Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui și la intrarea cortului său. Atunci DOMNUL S-a mâniat foarte tare. Moise a înțeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău.
Moise i-a zis DOMNULUI:
‒ De ce te-ai purtat atât de rău cu slujitorul Tău? De ce n-am găsit bunăvoință înaintea Ta și ai lăsat asupra mea povara acestui popor? Oare eu am conceput poporul acesta? I-am născut eu ca să-mi spui: „Poartă-i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre țara pe care ai jurat strămoșilor lor că le-o vei da? De unde să iau carne pentru tot poporul acesta? Căci vin și plâng înaintea mea, zicând: „Dă-ne carne să mâncăm!“. Nu pot duce singur acest popor, căci este o povară prea grea pentru mine. Dacă așa Te porți cu mine, Te rog, mai bine omoară-mă! Omoară-mă, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, și nu mă mai lăsa să-mi văd nenorocirea!
DOMNUL i-a zis lui Moise:
‒ Adună la Mine șaptezeci de bărbați dintre bătrânii lui Israel, despre care știi că sunt bătrâni ai poporului și supraveghetorii săi. Să-i aduci la Cortul Întâlnirii și să stea în picioare acolo împreună cu tine. Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo. Voi lua din Duhul Care este peste tine și-L voi pune peste ei. Ei vor purta povara poporului împreună cu tine și, astfel, n-o vei mai purta singur.
Să spui poporului: „Sfințiți-vă pentru ziua de mâine. Veți mânca și carne, pentru că v-ați plâns în auzul DOMNULUI, zicând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt». De aceea DOMNUL vă va da carne și veți mânca. Veți mânca nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că L-ați respins pe DOMNUL, Care este în mijlocul vostru, și ați plâns înaintea Lui, zicând: «De ce am ieșit oare din Egipt?»“.
Dar Moise I-a zis:
‒ În poporul care este cu mine sunt șase sute de mii de bărbați care merg pe jos, și Tu zici: „Le voi da carne să mănânce o lună întreagă!“. Sunt destule turme și cirezi să tăiem? Sunt destui pești în mare să prindem?
DOMNUL i-a răspuns lui Moise:
‒ Este oare mâna DOMNULUI prea scurtă? Vei vedea acum dacă se va împlini sau nu Cuvântul Meu.
Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele DOMNULUI. A adunat șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului și i-a pus să stea de jur împrejurul Cortului. Apoi DOMNUL S-a coborât în nor, i-a vorbit lui Moise, a luat din Duhul Care era peste el și L-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Când Duhul S-a așezat peste ei, au profețit. Dar după aceea n-au mai profețit.
În tabără rămăseseră doi oameni: unul se numea Eldad, iar celălalt Medad. Duhul S-a așezat și peste ei. Aceștia erau dintre cei scriși, dar nu ieșiseră la Cort, așa că au profețit în tabără.
Un tânăr a alergat și i-a spus lui Moise:
‒ Eldad și Medad profețesc în tabără.
Iosua, fiul lui Nun, care-i slujea lui Moise încă din tinerețe, a răspuns și a zis:
‒ Moise, stăpânul meu, oprește-i!
Dar Moise i-a răspuns:
‒ Ești gelos pentru mine? Aș vrea ca tot poporul DOMNULUI să fie alcătuit din profeți și DOMNUL să-Și pună Duhul Său peste ei!
Apoi, Moise s-a întors în tabără împreună cu bătrânii lui Israel.
A venit un vânt de la DOMNUL care a adus prepelițe dinspre mare și le-a făcut să zboare pe lângă tabără, cale de o zi, de o parte și de alta a taberei, la o înălțime de doi coți de la pământ. Toată ziua aceea și toată noaptea și apoi toată ziua următoare, poporul a adunat prepelițe; cel care adunase cel mai puțin avea zece homeri. Ei și le-au întins în jurul taberei. Dar, în timp ce carnea le era încă între dinți, înainte ca ei s-o mestece, DOMNUL S-a mâniat pe popor și l-a lovit cu o mare urgie. Acelui loc i s-a pus numele Chibrot-Hataava pentru că acolo i-au îngropat pe cei care au poftit.
De la Chibrot-Hataava, poporul a călătorit spre Hațerot și s-a oprit acolo.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
