Numeri 11:10-35
Numeri 11:10-35 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Atunci Moise a auzit poporul plângând prin toate familiile lor, fiecare bărbat în ușa cortului său, și mânia DOMNULUI s-a aprins foarte tare; Moise de asemenea a fost nemulțumit. Și Moise a spus DOMNULUI: Pentru ce ai chinuit pe servitorul tău? Și pentru ce nu am găsit favoare înaintea ochilor tăi, de așezi povara acestui întreg popor asupra mea? Am conceput eu pe tot poporul acesta? I-am născut eu, ca să îmi spui: Poartă-i la sânul tău, precum un tată grijuliu poartă sugarul, până la țara pe care ai jurat-o părinților lor? De unde să am eu carne să dau la tot acest popor? Căci ei plâng către mine, spunând: Dă-ne carne să mâncăm. Nu sunt în stare să port tot acest popor singur, căci este prea greu pentru mine. Și dacă te porți astfel cu mine, ucide-mă, te rog, ucide-mă, dacă am găsit favoare înaintea ochilor tăi; și nu mă lăsa să văd nenorocirea mea. Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Adună-mi șaptezeci de bărbați dintre bătrânii lui Israel, pe care îi cunoști că sunt bătrânii poporului și ofițeri peste ei; și adu-i la tabernacolul întâlnirii, ca să stea în picioare acolo cu tine. Și eu voi coborî și voi vorbi cu tine acolo; și voi lua din duhul care este peste tine și îl voi pune peste ei; și ei vor purta povara poporului cu tine, ca să nu o mai porți de unul singur. Și spune poporului: Sfințiți-vă pentru mâine și carne veți mânca, pentru că ați plâns în urechile DOMNULUI, spunând: Cine ne va da carne să mâncăm? Fiindcă era bine de noi în Egipt, de aceea DOMNUL vă va da carne și o veți mânca. Nu veți mânca o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile; Ci chiar o lună întreagă, până vă va ieși afară pe nări și vă va fi dezgustătoare; deoarece ați disprețuit pe DOMNUL care este între voi și ați plâns înaintea lui, spunând: De ce am ieșit afară din Egipt? Și Moise a spus: Poporul, printre care eu sunt, sunt șase sute de mii de pedeștri; și tu ai spus: Eu le voi da carne, ca ei să mănânce o lună întreagă. Să fie turmele și cirezile ucise pentru ei, ca să îi îndestuleze? Sau vor fi toți peștii mării adunați pentru ei, pentru a-i îndestula? Și DOMNUL i-a spus lui Moise: S-a scurtat mâna DOMNULUI? Vei vedea acum dacă ți se va întâmpla sau nu cuvântul meu. Și Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele DOMNULUI și a adunat pe cei șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și i-a pus să stea de jur împrejurul tabernacolului. Și DOMNUL a coborât într-un nor și i-a vorbit și a luat din duhul care era peste el și l-a dat celor șaptezeci de bătrâni și s-a întâmplat, când duhul s-a așezat peste ei, că au profețit și nu au încetat. Dar acolo au rămas doi dintre bărbați în tabără, numele unuia era Eldad și numele celuilalt Medad, și duhul s-a așezat peste ei; și ei au fost dintre cei ce erau scriși, dar nu au ieșit la tabernacol și au profețit în tabără. Și a alergat un tânăr și i-a spus lui Moise zicând: Eldad și Medad profețesc în tabără. Și Iosua, fiul lui Nun, servitorul lui Moise, unul dintre tinerii săi, a răspuns și a zis: Moise, domnul meu, oprește-i. Și el i-a spus: Ești invidios pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul DOMNULUI să fie profeți și ca DOMNUL să pună duhul său peste ei! Și Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel. Și a ieșit un vânt de la DOMNUL și a adus prepelițe de la mare și le-a lăsat să cadă lângă tabără, cât ar fi o zi de călătorie pe partea aceasta și cât ar fi o zi de călătorie pe partea cealaltă, de jur împrejurul taberei, și cât ar fi doi coți în înălțime peste fața pământului. Și poporul a stat în picioare toată ziua aceea și toată noaptea și toată ziua următoare și au adunat prepelițele, cel ce a adunat mai puțin a adunat zece omeri; și le-au întins de jur împrejurul taberei. Și în timp ce carnea era încă între dinții lor, înainte să fie mestecată, mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva poporului și DOMNUL a lovit poporul cu o plagă foarte mare. Și a pus acelui loc numele Chibrot-Hataava, deoarece acolo au îngropat poporul care a lăcomit. Și poporul a călătorit de la Chibrot-Hataava la Hațerot; și au rămas la Hațerot.
Numeri 11:10-35 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Moise a auzit poporul plângând. Fiecare proceda așa în cadrul clanului de care aparținea, stând la intrarea cortului lui. Atunci mânia lui Iahve s-a declanșat cu o foarte mare intensitate. Moise a înțeles că ce făceau ei era un lucru rău. Atunci Moise i-a zis lui Iahve: „De ce Te-ai comportat atât de rău cu sclavul Tău? De ce, în loc să găsesc har la Tine, m-ai făcut să suport (singur) dificultățile acestui popor? Oare eu l-am conceput? I-am născut eu, ca să îmi spui: «Ține-l la piept așa cum procedează o bonă cu un sugar» (în timp ce ne deplasăm) înspre țara despre care ai jurat părinților lor că le-o vei da? De unde să iau carne pentru tot acest popor? Ei vin și plâng înaintea mea, zicând: «Dă-ne carne să mâncăm!» Nu pot duce singur acest popor! Este ceva prea dificil pentru mine! Dacă Te comporți astfel cu mine, Te rog, mai bine omoară-mă! Dacă am beneficiat de har din partea Ta, omoară-mă! Nu mă mai lăsa să asist la propriul meu dezastru!” Iahve i-a răspuns lui Moise: „Adună-Mi șaptezeci de bărbați dintre bătrânii lui Israel. Aceștia să fie dintre cei despre care știi că sunt consilieri ai poporului și care îl supraveghează. Vino cu ei la cortul Întâlnirii, ca să stea acolo împreună cu tine. Eu voi coborî și îți voi vorbi acolo. Voi lua din Spiritul care este peste tine, și îl voi pune peste ei. Aceștia vor suporta dificultățile poporului împreună cu tine; și astfel, nu vei mai fi singur. Să spui poporului: «Sfințiți-vă pentru ziua de mâine. Veți avea carne să mâncați; pentru că Iahve v-a auzit când ați spus: ‘Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt!’ Astfel, Iahve vă va da carne să mâncați. Nu veți avea ocazia să mâncați (carne) o zi sau două; nici măcar cinci, zece sau douăzeci de zile; ci o lună întreagă – până vă va ieși pe nări. Și atunci vă veți dezgusta de ea; pentru că ați protestat împotriva lui Iahve care este în mijlocul vostru, zicând: ‘De ce am ieșit oare din Egipt?’»” Dar Moise I-a zis: „Poporul care stă aici cu mine, este de șase sute de mii de bărbați care merg pe jos; și Tu zici: «Le voi da carne ca să mănânce o lună întreagă!» Avem oare suficiente turme și cirezi, din care (urmează) să tăiem (ca să mâncăm)? Este destul pește în mare, ca să îl prindem (pentru hrana acestui popor)?” Iahve i-a răspuns lui Moise: „Este oare mâna lui Iahve prea scurtă? Vei vedea acum dacă se va confirma sau nu Cuvântul Meu!” Moise a venit și a spus poporului cuvintele lui Iahve. A adunat șaptezeci de bătrâni din popor, pe care i-a convocat; și le-a spus să vină și să stea în jurul cortului (Sanctuarului). Apoi Iahve a coborât în nor și i-a vorbit lui Moise. El a luat din Spiritul care era peste Moise și L-a pus peste acei bătrâni. Când Spiritul S-a stabilit peste ei, au început să profețească. Dar după acel moment, nu au mai profețit. În tabără rămăseseră doi oameni: unul se numea Eldad, iar celălalt Medad. Spiritul S-a a coborât și peste ei. Aceștia erau dintre cei înscriși (pe lista celor șaptezeci); dar nu se duseseră la acel cort. Astfel, ei au profețit în tabără. Un tânăr a alergat și i-a spus lui Moise: „Eldad și Medad profețesc în tabără!” Iosua – fiul lui Nun – care slujea lui Moise din tinerețe, i-a zis: „Moise, stăpânul meu, oprește-i!” Dar Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Eu îmi doresc ca tot poporul lui Iahve să fie format din profeți; și Iahve să își pună Spiritul Lui peste ei!” Apoi Moise s-a întors în tabără împreună cu grupul bătrânilor consilieri ai lui Israel. Iahve a trimis un vânt care a suflat cu mare intensitate. El a adus prepelițe dinspre mare; și le-a făcut să zboare pe lângă tabără, atât într-o parte cât și în cealaltă a ei, pe o distanță care se putea parcurge (cu picioarele) într-o zi. Aceste prepelițe erau adunate la o înălțime de doi coți de la nivelul pământului. Toată ziua, toată noaptea și toată ziua care a urmat, poporul a adunat (acele) prepelițe. Cel care adunase cel mai puțin, avea o cantitate de zece homeri. Ei și le-au întins în jurul taberei. Dar în timp ce carnea le era încă între dinți, înainte să o mestece, mânia lui Iahve s-a declanșat împotriva poporului. Atunci El a lovit poporul cu un mare dezastru. Acel loc a fost numit Chibrot-Hataava, pentru că acolo i-au înmormântat pe cei care au poftit. De la Chibrot-Hataava, poporul a călătorit spre Hațerot. A ajuns și s-a oprit acolo.
Numeri 11:10-35 Noua Traducere Românească (NTR)
Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui și la intrarea cortului său. Atunci DOMNUL S-a mâniat foarte tare. Moise a înțeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău. Moise i-a zis DOMNULUI: ‒ De ce te-ai purtat atât de rău cu slujitorul Tău? De ce n-am găsit bunăvoință înaintea Ta și ai lăsat asupra mea povara acestui popor? Oare eu am conceput poporul acesta? I-am născut eu ca să-mi spui: „Poartă-i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre țara pe care ai jurat strămoșilor lor că le-o vei da? De unde să iau carne pentru tot poporul acesta? Căci vin și plâng înaintea mea, zicând: „Dă-ne carne să mâncăm!“. Nu pot duce singur acest popor, căci este o povară prea grea pentru mine. Dacă așa Te porți cu mine, Te rog, mai bine omoară-mă! Omoară-mă, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, și nu mă mai lăsa să-mi văd nenorocirea! DOMNUL i-a zis lui Moise: ‒ Adună la Mine șaptezeci de bărbați dintre bătrânii lui Israel, despre care știi că sunt bătrâni ai poporului și supraveghetorii săi. Să-i aduci la Cortul Întâlnirii și să stea în picioare acolo împreună cu tine. Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo. Voi lua din Duhul Care este peste tine și-L voi pune peste ei. Ei vor purta povara poporului împreună cu tine și, astfel, n-o vei mai purta singur. Să spui poporului: „Sfințiți-vă pentru ziua de mâine. Veți mânca și carne, pentru că v-ați plâns în auzul DOMNULUI, zicând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt». De aceea DOMNUL vă va da carne și veți mânca. Veți mânca nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că L-ați respins pe DOMNUL, Care este în mijlocul vostru, și ați plâns înaintea Lui, zicând: «De ce am ieșit oare din Egipt?»“. Dar Moise I-a zis: ‒ În poporul care este cu mine sunt șase sute de mii de bărbați care merg pe jos, și Tu zici: „Le voi da carne să mănânce o lună întreagă!“. Sunt destule turme și cirezi să tăiem? Sunt destui pești în mare să prindem? DOMNUL i-a răspuns lui Moise: ‒ Este oare mâna DOMNULUI prea scurtă? Vei vedea acum dacă se va împlini sau nu Cuvântul Meu. Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele DOMNULUI. A adunat șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului și i-a pus să stea de jur împrejurul Cortului. Apoi DOMNUL S-a coborât în nor, i-a vorbit lui Moise, a luat din Duhul Care era peste el și L-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Când Duhul S-a așezat peste ei, au profețit. Dar după aceea n-au mai profețit. În tabără rămăseseră doi oameni: unul se numea Eldad, iar celălalt Medad. Duhul S-a așezat și peste ei. Aceștia erau dintre cei scriși, dar nu ieșiseră la Cort, așa că au profețit în tabără. Un tânăr a alergat și i-a spus lui Moise: ‒ Eldad și Medad profețesc în tabără. Iosua, fiul lui Nun, care-i slujea lui Moise încă din tinerețe, a răspuns și a zis: ‒ Moise, stăpânul meu, oprește-i! Dar Moise i-a răspuns: ‒ Ești gelos pentru mine? Aș vrea ca tot poporul DOMNULUI să fie alcătuit din profeți și DOMNUL să-Și pună Duhul Său peste ei! Apoi, Moise s-a întors în tabără împreună cu bătrânii lui Israel. A venit un vânt de la DOMNUL care a adus prepelițe dinspre mare și le-a făcut să zboare pe lângă tabără, cale de o zi, de o parte și de alta a taberei, la o înălțime de doi coți de la pământ. Toată ziua aceea și toată noaptea și apoi toată ziua următoare, poporul a adunat prepelițe; cel care adunase cel mai puțin avea zece homeri. Ei și le-au întins în jurul taberei. Dar, în timp ce carnea le era încă între dinți, înainte ca ei s-o mestece, DOMNUL S-a mâniat pe popor și l-a lovit cu o mare urgie. Acelui loc i s-a pus numele Chibrot-Hataava pentru că acolo i-au îngropat pe cei care au poftit. De la Chibrot-Hataava, poporul a călătorit spre Hațerot și s-a oprit acolo.
Numeri 11:10-35 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Moise a auzit poporul plângând, familie după familie, fiecare la intrarea cortului său. Mânia DOMNULUI s‑a aprins cu tărie. Moise s‑a întristat și I‑a zis DOMNULUI: „De ce‑l mâhnești pe robul Tău și de ce n‑am căpătat trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? Oare eu am zămislit tot poporul acesta? Oare eu l‑am născut, ca să‑mi zici: «Poartă‑l la sânul tău, cum își poartă doica pruncul», până în ținutul pe care l‑ai jurat părinților lui? De unde să am eu carne ca să dau la tot poporul acesta? Căci mi se plâng astfel: «Dă‑ne carne să mâncăm!» Eu singur nu pot să port tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară‑mă, Te rog, dacă am găsit trecere înaintea Ta, ca să nu‑mi mai văd nenorocirea!” DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Adună‑Mi șaptezeci de bărbați dintre bătrânii lui Israel, pe care‑i cunoști ca bătrâni ai poporului și dregători ai lui; să‑i aduci la Cortul Întâlnirii și să se înfățișeze acolo împreună cu tine. Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine și‑l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n‑o porți tu singur. Să spui poporului: «Sfințiți‑vă pentru mâine, și veți avea carne să mâncați, fiindcă ați plâns în auzul DOMNULUI astfel: ‘Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!’ DOMNUL vă va da carne și veți mânca. Veți avea carne să mâncați nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n‑ați ascultat de DOMNUL, care este în mijlocul vostru, și pentru că ați plâns înaintea Lui astfel: ‘De ce am ieșit noi din Egipt?’»” Moise I‑a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, și Tu zici: «Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă»!? S‑ar putea tăia oare atâtea oi și atâția boi ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării ca să le ajungă?” DOMNUL i‑a răspuns lui Moise: „Nu cumva s‑a scurtat mâna DOMNULUI? Vei vedea acum dacă ceea ce ți‑am spus se va întâmpla sau nu.” Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele DOMNULUI. A adunat șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și i‑a pus în jurul Cortului. DOMNUL S‑a coborât în nor și i‑a vorbit lui Moise; a luat din Duhul care era peste el și l‑a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce Duhul s‑a odihnit peste ei, au profețit, dar după aceea n‑au mai profețit. Doi bărbați, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără, și Duhul s‑a odihnit și peste ei, căci erau dintre cei înscriși, măcar că nu se duseseră la Cort. Și au început să profețească și ei în tabără. Un tânăr a alergat ca să‑i dea de știre lui Moise și i‑a zis: „Eldad și Medad profețesc în tabără!” Și Iosua, fiul lui Nun, care din tinerețea lui fusese slujitorul lui Moise, i‑a zis: „Stăpâne Moise, oprește‑i!” Moise i‑a răspuns: „Ești gelos pentru mine? De‑ar fi tot poporul DOMNULUI alcătuit din profeți! De Și‑ar pune DOMNUL Duhul Lui peste ei!” Apoi Moise și bătrânii lui Israel s‑au întors în tabără. Un vânt s‑a stârnit de la DOMNUL și a adus prepelițe de peste mare, răspândindu‑le peste tabără cale de o zi într‑o parte și cale de o zi de cealaltă parte de jur împrejurul taberei, ca la doi coți pe fața pământului. Toată ziua aceea, toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s‑a sculat și a adunat prepelițe; cel ce adunase cel mai puțin avea zece omeri. Apoi le‑au întins în jurul taberei. Pe când abia le ajunsese carnea între dinți și nu apucaseră încă să o mestece, DOMNUL S‑a aprins de mânie împotriva fiilor lui Israel și i‑a lovit cu o urgie foarte mare. Au pus locului aceluia numele Chibrot‑Hataava, pentru că acolo a fost îngropat poporul cuprins de poftă. De la Chibrot‑Hataava, poporul a plecat spre Hațerot și s‑a oprit la Hațerot.
Numeri 11:10-35 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Moise a auzit poporul plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mânia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat și I-a zis Domnului: „Pentru ce îl mâhnești Tu pe robul Tău și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? Oare eu am zămislit poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: «Poartă-l la sânul tău cum îl poartă doica pe copil», până în țara pe care le-ai jurat părinților lui că i-o vei da? De unde să iau carne ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: «Dă-ne carne să mâncăm!» Eu singur nu pot să port tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea!” Domnul i-a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeci de bărbați, dintre bătrânii lui Israel, dintre cei pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putere asupra lor; adu-i la Cortul Întâlnirii și să se înfățișeze acolo împreună cu tine! Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din Duhul care este peste tine și-L voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porți tu singur. Să spui poporului: «Sfințiți-vă pentru mâine, și aveți să mâncați carne, fiindcă ați plâns în auzul Domnului și ați zis: ‘Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt.’ Domnul vă va da carne și veți mânca. Aveți să mâncați carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n-ați ascultat de Domnul, care este în mijlocul vostru, și pentru că ați plâns înaintea Lui, zicând: ‘Pentru ce am ieșit noi oare din Egipt?’»” Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, și Tu zici: «Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă»! Putem tăia oare atâtea oi și atâția boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării, ca să le ajungă?” Domnul i-a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ți-am spus se va întâmpla sau nu.” Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și i-a pus în jurul Cortului. Domnul S-a coborât în nor și i-a vorbit lui Moise; a luat din Duhul care era peste el și L-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce Duhul S-a așezat peste ei, au început să prorocească, dar după aceea n-au mai prorocit. Doi oameni, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără, și Duhul S-a așezat și peste ei, căci erau dintre cei înscriși, măcar că nu se duseseră la Cort. Și au început să prorocească și ei în tabără. Un tânăr a alergat și i-a dat de știre lui Moise, zicând: „Eldad și Medad prorocesc în tabără.” Și Iosua, fiul lui Nun, care îi slujea lui Moise din tinerețea lui, a luat cuvântul și a zis: „Domnule Moise, oprește-i!” Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!” Apoi Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel. Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt, care a adus prepelițe și le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălțime de aproape doi coți de la fața pământului. În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a strâns prepelițe; cel ce strânsese cel mai puțin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberei. Pe când carnea era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. I-au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat poporul apucat de poftă. De la Chibrot-Hataava poporul a plecat la Hațerot și s-a oprit la Hațerot.
Numeri 11:10-35 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Atunci, acel întreg popor, De Moise fost-a auzit, Plângându-se, nemulțumit, Ba pe la ușa cortului, Ba fiecare printre-ai lui. Domnul, mânia, Și-a aprins Și cu tărie, ea s-a-ntins. Moise, adânc, s-a întristat, Văzând aceasta, și-a-ntrebat Apoi, pe Dumnezeul său: „De ce mâhnești, pe robul Tău? Și pentru ce n-am căpătat Trecere-n față-Ți, și-ai lăsat Sarcina ăstui neam întreg, Doar peste mine? Nu-nțeleg! Dar oare, eu am zămislit Acest popor? Ai socotit Că eu sunt cel ce l-a născut Și de aceea, ai putut Să-mi zici „Să-l poți la sânul tău, Cum poartă doica, pruncul său”, Până în țara cea de vis, Pe care, Domnul a promis, Părinților ăstui popor, Și ai jurat că le-o dai lor? De unde, carne, eu să iau, Poporului, ca să îi dau? Căci iată, fiecare vine – Acum – plângându-se, la mine Și-mi spune: „Carne, să ne dai, Ca să mâncăm, acum”. Dar vai, Eu Doamne, singur, nu mai pot Să port poporu-acesta tot, Pentru că tare greu îmi vine. Nu Te purta așa cu mine, Ci mai degrabă, Te rog eu – Dacă mai am, la Dumnezeu, Vreo trecere și vrednic sânt – Ca să mă iei de pe pământ. Omoară-mă, și-am mulțumirea Că nu-mi mai văd nenorocirea.” Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Adă la Mine – negreșit – Pe șaptezeci dintre bărbați. Aceștia trebuie luați Dintre bătrânii cei pe care Poporul Israel îi are. Să îi alegi, atunci când vii, Doar pe acei pe care-i știi Că au putere în popor, Că ascultat e glasul lor. La cortul întâlnirii, voi Trebuie să veniți apoi. Acolo, am să Mă pogor Și-ți voi vorbi, în fața lor. Atunci când vei veni la Mine, Din duhul care-i peste tine, Îți iau o parte, după care, Voi pune peste fiecare, Din acel duh, și vor purta Cu toți-apoi, sarcina ta. Să spui poporului apoi: „Să vă sfințiți, pe mâine, voi, Căci carne o să căpătați, Precum ați vrut, ca să mâncați. Iată că Domnu-a auzit Cum plâns-ați și cum ați vorbit Atuncea când ați întrebat: „De unde vom fi căpătat Carne – aicea – în pustie? Căci în Egipt, precum se știe, Am dus-o bine, tot mereu”. Iată că Domnul Dumnezeu, Carne, vă dă, ca să mâncați Cât vreți, și-o să vă săturați. Nu veți mânca o zi sau două, Și nici cinci zile și nici nouă; Nici zece și nici douăzeci, Ci chiar o lună-ntreagă. Deci, Atâta carne-o să mâncați, Până o să vă săturați, Încât, pe nări, o să simțiți Cum că vă iese și, scârbiți, Aveți a fi de ea apoi, Fiindcă n-ați ascultat voi, De Dumnezeul vostru care Șade-n a voastră adunare, Și pentru că, neîncetat, V-ați plâns și v-ați tot întrebat: „Oare de ce, noi am ieșit? De ce, Egiptu-am părăsit?” Moise a zis: „Doamne, dar știi Că sunt cu sutele de mii – Că șase sute-alcătuiesc Poporu-n care mă găsesc – Și Tu zici: „Carne, vor avea, O lună”. Oare, vom tăia, Spre-a fi destul, atâtea oi? Ori vom tăia atâția boi? Sau prindem toți peștii, din mare, S-ajungă pentru fiecare?” Domnu-a răspuns și-a întrebat: „Doar nu cumva, s-o fi scurtat Mâna lui Dumnezeu? Ce crezi? Iată, acuma, ai să vezi De se-mplinește ce ți-am spus.” Moise-a ieșit și-apoi s-a dus De-a-mpărtășit, poporului – De-ndată – vorba Domnului. Pe șaptezeci dintre bărbați – Dintre cei cari erau aflați Între bătrânii cei pe care Poporul Israel îi are – După porunca Domnului, I-a pus în jurul cortului. Domnul s-a pogorât în nor Și-apoi, în fața tuturor, Cu Moise, El de vorbă-a stat. Din duhul, peste el aflat, Luă o parte și a pus Peste cei care i-a adus Moise, acolo. Șaptezeci, Au fost bătrâni-aceia. Deci, După ce duhul i-a umplut, Îndată ei au început Să prorocească. La sfârșit, Ei – însă – n-au mai prorocit. Doi oameni – unu-a fost Eldad, Iar celălalt era Medad – În tabără-au rămas, de-au stat. Când acel duh s-a așezat Și peste ei, căci erau prinși Între cei șaptezeci de inși – Chiar dacă nu i-au însoțit – Au început și-au prorocit. Atunci, la Moise-a alergat Un tânăr, și a cuvântat: Iată, în tabără, Eldad – Și-asemenea lui și Medad – Au început de-au prorocit.” Printre cei care-au auzit Acele vorbe ce se spun, Fusese și fiul lui Nun Cari, Iosua, a fost numit. Pe Moise-acesta l-a slujit Din tinerețe. El s-a dus La Moise-ndată și i-a spus: „Poruncă dă ca să-i oprești.” Moise-a răspuns: „Gelos, tu ești, Cum văd acuma, pentru mine. Dar eu îți spun că-i foarte bine Că acești oameni prorocesc. Să deie Domnul, îmi doresc, Să fie-al Său popor format Doar din proroci, neîncetat, Și să-Și așeze Dumnezeu, Al Său Duh, peste ei, mereu.” Moise și-ai săi bătrâni apoi, Intrară-n tabără-napoi. Un vânt puternic a făcut Domnul, să bată, ne-ntrerupt, De peste mare. Vântul pus Astfel să sufle, a adus Cu el, atunci, un număr mare De prepelițe-n zbor, pe care, Cale de-o zi, le-a răspândit, Încât ele-au acoperit, Cu un strat gros ce s-a-nălțat Doi coți, locul în care-a stat, Atunci poporul Israel. Întreaga zi, poporu-acel Doar prepelițe-a adunat; Și noaptea, a continuat, Păsări, să strângă, fiecare, Precum și-n ziua următoare. Cel care, mult, nu a putut Să strângă, totuși, a avut Zece omeri. Au așezat, Tot ceea ce au adunat, În jurul taberei și-apoi Toți se întoarseră-napoi. Pe când le-a fost încă aflată Carnea, în dinți – nemestecată – Domnul, de furie cuprins, Mânia-ndată Și-a aprins Lovind întreaga adunare, Cu o urgie foarte mare. Locul acela, l-au numit „Chibrot-Hatava” – tălmăcit „Mormintele de lăcomie” – Fiindcă în acea pustie, Atuncea, fost-au îngropați Toți cei, de poftă, apucați. Poporu-apoi a părăsit Chibrot-Hatava, și-a pornit Spre-a Hațerotului ținut, Unde, popas, el a făcut.
Numeri 11:10-35 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Moise a auzit poporul plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Domnul s-a aprins de mânie tare; iar în ochii lui Moise acesta era [lucru] rău. Moise i-a zis Domnului: „Pentru ce vrei să faci rău slujitorului tău? De ce nu am aflat har în ochii tăi punând povara acestui întreg popor asupra mea? Oare eu am zămislit tot poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: «Poartă-l la sânul tău așa cum poartă doica pe cel pe care-l alăptează până în țara pe care ai jurat-o părinților lui!»? De unde carne ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei mi se plâng, zicând: «Dă-ne carne ca să mâncăm!». Eu singur nu pot să port tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. Dacă faci așa cu mine, mai bine – dacă am aflat har în ochii tăi – omoară-mă, te rog, decât să-mi văd nenorocirea!”. Domnul i-a zis lui Moise: „Adună-mi șaptezeci de bărbați dintre bătrânii lui Israél, pe care-i cunoști că sunt bătrâni ai poporului și scribi ai lui; adu-i la cortul întâlnirii și să stea acolo cu tine! Voi coborî și voi vorbi acolo cu tine; voi lua din duhul care este peste tine și-l voi pune peste ei, ca să poarte cu tine povara poporului și să n-o porți tu singur. Spune poporului: «Sfințiți-vă pentru mâine ca să mâncați carne, fiindcă ați plâns în auzul Domnului și ați zis: ‹Cine ne va da carne să mâncăm? Căci bine ne era în Egipt!›. Domnul vă va da carne și veți mânca. Nu o zi veți mânca, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, ci o lună de zile, până vă va ieși pe nări și vi se va face greață; pentru că l-ați disprețuit pe Domnul, care este în mijlocul vostru, și ați plâns înaintea lui, zicând: ‹Pentru ce am ieșit din Egipt?› »”. Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, iar tu zici: «Le voi da carne și vor mânca o lună de zile!»? Se vor tăia pentru ei oile și boii ca să le ajungă? Sau se vor aduna toți peștii mării ca să le ajungă?”. Domnul i-a răspuns lui Moise: „S-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă se va împlini cuvântul meu sau nu”. Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și i-a pus să stea în jurul cortului. Domnul a coborât în nor și i-a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Când duhul s-a așezat peste ei, au început să profețească; dar după aceea n-au mai profețit. Doi oameni, unul numit Eldád și celălalt Medád, rămăseseră în tabără; duhul s-a așezat peste ei – erau dintre cei înscriși –, dar nu se duseseră la cort. Și au început să profețească în tabără. Un tânăr a alergat și i-a dat de știre lui Moise: „Eldád și Medád profețesc în tabără”. Iósue, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinerețea lui, a zis: „Domnul meu, Moise, oprește-i!”. Moise i-a răspuns: „Ești tu gelos pentru mine? De-ar fi tot poporul Domnului profeți! Și de-ar pune Domnul duhul său peste ei!”. Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israél. Un vânt s-a pornit de la Domnul și a adus prepelițe dinspre mare și s-au abătut peste tabără cale de o zi într-o parte și cale de o zi de cealaltă parte în jurul taberei, la o înălțime de aproape doi coți deasupra pământului. Poporul a mers toată ziua aceea și toată noaptea și toată ziua următoare și a adunat prepelițe; cel care avea puțin strânsese zece ómeri. Și le-au întins în jurul taberei. Carnea era încă între dinții lor, înainte de a fi mestecată, când s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o nenorocire foarte mare. Locul acela a fost numit Chibrót-Hataavá, pentru că acolo au îngropat poporul care a poftit. De la Chibrót-Hataavá, poporul a plecat la Hațerót și s-a oprit la Hațerót.
Numeri 11:10-35 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mânia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat și a zis Domnului: „Pentru ce mâhnești Tu pe robul Tău și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-l la sânul tău, cum poartă doica pe copil, până în țara pe care ai jurat părinților lui că i-o vei da’? De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ‘Dă-ne carne ca să mâncăm!’ Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.” Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeci de bărbați, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putere asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii și să se înfățișeze acolo împreună cu tine. Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine și-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porți tu singur. Să spui poporului: ‘Sfințiți-vă pentru mâine și aveți să mâncați carne, fiindcă ați plâns în auzul Domnului și ați zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne și veți mânca. Aveți să mâncați carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n-ați ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru și pentru că ați plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce am ieșit noi oare din Egipt?»’” Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, și Tu zici: ‘Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă!’ Putem tăia oare atâtea oi și atâția boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării, ca să le ajungă?” Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ți-am spus se va întâmpla sau nu.” Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului și i-a pus în jurul cortului. Domnul S-a coborât în nor și a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce duhul s-a așezat peste ei, au început să prorocească, dar după aceea n-au mai prorocit. Doi oameni, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără, și duhul s-a așezat și peste ei, căci erau dintre cei scriși, măcar că nu se duseseră la cort. Și au început să prorocească și ei în tabără. Un tânăr a alergat și a dat de știre lui Moise, zicând: „Eldad și Medad prorocesc în tabără.” Și Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinerețea lui, a luat cuvântul și a zis: „Domnule Moise, oprește-i.” Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!” Apoi Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel. Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt, care a adus prepelițe și le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălțime de aproape doi coți de la fața pământului. În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a strâns prepelițe; cel ce strânsese cel mai puțin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberei. Pe când carnea era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă. De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Hațerot și s-a oprit la Hațerot.