Romani 2:1-16

De aceea, tu, omule, oricine ai fi, care-i judeci pe alții, n-ai nicio scuză, pentru că în ceea ce-l judeci pe altul, te condamni pe tine însuți, fiindcă tu, care-l judeci, faci aceleași lucruri. Știm însă că judecata lui Dumnezeu față de cei ce fac astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Și crezi tu, omule, care-i judeci pe cei ce fac astfel de lucruri, dar pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări, și nu înțelegi că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, din cauza împietririi tale și a inimii tale nepocăite, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a descoperirii dreptei judecăți a lui Dumnezeu, Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“: celor ce, prin perseverența în fapte bune, caută glorie, onoare și nemurire, le va da viață veșnică; dar celor ce, din ambiție egoistă, nu ascultă de adevăr și se lasă convinși de nedreptate, le va da mânie și furie. Vor veni necazuri și probleme peste orice suflet omenesc care face răul, întâi peste iudeu și apoi peste grec, dar va fi glorie, onoare și pace pentru oricine face binele, întâi pentru iudeu și apoi pentru grec, căci înaintea lui Dumnezeu nu există favoritism. Fiindcă toți cei ce au păcătuit fără Lege vor și pieri fără Lege, iar toți cei ce au păcătuit sub Lege vor fi judecați potrivit Legii. Căci nu cei ce aud Legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptățiți. Când neevreii, care nu au Legea, împlinesc din instinct cerințele Legii, prin aceasta, ei, care nu au Legea, sunt lege pentru ei înșiși. Ei arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, conștiința lor aducând mărturie, iar gândurile lor acuzându-se sau scuzându-se între ele. Lucrul acesta se va vedea în ziua când, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Cristos Isus, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor.