Moise a auzit poporul plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Domnul s-a aprins de mânie tare; iar în ochii lui Moise acesta era [lucru] rău. Moise i-a zis Domnului:
„Pentru ce vrei să faci rău slujitorului tău? De ce nu am aflat har în ochii tăi punând povara acestui întreg popor asupra mea? Oare eu am zămislit tot poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: «Poartă-l la sânul tău așa cum poartă doica pe cel pe care-l alăptează până în țara pe care ai jurat-o părinților lui!»? De unde carne ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei mi se plâng, zicând: «Dă-ne carne ca să mâncăm!». Eu singur nu pot să port tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. Dacă faci așa cu mine, mai bine – dacă am aflat har în ochii tăi – omoară-mă, te rog, decât să-mi văd nenorocirea!”.
Domnul i-a zis lui Moise: „Adună-mi șaptezeci de bărbați dintre bătrânii lui Israél, pe care-i cunoști că sunt bătrâni ai poporului și scribi ai lui; adu-i la cortul întâlnirii și să stea acolo cu tine! Voi coborî și voi vorbi acolo cu tine; voi lua din duhul care este peste tine și-l voi pune peste ei, ca să poarte cu tine povara poporului și să n-o porți tu singur.
Spune poporului: «Sfințiți-vă pentru mâine ca să mâncați carne, fiindcă ați plâns în auzul Domnului și ați zis: ‹Cine ne va da carne să mâncăm? Căci bine ne era în Egipt!›. Domnul vă va da carne și veți mânca. Nu o zi veți mânca, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, ci o lună de zile, până vă va ieși pe nări și vi se va face greață; pentru că l-ați disprețuit pe Domnul, care este în mijlocul vostru, și ați plâns înaintea lui, zicând: ‹Pentru ce am ieșit din Egipt?› »”.
Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, iar tu zici: «Le voi da carne și vor mânca o lună de zile!»? Se vor tăia pentru ei oile și boii ca să le ajungă? Sau se vor aduna toți peștii mării ca să le ajungă?”. Domnul i-a răspuns lui Moise: „S-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă se va împlini cuvântul meu sau nu”.
Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și i-a pus să stea în jurul cortului. Domnul a coborât în nor și i-a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Când duhul s-a așezat peste ei, au început să profețească; dar după aceea n-au mai profețit.
Doi oameni, unul numit Eldád și celălalt Medád, rămăseseră în tabără; duhul s-a așezat peste ei – erau dintre cei înscriși –, dar nu se duseseră la cort. Și au început să profețească în tabără. Un tânăr a alergat și i-a dat de știre lui Moise: „Eldád și Medád profețesc în tabără”. Iósue, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinerețea lui, a zis: „Domnul meu, Moise, oprește-i!”. Moise i-a răspuns: „Ești tu gelos pentru mine? De-ar fi tot poporul Domnului profeți! Și de-ar pune Domnul duhul său peste ei!”. Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israél.
Un vânt s-a pornit de la Domnul și a adus prepelițe dinspre mare și s-au abătut peste tabără cale de o zi într-o parte și cale de o zi de cealaltă parte în jurul taberei, la o înălțime de aproape doi coți deasupra pământului. Poporul a mers toată ziua aceea și toată noaptea și toată ziua următoare și a adunat prepelițe; cel care avea puțin strânsese zece ómeri. Și le-au întins în jurul taberei. Carnea era încă între dinții lor, înainte de a fi mestecată, când s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o nenorocire foarte mare.
Locul acela a fost numit Chibrót-Hataavá, pentru că acolo au îngropat poporul care a poftit.
De la Chibrót-Hataavá, poporul a plecat la Hațerót și s-a oprit la Hațerót.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
