Proverbe 12:1-11

Cine iubește disciplinarea iubește cunoștința, dar cel ce urăște mustrarea este fără minte. Cel bun obține bunăvoință de la DOMNUL, dar El condamnă pe omul cu intenții rele. Omul nu se poate întări prin răutate, dar cel drept nu poate fi dezrădăcinat. O soție virtuoasă este coroana soțului ei, dar cea care-i aduce rușine este ca putrezirea în oasele lui. Gândurile celor drepți sunt dreptate. Îndrumările celor răi sunt înșelăciune. Cuvintele celor răi stau la pândă ca să verse sânge, dar gura celor drepți îi scapă. Cei răi sunt doborâți și nu mai sunt, dar casa celor drepți rămâne în picioare. Un om este lăudat în funcție de discernământul lui, dar cel cu inima coruptă este disprețuit. Mai bine să fii lipsit de importanță și să ai un slujitor, decât să-ți dai importanță și să nu ai ce să mănânci. Celui drept îi pasă de nevoile animalului său, dar până și faptele binevoitoare ale celor răi sunt nemiloase. Cel ce-și lucrează pământul se va sătura de pâine, dar cel ce umblă după deșertăciuni este fără minte.