Romani 2:1-16

De aceea, tu, omule care judeci, oricine ai fi, nu ai scuze, căci tocmai prin faptul că îl judeci pe altul, te condamni pe tine, pentru că tu, care judeci, săvârșești aceleași lucruri. Noi știm că judecata lui Dumnezeu asupra celor care săvârșesc aceste lucruri este după adevăr. Dar tu, omule care îi judeci pe cei care săvârșesc acestea, dar le practici și tu, crezi că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești bogăția bunătății sale, a îngăduinței și a îndelungii lui răbdări și nu-ți dai seama că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la convertire? Dar prin împietrirea ta și prin inima ta nepocăită, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care îl va răsplăti pe fiecare după faptele sale. Celor care prin statornicia în a face bine caută gloria, cinstea și nemurirea, le va da viață veșnică, iar celor care, din ambiție și nesupunere față de adevăr, din contra, se supun nelegiuirii, [le va da] mânie și furie. Necaz și încercare peste orice suflet omenesc care săvârșește răul, mai întâi pentru iudeu și [apoi] pentru grec; glorie, cinste și pace pentru oricine săvârșește binele, mai întâi pentru iudeu și [apoi] pentru grec, căci la Dumnezeu nu este părtinire. De fapt, toți cei care au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, iar toți cei care au păcătuit sub Lege vor fi judecați prin Lege. Pentru că nu cei care ascultă Legea sunt drepți la Dumnezeu, ci vor fi justificați cei care împlinesc Legea. Cât timp păgânii, care nu au Legea, fac din fire [faptele] Legii, ei, care nu au Legea, sunt Lege pentru ei înșiși. Ei arată că fapta Legii este scrisă în inimile lor și despre aceasta dau mărturie atât conștiința lor, cât și gândurile lor care, pe rând, îi acuză sau îi dezvinovățesc. [Aceasta se va arăta] în ziua în care Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor, după evanghelia mea, prin Cristos Isus.