Era în prag de sărbătoare –
Se-apropia praznicul mare,
Cel ce, de Paști, e prăznuit.
Iisus știa că I-a sosit
Ceasul, când o să părăsească
Această lume pământească,
Urmând să fie înălțat,
La Tatăl, de unde-a plecat.
El, pe ai Săi – care erau
Din lume și-n ea rămâneau –
Îi iubea mult și i-a iubit,
La fel de mult, pân’ la sfârșit.
La cină-apoi, în gând – cel rău –
A pus, în ucenicul Său –
În Iuda, zis Iscarioteanul,
Ce-a fost fiul lui Simon – planul
Ca să Îl vândă, pe Iisus.
Hristos știind că-n mâini I-a pus,
Tatăl Său, tot – pentru că El
Era, de fapt, Fiul Acel
Plecat din cer, ca înapoi,
La Domnul, să se-ntoarcă-apoi –
Dintre ai Săi, S-a ridicat,
De haine, El S-a dezbrăcat
Și, un ștergar, la brâu, și-a pus.
Într-un lighean, apă-a adus
Și a chemat, pe fiecare,
Din ucenici, ca, pe picioare,
Să-i spele, iar cu-acel ștergar,
Legat la brâu, să-i șteargă. Dar,
Când Simon Petru a urmat,
Ca pe picioare-a fi spălat,
Îi zise: „Doamne, mă rog Ție,
Picioarele, să-mi speli Tu, mie?”
Iisus răspunse: „Ce fac Eu,
Acuma, să-nțelegi, ți-e greu;
Dar vei pricepe, în curând.”
Petru a zis: „Doamne, nici gând,
Să-mi speli picioarele!” Iisus,
„Dacă n-am să te spăl”– i-a spus –
„Parte, nu vei avea, cu Mine.”
Petru răspunse-atuncea: „Bine,
Mă spală – precum zici, eu fac –
Chiar și pe mâini și-apoi, pe cap!”
„Acela care s-a scăldat” –
Zise Iisus – „spre-a fi curat,
Acum, doar trebuință are
Să se mai spele pe picioare.
Iar voi, care în juru-Mi stați,
Sunteți – dar nu chiar toți – curați.”
El a vorbit, căci l-a știut
Pe cel ce-n urmă L-a vândut,
Spunându-le: „Voi, cei ce stați
Aici, nu toți sunteți curați”.
Când, al picioarelor spălat,
Sfârși, se îmbrăcă și-a stat,
Cu ei, la masă și-a vorbit:
„Acuma, voi v-ați dumirit?
Ați înțeles ce ați văzut?
Ați priceput ce v-am făcut?
„Învățător”, Mie-Mi spuneți,
Sau „Domn”, și bine Îmi ziceți,
Căci sunt. Deci, dacă v-am spălat
Picioarele, v-am arătat
Ce-aveți a face fiecare:
Cum v-am spălat Eu, pe picioare –
Eu care-s Domn și-nvățător –
Să vă spălați și voi. Dator,
E fiecare dintre voi,
Să-l spele pe-altul, mai apoi,
Pentru că Eu, pildă, v-am dat.
Să faceți, cum v-am arătat!
Nu poate robul să-l întreacă
Pe-al său stăpân; nici cel ce pleacă
Apostol, decât acel care
Îl va trimite, nu-i mai mare.
Când știți aceste lucruri voi –
Și le veți împlini apoi –
Doar un cuvânt mai am a zice:
De voi, atunci, va fi ferice.”
„Nu zic de toți – M-ați înțeles? –
Căci vă cunosc și v-am ales
Chiar Eu. Dar trebuie-mplinit,
Tot ce Scripturile-au vestit:
„Cel ce cu Mine a mâncat
Pâine, acel a ridicat,
Călcâiul, împotriva Mea”.
V-am amintit ce se spunea,
Mai dinainte, ca să știți,
Și astfel, pregătiți să fiți
A crede – când al Meu cuvânt
Se va-mplini – cum că Eu sânt.
Adevărat vă spun, căci cine
Primește, pe acel ce vine
Din partea Mea, pe Mine chiar,
Mă găzduiește. Așadar,
Prin Mine, poarta s-a deschis,
Pentru Cel care M-a trimis.”
Când a sfârșit de cuvântat,
Iisus, în duh, S-a tulburat
Și a continuat apoi:
„Vă spun că, unul dintre voi
O să Mă vândă.” Toți tăceau,
Uimiți, căci nu înțelegeau
De cine, oare, le-a vorbit.
Un ucenic – cel mai iubit –
La masă stând, capul și-a pus,
Pe pieptul Domnului Iisus.
Simon – zis Petru – i-a făcut
Un semn, cum că n-au priceput,
Iar el, să-ntrebe – deslușit –
De cine-anume le-a vorbit.
Discipolul care și-a pus,
Capul, pe pieptul lui Iisus,
Și-a-ntors privirile spre El,
Zicând: „Doamne, cine-i acel?”
„Cel căruia îi voi întinde
Eu, bucățica, Mă va vinde!” –
A zis Iisus, și a luat
O bucățică, de i-a dat,
Lui Iuda, zis Iscarioteanul –
Acela ce iubea mult banul.
Când Iuda – bucățica dată,
De Domnul – o luă, îndată,
În el, Satana a intrat.
Iisus, atunci, a cuvântat:
„Fă, repede, ce-ai de făcut!”
Dar nimenea n-a priceput –
Precum a fost și mai ‘nainte –
De ce-i spunea aste cuvinte.
Unii din ei au înțeles
Că pentru Iuda – cel ales
A îngriji punga – Iisus,
Vorbindu-i astfel, ar fi spus
Să cumpere ce trebuia,
De praznic, sau că poruncea
Să dea, ceva, săracilor.
Iuda plecă, din fața lor,
Când bucățica și-a luat.
Afară, noaptea s-a lăsat.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
