Romani 2:1-16 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Așadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri. Știm, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Și anume va da viața veșnică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea, și va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire. Necaz și strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slavă, cinste și pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului. Toți cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, și toți cei ce au păcătuit având lege vor fi judecați după lege. Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiți neprihăniți. Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, își sunt singuri lege, și ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc, sau se dezvinovățesc între ele. Și faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

De aceea, tu, omule, oricine ai fi, care-i judeci pe alții, n-ai nicio scuză, pentru că în ceea ce-l judeci pe altul, te condamni pe tine însuți, fiindcă tu, care-l judeci, faci aceleași lucruri. Știm însă că judecata lui Dumnezeu față de cei ce fac astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Și crezi tu, omule, care-i judeci pe cei ce fac astfel de lucruri, dar pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări, și nu înțelegi că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, din cauza împietririi tale și a inimii tale nepocăite, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a descoperirii dreptei judecăți a lui Dumnezeu, Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“: celor ce, prin perseverența în fapte bune, caută glorie, onoare și nemurire, le va da viață veșnică; dar celor ce, din ambiție egoistă, nu ascultă de adevăr și se lasă convinși de nedreptate, le va da mânie și furie. Vor veni necazuri și probleme peste orice suflet omenesc care face răul, întâi peste iudeu și apoi peste grec, dar va fi glorie, onoare și pace pentru oricine face binele, întâi pentru iudeu și apoi pentru grec, căci înaintea lui Dumnezeu nu există favoritism. Fiindcă toți cei ce au păcătuit fără Lege vor și pieri fără Lege, iar toți cei ce au păcătuit sub Lege vor fi judecați potrivit Legii. Căci nu cei ce aud Legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptățiți. Când neevreii, care nu au Legea, împlinesc din instinct cerințele Legii, prin aceasta, ei, care nu au Legea, sunt lege pentru ei înșiși. Ei arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, conștiința lor aducând mărturie, iar gândurile lor acuzându-se sau scuzându-se între ele. Lucrul acesta se va vedea în ziua când, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Cristos Isus, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor.

În aceste condiții, tu, care condamni pe alții, indiferent cine ești, nu ai nicio scuză pentru această atitudine. Condamnând pe altul, tu singur pronunți condamnarea împotriva ta; pentru că și tu faci lucrurile pe care le condamni în viața altuia. Știm că judecata lui Dumnezeu împotriva celor care procedează astfel, este conform adevărului. Când condamni pe cel care face acele lucruri pe care și tu le faci, crezi că vei scăpa de condamnarea lui Dumnezeu? Sau poate îți permiți astfel să sfidezi marea Sa bogăție de bunătate, de indulgență și de răbdare… Oare nu vezi că bunătatea lui Dumnezeu te cheamă la pocăință? Dar pentru că ai o inimă insensibilă care nu vrea să se pocăiască, îți aduni astfel o „comoară” de mânie. Aceasta va determina pe Dumnezeu să te pedepsească în acea zi când Își va revela judecata Lui corectă pentru faptele tale. El va recompensa pe fiecare om conform faptelor lui. Astfel, va oferi viață eternă celor care în mod perseverent au făcut ce este bine urmărind gloria, onoarea și nemurirea. Dar va oferi mânie și dezastru celor care cu ambiții egoiste se opun adevărului și agreează nedreptatea. Cel care face răul, va suporta necaz și suferință; și acest lucru se va întâmpla întâi iudeului; apoi, la fel și grecului. Dar orice om care face binele, va beneficia de glorie, de onoare și de pace – întâi iudeul, apoi la fel și grecul; pentru că Dumnezeu nu se comportă în mod părtinitor. Cei care au păcătuit fără să cunoască cerințele legii (mozaice), vor muri fără să fie judecați în baza acestei legi. Dar cei care au păcătuit în timp ce cunoșteau legea (mozaică), vor fi judecați conform acesteia. Se va întâmpla așa pentru că vor fi considerați corecți în fața lui Dumnezeu nu cei care doar aud ce pretinde legea (mozaică), ci aceia care fac exact ce le cere ea. Atunci când celelalte națiuni care nu au legea (mozaică) își fac singure legi, într-un mod original ele refac cerințele ei. Aceste națiuni demonstrează astfel că poruncile legii (mozaice) sunt înscrise în inimă. Apoi există și conștiința lor care le confirmă corectitudinea acestor legi. Și astfel, au posibilitatea ori să fie acuzați la nivelul conștiinței, ori să fie aprobați de ea. Acest lucru va fi pus în evidență atunci când, conform Veștii Bune pe care o proclam eu, Dumnezeu va judeca prin Isus Cristos acele gânduri secrete ale oamenilor.

De aceea, omule, ești de nescuzat, oricine ai fi care judeci; fiindcă în ceea ce judeci pe altul, te condamni pe tine însuți; fiindcă tu care judeci, practici aceleași lucruri. Dar suntem siguri că judecata lui Dumnezeu este conform adevărului împotriva celor ce practică astfel de lucruri. Și gândești aceasta, omule, care judeci pe cei ce practică astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești bogățiile bunătății lui și a îngăduinței și a îndelungii răbdări, neștiind că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăință? Dar după împietrirea ta și inima nepocăită, îți strângi furie pentru ziua furiei și a revelării dreptei judecăți a lui Dumnezeu; Care va întoarce fiecărui om conform faptelor lui; Celor care prin răbdare stăruitoare în facerea binelui caută glorie și onoare și nemurire, viață eternă; Dar celor certăreți și care nu ascultă de adevăr, ci ascultă de nedreptate, indignare și furie, Necaz și chin peste fiecare suflet de om care lucrează răul, întâi al iudeului și de asemenea al neamului. Dar glorie, onoare și pace fiecăruia care lucrează binele, întâi iudeului și de asemenea neamului. Deoarece la Dumnezeu nu este părtinire. Căci atâți câți au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege; și atâți câți au păcătuit în lege, vor fi judecați prin lege; (Fiindcă nu ascultătorii legii sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci înfăptuitorii legii vor fi declarați drepți. De aceea când neamurile, care nu au legea, fac prin natură lucrurile cuprinse în lege, aceștia, neavând legea, își sunt lor înșiși lege; Aceștia arată lucrarea legii scrisă în inimile lor, conștiința lor de asemenea aducând mărturie și gândurile lor, în același timp acuzându-se sau scuzându-se unele pe altele), În ziua când Dumnezeu va judeca tainele oamenilor prin Isus Cristos, conform evangheliei mele.

Așadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți, căci, prin faptul că judeci pe altul, pe tine însuți te osândești, fiindcă tu, care judeci, faci aceleași lucruri. Știm că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce fac astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce fac astfel de lucruri și care faci la fel, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, ale îngăduinței și ale îndelungii Sale răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar cu împietrirea ta și cu inima ta nepocăită îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care îi va da fiecăruia după faptele lui : pe de o parte, viață veșnică celor ce, prin stăruința în fapte bune, caută slava, cinstea și nemurirea; pe de altă parte, mânie și urgie celor ce, din duh de ceartă, se împotrivesc adevărului și se lasă înduplecați de nelegiuire. Necaz și strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slavă, cinste și pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Căci Dumnezeu nu caută la fața omului. Toți cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, și toți cei ce au păcătuit având Legea vor fi judecați după Lege. Pentru că nu cei ce aud Legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptățiți (când neamurile, care nu au Legea, împlinesc din fire cerințele Legii, ele, măcar că nu au Legea, își sunt singure lege și dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, în vreme ce conștiința lor dă și ea mărturie, iar gândurile lor se învinovățesc sau se dezvinovățesc între ele), în ziua când Dumnezeu va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor, după Evanghelia mea, prin Hristos Isus.

Așadar, omule, oricine ai fi tu care îl judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți, căci prin faptul că îl judeci pe altul te osândești singur, fiindcă tu, care îl judeci pe altul, faci aceleași lucruri. Știm, într-adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Și crezi tu, omule, care îi judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, ale îngăduinței și ale îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care îi va răsplăti fiecăruia după faptele lui: și anume le va da viața veșnică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea și le va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire. Necaz și strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slavă, cinste și pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului. Toți cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, și toți cei ce au păcătuit având Lege vor fi judecați după Lege. Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiți neprihăniți. Când neamurile, măcar că n-au Lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o Lege, își sunt singuri lege, și ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisesc cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc, sau se dezvinovățesc între ele. Și faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

De aceea, omule, tu care îl judeci pe altul, oricine ai fi, nu poţi să te dezvinovăţeşti cu nimic, fiindcă atunci când îl judeci, pe tine însuţi te condamni, pentru că tu, cel care judeci, faci aceleaşi lucruri. Noi ştim că judecata lui Dumnezeu împotriva celor care săvârşesc asemenea lucruri este după adevăr. Şi tu, omule, care îi judeci pe cei ce fac aceste lucruri, însă tu faci la fel, crezi oare că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti bogăţia bunătăţii, a îngăduinţei şi a răbdării Lui? Nu ştii că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar prin împietrirea şi inima ta nepocăită îţi aduni mânie pentru ziua mâniei şi a descoperirii dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care îi va da fiecăruia după faptele lui: viaţă veşnică celor care stăruind în fapte bune caută slavă, cinste şi nestricăciune, însă mânie şi urgie celor care din iubire de ceartă nu se supun adevărului, ci nedreptăţii. Necaz şi strâmtorare se vor abate peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, mai întâi peste iudeu, dar şi peste grec, însă slavă, cinste şi pace oricui săvârşeşte binele, mai întâi iudeului, dar şi grecului, pentru că Dumnezeu nu este părtinitor. Fiindcă toţi care au păcătuit fără să fie sub Lege, vor pieri fără Lege, iar câţi au păcătuit sub Lege, prin Lege vor fi judecaţi. Fiindcă nu cei care aud Legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci aceia care împlinesc Legea, ei vor fi îndreptăţiţi. Căci atunci când neamurile care nu au Legea împlinesc din fire cele spuse de Lege, aceştia, deşi nu au Legea, îşi sunt Lege lor înşişi. Ei arată că fapta poruncită de Lege este scrisă în inimile lor şi despre aceasta dau mărturie atât conştiinţa, cât şi gândurile lor, care fie îi vor acuza, fie îi vor apăra în ziua în care Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor, potrivit evangheliei mele, prin Iisus Hristos.

De aceea, tu, omule care judeci, oricine ai fi, nu ai scuze, căci tocmai prin faptul că îl judeci pe altul, te condamni pe tine, pentru că tu, care judeci, săvârșești aceleași lucruri. Noi știm că judecata lui Dumnezeu asupra celor care săvârșesc aceste lucruri este după adevăr. Dar tu, omule care îi judeci pe cei care săvârșesc acestea, dar le practici și tu, crezi că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești bogăția bunătății sale, a îngăduinței și a îndelungii lui răbdări și nu-ți dai seama că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la convertire? Dar prin împietrirea ta și prin inima ta nepocăită, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care îl va răsplăti pe fiecare după faptele sale. Celor care prin statornicia în a face bine caută gloria, cinstea și nemurirea, le va da viață veșnică, iar celor care, din ambiție și nesupunere față de adevăr, din contra, se supun nelegiuirii, [le va da] mânie și furie. Necaz și încercare peste orice suflet omenesc care săvârșește răul, mai întâi pentru iudeu și [apoi] pentru grec; glorie, cinste și pace pentru oricine săvârșește binele, mai întâi pentru iudeu și [apoi] pentru grec, căci la Dumnezeu nu este părtinire. De fapt, toți cei care au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, iar toți cei care au păcătuit sub Lege vor fi judecați prin Lege. Pentru că nu cei care ascultă Legea sunt drepți la Dumnezeu, ci vor fi justificați cei care împlinesc Legea. Cât timp păgânii, care nu au Legea, fac din fire [faptele] Legii, ei, care nu au Legea, sunt Lege pentru ei înșiși. Ei arată că fapta Legii este scrisă în inimile lor și despre aceasta dau mărturie atât conștiința lor, cât și gândurile lor care, pe rând, îi acuză sau îi dezvinovățesc. [Aceasta se va arăta] în ziua în care Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor, după evanghelia mea, prin Cristos Isus.

„Deci, omule ia seama bine – Oricine-ai fi și cum te-ai ține – Când judeci pe altcineva, Să nu gândești că tu, cumva, Ai să te dezvinovățești; Căci tu singur te osândești, Atuncea când ai arătat Că, pe alt om, l-ai judecat; Căci dacă judecăți rostești, Același lucru-l săvârșești. Noi știm dar, despre Dumnezeu, Că judecata Lui, mereu, Față de cei ce-au îndrăznit Așa ceva de-au săvârșit, E potrivită, ne-ncetat, Cu adevărul arătat. Deci, omule crezi tu, cumva, Că judecând pe-altcineva – Atuncea când a săvârșit Ăst lucru – că vei fi scutit – Dacă tu faci asemeni lui – De judecata Domnului? Sau poate că disprețuiești Tu, bogățiile cerești, Ale îngăduinței Lui Și a răbdării Domnului, Care-i atât de-ndelungată? Dar, bunătatea arătată, De Dumnezeu, nu ți se pare, Că a-ndemnat, pe fiecare, Către o stare de căință, Adică înspre pocăință? Dar, cu-mpietrirea arătată – În a ta inimă-adunată – Ai să-ți aduni tu, bunăoară, Neîncetat, doar o comoară, Ce este plină de mânie, Pentru-acea zi ce va să vie, În care fi-va arătată Adevărata judecată, Pe care-o face Dumnezeu, Și cari va răsplăti, mereu, Doar după faptele pe care, Acum, le face fiecare. Anume, grijă va avea, Atuncea, El, ca să le dea, Viața cea veșnică, cerească, Celor ce au să dovedească Precum că ei au căutat, Prin stăruință, ne-ncetat, În bine doar – strunindu-și firea – Slava și cinstea, nemurirea. De-asemenea, va da mânie, Iar – totodată – și urgie, Celor care, din duh de ceartă – Necontenit – doar rău, se poartă, Cari – îndârjiți – se-mpotrivesc La adevăr și dovedesc Că sunt mânați de a lor fire, Să-asculte de nelegiuire. Mare necaz și strâmtorare Veni-va, peste fiecare, Peste cei cari se dovedesc Precum că rele săvârșesc: Întâi, Iudeul e lovit, Iar apoi Grecul, negreșit. Pace și slavă, cinste mare, Veni-va, peste fiecare Dintre acei ce se vădesc Că, binele, îl săvârșesc: Întâi, peste Iudeu și-apoi Și peste Grec, mai înapoi. Voiesc să știe fiecare, Că, în vedere, nu se are, Nicicând, ‘naintea Domnului, Felul sau fața omului. Cei care au păcătuit Când fără lege s-au vădit, Pieri-vor toți – se înțelege – Dar au să piară fără lege. Acei care-au păcătuit După ce lege-au dobândit, Doar după lege sunt luați Și, după ea, sunt judecați. Pentru că trebuie să știți Căci nu vor fi neprihăniți – Considerați – de Dumnezeu, Cei ce aud Legea mereu; Neprihăniți se dovedesc Cei care, Legea, o-mplinesc. Când Neamurile, așadar – În vremea-n care, nici măcar, Nu au această lege – dacă, Din fire, ele știu să facă, Lucruri pe cari Legea le cere, Arată, astfel, cu putere, Precum că singure-și sunt lege, Deși n-o au, se înțelege. Ei dovedesc dar, tuturor, Precum că-n inimile lor, Înscrisă-i a Legii lucrare. Despre aceasta, fiecare, Prin cuget doar, mărturisește, Prin tot ceea ce el gândește, Prin gânduri ce se-nvinuiesc, Sau cari se dezvinovățesc. Iar acest fapt se va vedea Când, după Evanghelia mea, O să înceapă Cel de Sus, A judeca-n Hristos Iisus, Acele lucruri nepătrunse, Care, de oameni, sunt ascunse.”