Iisus, Vorbindu-i astfel, ar fi spus Să cumpere ce trebuia, De praznic, sau că poruncea Să dea, ceva, săracilor. Iuda plecă, din fața lor, Când bucățica și-a luat. Afară, noaptea s-a lăsat.
Ioan 13:1-30 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Înainte de Sărbătoarea Paștelui, știind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârșit. În timpul cinei – când diavolul pusese deja [gândul] de a-l trăda în inima lui Iúda Iscarióteanul, fiul lui Símon –, știind că Tatăl a dat toate în mâinile sale și că de la Dumnezeu a ieșit și că la Dumnezeu merge, s‑a ridicat de la cină, și-a pus hainele deoparte și, luând un ștergar, s‑a încins. Apoi a turnat apă într-un vas de spălat și a început să spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. A venit deci la Símon Petru; acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?”. Isus a răspuns și i-a zis: „Ceea ce fac eu, tu nu știi acum, dar vei cunoaște după aceasta”. Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!”. Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu mine”. Símon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul”. Isus i-a zis: „Cine a făcut baie nu are nevoie să-și spele decât picioarele, căci este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți”. Căci îl știa pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: „Nu toți sunteți curați”. După ce le-a spălat picioarele, și-a luat hainele, s-a așezat iarăși la masă și le-a spus: „Înțelegeți ce am făcut pentru voi? Voi mă numiți «Învățătorul» și «Domnul» și bine spuneți, pentru că sunt. Așadar, dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut eu. Adevăr, adevăr vă spun: nu este servitorul mai mare decât stăpânul său și nici trimisul mai mare decât cel care l-a trimis. Știind acestea, fericiți sunteți dacă le faceți. Nu vorbesc despre voi toți; eu știu pe cine am ales, dar trebuie să se împlinească Scriptura: «Cel care mănâncă pâinea mea și-a ridicat călcâiul împotriva mea». Vă spun acestea de pe acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să credeți că eu sunt. Adevăr, adevăr vă spun: cine îl primește pe cel pe care îl voi trimite, pe mine mă primește, iar cine mă primește pe mine îl primește pe acela care m-a trimis”. După ce a spus acestea, Isus s-a tulburat în duh și a mărturisit: „Adevăr, adevăr vă spun: unul dintre voi mă va trăda”. Discipolii se uitau unii la alții, nedumeriți fiind în legătură cu cel despre care vorbește. Unul dintre discipolii lui, pe care îl iubea Isus, stătea la masă la pieptul lui Isus. Atunci, Símon Petru i-a făcut acestuia semn să se intereseze cine ar putea să fie cel despre care vorbește. El s-a aplecat, deci, pe pieptul lui Isus și i-a zis: „Doamne, cine este?”. Isus a răspuns: „Este acela pentru care voi întinge îmbucătura și i-o voi da”. Atunci, întingând îmbucătura, a luat-o și i-a dat-o lui Iúda Iscarióteanul, fiul lui Símon. După acea îmbucătură, a intrat Satana în el. Atunci, Isus i-a zis: „Ceea ce vrei să faci, fă repede!”. Dar niciunul dintre cei care stăteau la masă nu a înțeles de ce i-a spus aceasta. Și, cum Iúda ținea punga cu bani, unii au crezut că Isus îi spune: „Cumpără ceea ce ne trebuie pentru sărbătoare!” sau ca să dea ceva săracilor. Așadar, luând îmbucătura, [Iúda] a ieșit îndată. Și era noapte.