Înainte de sărbătoarea Paștelor, știind că a venit timpul să plece din această lume, Isus care Își iubea discipolii, a continuat să îi iubească până la sfârșit. În timpul cinei (pascale), Diavolul pusese gândul trădării Lui în mintea lui Iuda – Iscarioteanul – fiul lui Simon. Isus știa că Tatăl Îi dăduse autoritate totală, că provenea de la Dumnezeu și că urma să meargă la El. Atunci s-a ridicat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui și a luat un prosop cu care S-a înfășurat la mijloc. Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să le spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu prosopul cu care era înfășurat la mijloc. A venit la Simon Petru, care I-a zis: „Doamne, chiar Tu îmi speli picioarele?!” Răspunzând, Isus i-a zis: „Tu nu înțelegi acum ce fac Eu; dar mai târziu vei înțelege.” Petru I-a zis: „Niciodată nu îmi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu ai nicio șansă să obții un loc alături de Mine.” Petru I-a zis: „Doamne, (atunci) spală-mi nu numai picioarele, ci și mâinile și capul!” Isus i-a zis: „Cine s-a îmbăiat, ca să fie total curat nu are nevoie să își spele decât picioarele. Și voi sunteți «curați», dar nu toți.” A spus cuvintele „Nu sunteți toți «curați»”, pentru că îl cunoștea pe cel care urma să Îl trădeze. După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat din nou la masă și le-a zis: „Înțelegeți ce v-am făcut? Voi Mă numiți «Învățător» și «Stăpân». Și este adevărat ce afirmați despre Mine, pentru că exact așa sunt! Deci dacă Eu – Stăpânul și Învățătorul vostru – v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori «să vă spălați picioarele» unii altora. Eu v-am dat un exemplu, pentru ca și voi să faceți cum am făcut Eu. Vă asigur că sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui și nici apostolul nu este mai mare decât cel care l-a trimis. Știind aceste lucruri, sunteți niște oameni fericiți dacă le puneți în practică. Nu vorbesc despre voi toți. Îi cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se întâmple ce spune Scriptura în care scrie: «Cel care mănâncă împreună cu Mine, a ridicat călcâiul împotriva Mea.» Vă spun acest lucru înainte ca el să se întâmple; pentru ca atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt. Vă asigur că cine primește pe acela pe care îl trimit Eu, pe Mine Mă primește; și cine Mă primește pe Mine, Îl primește pe Tatăl care M-a trimis.” După ce a spus aceste cuvinte, Isus a fost tulburat în spiritul Lui și a zis: „Este o certitudine faptul că unul dintre voi Mă va trăda!” Discipolii se uitau unii la alții și nu înțelegeau despre cine vorbește. Acela pe care îl iubea Isus, stătea la masă cu capul pe pieptul Lui. Simon Petru i-a făcut semn să Îl întrebe pe Isus cine este acela despre care vorbise El. Sprijinindu-se de pieptul lui Isus, acel discipol I-a zis: „Doamne, cine este (acela care Te va trăda)?” Isus i-a răspuns: „Cel spre care voi întinde mâna și îi voi da bucățica.” Apoi, întinzând mâna, i-a dat bucățica lui Iuda, fiul lui Simon iscarioteanul. Imediat după ce i-a fost dată bucățica lui Iuda, Satan a intrat în el. Isus i-a zis: „Fă repede ce ai de făcut!” Dar nimeni dintre cei care stăteau la masă, nu a înțeles de ce îi zisese aceste cuvinte. Unii se gândeau că din moment ce Iuda deținea punga, Isus ar fi vrut să îi spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru sărbătoare!”, sau îi spunea să ofere ceva săracilor. După ce a luat bucățica, Iuda a ieșit imediat. Era noapte.