Înainte de Sărbătoarea Paștelui, știind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârșit. În timpul cinei – când diavolul pusese deja [gândul] de a-l trăda în inima lui Iúda Iscarióteanul, fiul lui Símon –, știind că Tatăl a dat toate în mâinile sale și că de la Dumnezeu a ieșit și că la Dumnezeu merge, s‑a ridicat de la cină, și-a pus hainele deoparte și, luând un ștergar, s‑a încins. Apoi a turnat apă într-un vas de spălat și a început să spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. A venit deci la Símon Petru; acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?”. Isus a răspuns și i-a zis: „Ceea ce fac eu, tu nu știi acum, dar vei cunoaște după aceasta”. Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!”. Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu mine”. Símon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul”. Isus i-a zis: „Cine a făcut baie nu are nevoie să-și spele decât picioarele, căci este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți”. Căci îl știa pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: „Nu toți sunteți curați”.
După ce le-a spălat picioarele, și-a luat hainele, s-a așezat iarăși la masă și le-a spus: „Înțelegeți ce am făcut pentru voi? Voi mă numiți «Învățătorul» și «Domnul» și bine spuneți, pentru că sunt. Așadar, dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut eu. Adevăr, adevăr vă spun: nu este servitorul mai mare decât stăpânul său și nici trimisul mai mare decât cel care l-a trimis. Știind acestea, fericiți sunteți dacă le faceți. Nu vorbesc despre voi toți; eu știu pe cine am ales, dar trebuie să se împlinească Scriptura: «Cel care mănâncă pâinea mea și-a ridicat călcâiul împotriva mea». Vă spun acestea de pe acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să credeți că eu sunt. Adevăr, adevăr vă spun: cine îl primește pe cel pe care îl voi trimite, pe mine mă primește, iar cine mă primește pe mine îl primește pe acela care m-a trimis”.
După ce a spus acestea, Isus s-a tulburat în duh și a mărturisit: „Adevăr, adevăr vă spun: unul dintre voi mă va trăda”. Discipolii se uitau unii la alții, nedumeriți fiind în legătură cu cel despre care vorbește. Unul dintre discipolii lui, pe care îl iubea Isus, stătea la masă la pieptul lui Isus. Atunci, Símon Petru i-a făcut acestuia semn să se intereseze cine ar putea să fie cel despre care vorbește. El s-a aplecat, deci, pe pieptul lui Isus și i-a zis: „Doamne, cine este?”. Isus a răspuns: „Este acela pentru care voi întinge îmbucătura și i-o voi da”. Atunci, întingând îmbucătura, a luat-o și i-a dat-o lui Iúda Iscarióteanul, fiul lui Símon. După acea îmbucătură, a intrat Satana în el. Atunci, Isus i-a zis: „Ceea ce vrei să faci, fă repede!”. Dar niciunul dintre cei care stăteau la masă nu a înțeles de ce i-a spus aceasta. Și, cum Iúda ținea punga cu bani, unii au crezut că Isus îi spune: „Cumpără ceea ce ne trebuie pentru sărbătoare!” sau ca să dea ceva săracilor. Așadar, luând îmbucătura, [Iúda] a ieșit îndată. Și era noapte.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
