Referitor la ce mi-ați scris, răspunsul meu este acesta: ar fi (mai) bine pentru un bărbat să nu se căsătorească. Dar având în vedere faptul că în acest caz există pericolul imoralității sexuale, fiecare bărbat să aibă soția lui; și fiecare femeie să aibă soțul ei. Soțul să își îndeplinească față de soția lui datoria referitoare la relațiile intime dintre ei; și soția să aibă aceeași atitudine față de soț. Vă cer acest lucru pentru că (în acest aspect) nu soția este stăpâna corpului ei, ci soțul. În același timp, nici soțul nu este stăpânul corpului lui, ci soția. Să nu vă refuzați unul altuia îndeplinirea datoriei de soț în ce privește relațiile intime, exceptând cazul în care ați decis împreună ca pentru un (scurt) timp să vă dedicați [postului și] rugăciunii. Apoi, ca să evitați ispita Satanei care exploatează lipsa voastră de autocontrol, să aveți din nou relațiile sexuale (normale). Ce v-am spus acum, nu reprezintă o poruncă din partea mea, ci mi-am permis să vă fac o sugestie. De fapt, eu aș vrea ca toți oamenii să fie (fără partener de căsnicie) ca mine. Dar fiecare are darul lui, oferit de Dumnezeu. Astfel, unul are acest dar, iar altul are alt dar. Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână necăsătoriți – exact cum sunt eu. Dar dacă nu se pot opune nevoii de a avea relații sexuale cu cineva de sex opus, să se căsătorească! Este mai bine să procedeze așa, decât să fie chinuiți de această necesitate. Pentru cei căsătoriți, nu eu sunt cel care vă poruncește, ci chiar Stăpânul: soția să nu se despartă de soțul ei. Dacă se desparte, să rămână fără bărbat sau să revină la soțul ei și să se împace cu el. Și nici soțul nu trebuie să divorțeze de soția lui. Pentru ceilalți nu am ceva deja poruncit de Stăpân, ci vă spun eu cum să procedați. Dacă un frate are soția necredincioasă și ea dorește să trăiască în continuare cu el, să nu divorțeze. Și dacă soțul necredincios al unei femei (credincioase) dorește să trăiască în continuare cu ea, să nu divorțeze de el. Soțul care nu este credincios, este „sfințit” prin soția lui (credincioasă); iar soția necredincioasă este „sfințită” prin soțul ei care este un frate (credincios). Dacă acest lucru nu ar fi adevărat, copiii voștri nu ar fi curați; dar astfel ei sunt „sfinți”! Dacă partenerul necredincios vrea să divorțeze, poate să facă acest lucru. În această situație, fratele sau sora nu (mai) sunt legați (prin obligația de a-și îndeplini datoria de soț față) de fostul partener. Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. Mă adresez acum soției: de fapt, ce garanție ai că îți vei salva soțul (necredincios)? Același lucru este valabil și pentru soț: știi oare cu certitudine că îți vei salva soția (care este necredincioasă)? Totuși, fiecare să trăiască rămânând în locul pe care i l-a desemnat Dumnezeu. Aceasta este porunca pe care am dat-o tuturor comunităților de creștini. De exemplu, dacă cineva era circumcis atunci când a fost chemat, să nu ascundă acest lucru. Dacă altcineva nu era circumcis când a fost chemat, să nu se (mai) circumcidă. A fi sau a nu fi circumcis, nu reprezintă nimic semnificativ. Ce contează este practicarea ascultării de poruncile lui Dumnezeu! Fiecare ar trebui să rămână așa cum era atunci când a fost chemat de Dumnezeu.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
