Naaman – comandantul armatei regelui Aramului – era un om important pentru stăpânul lui; și i se acorda un mare respect, pentru că prin el a facilitat Iahve victoria arameilor. Dar acest om care ajunsese cunoscut ca fiind un luptător remarcabil, era lepros. Arameii plecaseră la război împărțiți în mai multe grupuri; și luaseră prizonieri o tânără din teritoriul numit Israel. Ea a ajuns să fie folosită ca slujitoare a soției lui Naaman. Într-o zi, fata a zis stăpânei ei: „Dacă stăpânul meu ar merge la profetul din Samaria, acela l-ar vindeca de lepra lui!” Naaman s-a dus la stăpânul lui și i-a relatat ce i-a spus tânăra israeliană. Regele Aramului i-a zis: „Du-te; pentru că voi trimite o scrisoare regelui lui Israel!” Naaman a plecat; și a luat cu el zece talanți de argint, șase mii se șecheli de aur și zece seturi complete de haine. El i-a dat regelui lui Israel acea scrisoare, care conținea următorul mesaj: „Când îți va fi înmânată această scrisoare, vei ști că trebuie să îl vindeci pe slujitorul meu – pe Naaman – de lepra lui.” După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel și-a rupt hainele; și a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor și să învii? De ce pretinde ca eu să vindec un om de lepra lui? Să știți și să înțelegeți că el caută motiv de ceartă cu mine!” Când a auzit Elisei – omul lui Dumnezeu – că regele lui Israel și-a rupt hainele, a trimis pe cineva la el, să îi spună: „De ce ți-ai rupt hainele? Trimite-l la mine; și va ști că există un profet în Israel!” Naaman a venit cu mulțimea lui de însoțitori călare pe cai și în care; și s-au oprit în fața casei lui Elisei. Atunci Elisei i-a trimis un mesager, prin intermediul căruia i-a transmis: „Du-te și spală-te în Iordan de șapte ori. Astfel, carnea ți se va vindeca și vei fi curat!” Dar Naaman s-a supărat și a plecat zicând: „Eu credeam că va veni la mine, se va opri în fața mea și va chema numele Dumnezeului lui – invocându-L pe Iahve – și apoi își va pune mâna peste rană și mă va vindeca de lepră. Oare nu sunt Abana și Parpar – râurile Damascului – mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele și să fiu astfel curățat (de lepră)?” Apoi s-a întors și a plecat plin de mânie. Dar slujitorii lui s-au apropiat de el și i-au zis: „Părinte, dacă profetul ți-ar fi cerut să faci un lucru greu, oare nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult acum, când ți-a spus (doar) să te speli ca să fii curat!” Atunci a coborât și s-a scufundat de șapte ori în Iordan – cum îi spusese omul lui Dumnezeu. Și carnea lui a devenit din nou ca a unui copil(aș). Astfel s-a curățat (Naaman) de lepră. Apoi Naaman, împreună cu toți însoțitorii lui, s-au întors la omul lui Dumnezeu. Când a ajuns, s-a oprit în fața lui și i-a zis: „Acum știu că nu există alt Dumnezeu (real) pe tot pământul, cu excepția Celui pe care-L are Israel! Te rog să primești un dar din partea slujitorului tău!” Dar Elisei i-a răspuns: „Jur pe Iahve care este viu și pe care-L slujesc, că nu voi lua nimic!” Chiar dacă Naaman a insistat, Elisei a refuzat darul lui. Atunci Naaman a zis: „Dacă nu vrei (acest dar), te rog să permiți slujitorului tău să încarce pământ – atât cât pot duce doi măgari; pentru că de acum înainte, slujitorul tău nu va mai aduce arderi integrale sau sacrificii altor (dumne)zei, ci numai lui Iahve! Totuși Îl rog pe Iahve să îl ierte pe slujitorului tău atunci când stăpânul meu intră în templul lui Rimon să se închine acolo; pentru că în acea situație, când el se ține de brațul meu, mă închin și eu în templul lui Rimon. Deci doresc ca Iahve să îl ierte pe slujitorul tău când mă voi închina în templul lui Rimon!” Elisei i-a răspuns: „Du-te liniștit!” După ce Naaman a plecat de la el și a parcurs o anumită distanță, Ghehazi – slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu – și-a zis: „Stăpânul meu l-a refuzat pe Naaman – pe acest arameu; și nu a luat de la el ce i-a adus. Jur pe Iahve care este viu, că voi alerga și voi lua ceva de la el!” Astfel, Ghehazi s-a dus după Naaman. Când l-a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car ca să îl întâmpine; și i-a zis: „Este totul bine?” Ghehazi a răspuns: „Totul este bine. Dar stăpânul meu m-a trimis să îți spun: «Au venit chiar acum la mine doi profeți tineri din regiunea muntoasă a urmașilor lui Efraim. Te rog să îmi dai pentru ei un talant de argint și două seturi complete de haine.»” Naaman i-a zis: „Te rog să îmi permiți plăcerea de a-ți oferi doi talanți!” Naaman a insistat și i-a pus doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două seturi de haine. I-a mai dat și doi slujitori care să îl ajute la transportul acelor lucruri grele. Când a ajuns la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor și le-a pus în casă. Apoi le-a dat ocazia acelor oameni să plece; iar ei s-au întors (la stăpânul lor). Ghehazi s-a dus la stăpânul lui – la Elisei. Atunci Elisei l-a întrebat: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Slujitorul tău nu a fost nicăieri.” Dar Elisei i-a zis: „Oare nu a fost spiritul meu cu tine, când a coborât acel om din car și te-a întâmpinat? Chiar este acum timpul pentru luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, slujitori și slujitoare? Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de urmașii tăi, pentru totdeauna!” Apoi Ghehazi a plecat din fața lui Elisei lepros – alb ca zăpada.