YouVersion
Pictograma căutare

2 Împăraţilor 5:1-27

2 Împăraţilor 5:1-27 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său și mare vază, căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni. Dar omul acesta tare și viteaz era lepros. Și sirienii ieșiseră în cete la o luptă și aduseseră roabă pe o fetiță din țara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman. Și ea a zis stăpânei sale: „O, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui!” Naaman s-a dus și a spus stăpânului său: „Fata aceea din țara lui Israel a vorbit așa și așa.” Și împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria și voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel.” A plecat luând cu el zece talanți de argint, șase mii de sicli de aur și zece haine de schimb. A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia așa: „Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei ști că îți trimit pe slujitorul meu Naaman ca să-l vindeci de lepra lui.” După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel și-a rupt hainele și a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor și să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să știți dar și să înțelegeți că el caută prilej de ceartă cu mine.” Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel și-a sfâșiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ți-ai sfâșiat hainele? Lasă-l să vină la mine și va ști că este un proroc în Israel.” Naaman a venit cu caii și cu carul lui și s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te și scaldă-te de șapte ori în Iordan; și carnea ți se va face sănătoasă și vei fi curat.” Naaman s-a mâniat și a plecat zicând: „Eu credeam că va ieși la mine, se va înfățișa el însuși, va chema Numele Domnului Dumnezeului lui, își va duce mâna pe locul rănii și va vindeca lepra. Nu sunt oare râurile Damascului, Abana și Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aș fi putut oare să mă spăl în ele și să mă fac curat?” Și s-a întors și a plecat plin de mânie. Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească și au zis: „Părinte, dacă prorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: ‘Scaldă-te și vei fi curat.’” S-a coborât atunci și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, și carnea lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș și s-a curățit. Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfățișat înaintea lui și a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Și acum, primește, rogu-te, un dar din partea robului tău.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu voi primi.” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut. Atunci, Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primești tu, îngăduie să se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri, căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere-de-tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului. Iată totuși ce rog pe Domnul să ierte robului tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo și se sprijină pe mâna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon – să ierte Domnul pe robul tău când mă voi închina în casa lui Rimon!” Elisei i-a zis: „Du-te în pace!” După ce a plecat Naaman de la Elisei și a fost la o depărtare bunicică, Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpânul meu a cruțat pe sirianul acela, Naaman, și n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el și voi căpăta ceva de la el.” Și Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, când l-a văzut alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte și a zis: „Este bine totul?” El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu mă trimite să-ți spun: ‘Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii prorocilor, dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint și două haine de schimb.’” Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea și ia doi talanți.” A stăruit de el și a legat doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, și a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi. Ajungând la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor și le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora, care au plecat. După aceea s-a dus și s-a înfățișat înaintea stăpânului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău nu s-a dus nicăieri.” Dar Elisei i-a zis: „Oare n-a fost duhul meu cu tine când a lăsat omul acela carul și a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi și roabe? Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de sămânța ta pentru totdeauna.” Și Ghehazi a ieșit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada.

2 Împăraţilor 5:1-27 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, era un om mare și demn de cinste înaintea stăpânului său, deoarece prin el DOMNUL dăduse eliberare Siriei; el era de asemenea un războinic viteaz, dar era lepros. Și sirienii ieșiseră în cete și aduseseră captivă o tinerică din țara lui Israel; și ea servea soției lui Naaman. Și ea a spus stăpânei sale: Dacă ar fi voit Dumnezeu ca domnul meu să fie cu profetul din Samaria! El l-ar vindeca de lepra sa. Și unul a intrat și a spus domnului său, zicând: Așa și așa a zis tânăra care este din țara lui Israel. Și împăratul Siriei a zis: Du-te, mergi, și eu voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel. Și el a plecat și a luat cu el zece talanți de argint și șase mii de monede de aur și zece schimburi de haine. Și a adus scrisoarea împăratului lui Israel, spunând: Acum, când această scrisoare ajunge la tine, iată, am trimis pe servitorul meu Naaman la tine, ca să îl vindeci de lepra lui. Și s-a întâmplat, după ce împăratul lui Israel a citit scrisoarea, că și-a sfâșiat hainele și a spus: Sunt eu Dumnezeu, ca să omor sau să înviez, că acest om trimite la mine să vindec un om de lepra lui? De aceea luați aminte, vă rog, și vedeți cum caută ceartă împotriva mea. Și s-a întâmplat, când Elisei, omul lui Dumnezeu, a auzit că împăratul lui Israel și-a sfâșiat hainele, că a trimis la împărat, spunând: Pentru ce ți-ai sfâșiat hainele? Lasă-l să vină la mine și va cunoaște că este un profet în Israel. Astfel Naaman a venit cu caii săi și cu carul său și a stat în picioare la ușa casei lui Elisei. Și Elisei a trimis un mesager la el, spunând: Du-te și spală-te de șapte ori în Iordan, și carnea ta își va reveni și vei fi curat. Dar Naaman s-a înfuriat și a plecat și a zis: Iată, eu gândeam: El va ieși negreșit la mine și va sta în picioare și va chema numele DOMNULUI Dumnezeului său și își va legăna mâna asupra locului și va vindeca pe cel lepros. Nu sunt Abana și Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele lui Israel? Nu aș putea să mă spăl în ele și să fiu curat? Astfel el s-a întors și a plecat în furie. Și servitorii lui s-au apropiat și i-au vorbit și au spus: Tatăl meu, dacă profetul ți-ar fi cerut să faci vreun lucru mare, nu l-ai fi făcut? Cu cât mai mult atunci, când îți spune: Spală-te și fii curat? Atunci el a coborât și s-a scufundat de șapte ori în Iordan, conform spusei omului lui Dumnezeu; și carnea lui s-a făcut din nou precum este carnea unui copilaș, și el a fost curat. Și s-a întors la omul lui Dumnezeu, el și toată ceata lui, și a venit și a stat în picioare înaintea lui și a zis: Iată acum cunosc că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel; și acum, te rog, primește un dar de la servitorul tău. Dar el a spus: Precum DOMNUL trăiește înaintea căruia stau în picioare, nu voi primi. Iar el l-a constrâns să ia; dar Elisei a refuzat. Și Naaman a spus: Să nu se dea atunci, te rog, servitorului tău din pământul acesta povara a doi catâri? Pentru că servitorul tău nu va mai oferi de acum înainte nici ofrandă arsă, nici sacrificiu altor dumnezei, ci DOMNULUI. În acest lucru DOMNUL să ierte pe servitorul tău: că atunci când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo și se sprijină de mâna mea și eu mă prosternez în casa lui Rimon: când mă prosternez eu însumi în casa lui Rimon, DOMNUL să ierte pe servitorul tău în acest lucru. Iar el i-a spus: Du-te în pace. Astfel a plecat de la el o bucată de cale. Dar Ghehazi, servitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a spus: Iată, stăpânul meu a cruțat pe Naaman, acest sirian, neprimind din mâinile lui ceea ce a adus; precum DOMNUL trăiește, voi alerga după el și voi lua ceva de la el. Astfel Ghehazi l-a urmat pe Naaman. Și, când Naaman l-a văzut alergând după el, a coborât din car să îl întâlnească și a spus: Este totul bine? Iar el a zis: Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis, spunând: Iată, chiar acum au venit la mine din muntele Efraim, doi tineri dintre fiii profeților; dă-le, te rog, un talant de argint și două schimburi de haine. Și Naaman a spus: Binevoiește și ia doi talanți. Și l-a constrâns și a legat doi talanți de argint în doi saci, cu două schimburi de haine și le-a pus pe doi dintre servitorii săi; și ei le-au purtat înaintea lui. Și când a ajuns la turn, el le-a luat din mâna lor și le-a pus în casă; și a dat drumul oamenilor și ei au plecat. Dar el a intrat și a stat în picioare înaintea stăpânului său. Și Elisei i-a spus: De unde vii tu, Ghehazi? Iar el a zis: Servitorul tău nu a mers nicăieri. Iar el i-a spus: Nu a mers inima mea cu tine, când omul s-a întors din carul său să te întâlnească? Este un timp de primit argint și de primit haine, și măslini și vii, și oi și boi, și robi și roabe? De aceea lepra lui Naaman se va lipi de tine și de sămânța ta pentru totdeauna. Iar el a ieșit lepros din prezența lui, alb ca zăpada.

2 Împăraţilor 5:1-27 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său și mare vază, căci prin el îi izbăvise Domnul pe sirieni. Dar omul acesta tare și viteaz era lepros. Și sirienii ieșiseră în cete la o luptă și aduseseră roabă o fetiță din țara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman. Și ea i-a zis stăpânei sale: „O, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui!” Naaman s-a dus și i-a spus stăpânului său: „Fata aceea din țara lui Israel a vorbit așa și așa.” Și împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria, și-i voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel!” A plecat, luând cu el zece talanți de argint, șase mii de sicli de aur și zece haine de schimb. I-a dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia așa: „Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei ști că ți-l trimit pe slujitorul meu Naaman ca să-l vindeci de lepra lui.” După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel și-a rupt hainele și a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor și să învii, de-mi spune să-l vindec pe un om de lepra lui? Să știți dar și să înțelegeți că el caută prilej de ceartă cu mine.” Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel și-a sfâșiat hainele, a trimis să-i spună împăratului: „Pentru ce ți-ai sfâșiat hainele? Lasă-l să vină la mine, și va ști că este un proroc în Israel!” Naaman a venit cu caii și cu carul lui și s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te și scaldă-te de șapte ori în Iordan; și carnea ți se va face sănătoasă și vei fi curat.” Naaman s-a mâniat și a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieși la mine, se va înfățișa el însuși, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, își va duce mâna pe locul rănii și va vindeca lepra. Nu sunt oare râurile Damascului, Abana și Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aș fi putut oare să mă spăl în ele și să mă fac curat?” Și s-a întors și a plecat plin de mânie. Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească și au zis: „Părinte, dacă prorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: «Scaldă-te, și vei fi curat!»” S-a coborât atunci și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, și carnea lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș și s-a curățit. Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfățișat înaintea lui și a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Și acum, primește, rogu-te, un dar din partea robului tău.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu voi primi.” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut. Atunci Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primești tu, îngăduie să i se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri, căci robul tău nu mai vrea să le mai aducă altor dumnezei nici ardere-de-tot, nici jertfă, ci Îi va aduce numai Domnului. Iată totuși ce Îl rog pe Domnul să-i ierte robului tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo și se sprijină pe mâna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon – să-l ierte Domnul pe robul tău când mă voi închina în casa lui Rimon!” Elisei i-a zis: „Du-te în pace!” După ce a plecat Naaman de la Elisei și a fost la o depărtare bunicică, Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpânul meu l-a cruțat pe sirianul acela, Naaman, și n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el și voi căpăta ceva de la el!” Și Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, când l-a văzut alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte și a zis: „Este bine totul?” El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu mă trimite să-ți spun: «Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii prorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint și două haine de schimb!»” Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea și ia doi talanți!” A stăruit de el și a legat doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, și i-a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi. Ajungând la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor și le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor acelora, care au plecat. După aceea s-a dus și s-a înfățișat înaintea stăpânului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău nu s-a dus nicăieri.” Dar Elisei i-a zis: „Oare n-a fost duhul meu cu tine când a lăsat omul acela carul și a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi și roabe? Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de sămânța ta pentru totdeauna.” Și Ghehazi a ieșit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada.

2 Împăraţilor 5:1-27 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Naaman – comandantul armatei regelui Aramului – era un om important pentru stăpânul lui; și i se acorda un mare respect, pentru că prin el a facilitat Iahve victoria arameilor. Dar acest om care ajunsese cunoscut ca fiind un luptător remarcabil, era lepros. Arameii plecaseră la război împărțiți în mai multe grupuri; și luaseră prizonieri o tânără din teritoriul numit Israel. Ea a ajuns să fie folosită ca slujitoare a soției lui Naaman. Într-o zi, fata a zis stăpânei ei: „Dacă stăpânul meu ar merge la profetul din Samaria, acela l-ar vindeca de lepra lui!” Naaman s-a dus la stăpânul lui și i-a relatat ce i-a spus tânăra israeliană. Regele Aramului i-a zis: „Du-te; pentru că voi trimite o scrisoare regelui lui Israel!” Naaman a plecat; și a luat cu el zece talanți de argint, șase mii se șecheli de aur și zece seturi complete de haine. El i-a dat regelui lui Israel acea scrisoare, care conținea următorul mesaj: „Când îți va fi înmânată această scrisoare, vei ști că trebuie să îl vindeci pe slujitorul meu – pe Naaman – de lepra lui.” După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel și-a rupt hainele; și a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor și să învii? De ce pretinde ca eu să vindec un om de lepra lui? Să știți și să înțelegeți că el caută motiv de ceartă cu mine!” Când a auzit Elisei – omul lui Dumnezeu – că regele lui Israel și-a rupt hainele, a trimis pe cineva la el, să îi spună: „De ce ți-ai rupt hainele? Trimite-l la mine; și va ști că există un profet în Israel!” Naaman a venit cu mulțimea lui de însoțitori călare pe cai și în care; și s-au oprit în fața casei lui Elisei. Atunci Elisei i-a trimis un mesager, prin intermediul căruia i-a transmis: „Du-te și spală-te în Iordan de șapte ori. Astfel, carnea ți se va vindeca și vei fi curat!” Dar Naaman s-a supărat și a plecat zicând: „Eu credeam că va veni la mine, se va opri în fața mea și va chema numele Dumnezeului lui – invocându-L pe Iahve – și apoi își va pune mâna peste rană și mă va vindeca de lepră. Oare nu sunt Abana și Parpar – râurile Damascului – mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele și să fiu astfel curățat (de lepră)?” Apoi s-a întors și a plecat plin de mânie. Dar slujitorii lui s-au apropiat de el și i-au zis: „Părinte, dacă profetul ți-ar fi cerut să faci un lucru greu, oare nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult acum, când ți-a spus (doar) să te speli ca să fii curat!” Atunci a coborât și s-a scufundat de șapte ori în Iordan – cum îi spusese omul lui Dumnezeu. Și carnea lui a devenit din nou ca a unui copil(aș). Astfel s-a curățat (Naaman) de lepră. Apoi Naaman, împreună cu toți însoțitorii lui, s-au întors la omul lui Dumnezeu. Când a ajuns, s-a oprit în fața lui și i-a zis: „Acum știu că nu există alt Dumnezeu (real) pe tot pământul, cu excepția Celui pe care-L are Israel! Te rog să primești un dar din partea slujitorului tău!” Dar Elisei i-a răspuns: „Jur pe Iahve care este viu și pe care-L slujesc, că nu voi lua nimic!” Chiar dacă Naaman a insistat, Elisei a refuzat darul lui. Atunci Naaman a zis: „Dacă nu vrei (acest dar), te rog să permiți slujitorului tău să încarce pământ – atât cât pot duce doi măgari; pentru că de acum înainte, slujitorul tău nu va mai aduce arderi integrale sau sacrificii altor (dumne)zei, ci numai lui Iahve! Totuși Îl rog pe Iahve să îl ierte pe slujitorului tău atunci când stăpânul meu intră în templul lui Rimon să se închine acolo; pentru că în acea situație, când el se ține de brațul meu, mă închin și eu în templul lui Rimon. Deci doresc ca Iahve să îl ierte pe slujitorul tău când mă voi închina în templul lui Rimon!” Elisei i-a răspuns: „Du-te liniștit!” După ce Naaman a plecat de la el și a parcurs o anumită distanță, Ghehazi – slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu – și-a zis: „Stăpânul meu l-a refuzat pe Naaman – pe acest arameu; și nu a luat de la el ce i-a adus. Jur pe Iahve care este viu, că voi alerga și voi lua ceva de la el!” Astfel, Ghehazi s-a dus după Naaman. Când l-a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car ca să îl întâmpine; și i-a zis: „Este totul bine?” Ghehazi a răspuns: „Totul este bine. Dar stăpânul meu m-a trimis să îți spun: «Au venit chiar acum la mine doi profeți tineri din regiunea muntoasă a urmașilor lui Efraim. Te rog să îmi dai pentru ei un talant de argint și două seturi complete de haine.»” Naaman i-a zis: „Te rog să îmi permiți plăcerea de a-ți oferi doi talanți!” Naaman a insistat și i-a pus doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două seturi de haine. I-a mai dat și doi slujitori care să îl ajute la transportul acelor lucruri grele. Când a ajuns la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor și le-a pus în casă. Apoi le-a dat ocazia acelor oameni să plece; iar ei s-au întors (la stăpânul lor). Ghehazi s-a dus la stăpânul lui – la Elisei. Atunci Elisei l-a întrebat: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Slujitorul tău nu a fost nicăieri.” Dar Elisei i-a zis: „Oare nu a fost spiritul meu cu tine, când a coborât acel om din car și te-a întâmpinat? Chiar este acum timpul pentru luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, slujitori și slujitoare? Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de urmașii tăi, pentru totdeauna!” Apoi Ghehazi a plecat din fața lui Elisei lepros – alb ca zăpada.

2 Împăraţilor 5:1-27 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Peste oștire, căpitan – În Siria – era Naman. Bine văzut el să vădea Și-n mare cinste se găsea, Căci Domnul – după cum voise – Pe Sirieni îi izbăvise Prin mâna omului acel. Cu toate-acestea însă, el, De lepră, a ajuns, lovit. Când Sirienii au ieșit Să poarte un război – odată – Din Islael luară-o fată Și-au dus-o roabă-n Siria. Chiar la Naman ajunse ea Și-n a lui casă a slujit. Când l-a văzut că e lovit De lepră, ea a cuvântat: „Stăpâne, de te-ai fi aflat Acuma, în Samaria – La un proroc, în țara mea – Sunt sigură că, negreșit, Demult erai tămăduit.” Naman a alergat îndată, La împărat și-a zis: „O fată, Cari din Israel a venit, Despre-un proroc mi-a povestit. Omul, putere, ar avea, Să vindece și lepra mea.” Cel care fost-a împărat În Siria, a cuvântat: „Du-te-n Samaria, la el, Căci voi trimite-n Israel, La împărat, și o solie Și îi voi cere să îți vie În ajutor!” Naman, apoi, S-a-ntors acasă, înapoi. Talanți de-argint a numărat Și-apoi, cu el, zece-a luat. Haine de schimb luat-a – zece – Iar înainte ca să plece, Sicli de aur a luat Cari șase mii s-au numărat. Apoi, cu darul cel bogat, Spre Israel s-a îndreptat. Și o scrisoare mai avea, Pentru-mpărat, în cari scria: „Când vei primi astă scrisoare, Vei și că-ți cer un lucru mare. Iată, trimit acum, la tine, Pe un slujbaș al meu. El vine Ca să îl vindeci, negreșit, Pentru că lepra l-a lovit. Omul acesta e Naman Și-i al oștirii căpitan. Tu, supușenia, ți-o arată Și vindecă-i lepra, de-ndată!” Când împăratul cel pe care Țara lui Israel îl are, Acea scrisoare a citit, Straiul și-a rupt și-a glăsuit: „Dar ce gândește că sunt eu?” Crede, cumva, că-s Dumnezeu? Asemeni Lui, pot să lucrez? Pot să omor sau să-nviez Pe cineva? Am eu, putere Să vindec, încât el îmi cere, Pe omul său, să-l lecuiesc De lepră? Însă, mă gândesc Că al Siriei împărat, Prilej de ceartă mi-a cătat.” Când Elisei a prins de veste De toate lucrurile-aceste, Soli, la-mpăratul a trimis, Prin care în ăst fel a zis: „Spune-mi, de ce te-ai întristat Și straiul ți l-ai sfâșiat? Trimite-l pe Naman, la mine, Căci Sirienii vor ști bine – Prin ce se va-ntâmpla cu el – Că-i un proroc, în Israel.” Naman, cu caii, a venit – Cu carul său – și s-a oprit La poarta casei cea pe care Prorocul Elisei o are. Atuncea, Elisei i-a zis, Printr-un argat ce l-a trimis: „Te scaldă în Iordan, de-ndată, De șapte ori, căci vindecată Îți va fi lepra, negreșit.” Dar când Naman a auzit, Ce-a spus argatul, mâniat, În mare grabă a plecat, Zicând: „Credeam că va ieși Și că mă va-nsănătoși Chiar Elisei. Mai credeam eu, Că Numele lui Dumnezeu O să Îl cheme, după care, Pe rana mea, mâna, el are Ca să și-o pună, și-n sfârșit, Așa să fiu tămăduit. Dar apele cele pe care, Damascul cel întins le are, Nu sunt, oare, cu mult mai bune Decât Iordanul? Pot a spune, Că râuri mult mai bune-mi par, A fi Abana și Parpar. În ele, de m-aș fi scăldat, N-aș fi putut să fiu curat?” Sfârșit-a vorba, iar apoi, Furios, se-ntoarse înapoi. Dar slujitorii săi s-au dus, În fața lui și-astfel au spus: „Părinte, de ți-ar fi cerut, Un lucru greu, l-ai fi făcut. Ce ți-a cerut acest proroc, Acuma, nu e greu deloc. Fă ce ți-a spus: mergi la scăldat, Pentru că fi-vei vindecat.” Naman, atuncea, a făcut Așa precum i s-a cerut: Când, în Iordan, el a intrat, De șapte ori s-a scufundat Și-n urmă s-a tămăduit, Așa după cum a vorbit Prorocul Domnului. Astfel, Carnea care era pe el, Părea precum e cea pe care Numai un copilaș o are. Cu tot alaiul său apoi, Naman se-ntoarse înapoi, La omul Domnului. S-a dus În fața lui și-astfel a spus: „Acuma dar, văd bine eu, Că pe pământ, alt Dumnezeu Nu este, decât Cel pe care Poporul Israel Îl are. Vin să te rog, să iei măcar, Din partea mea, acest mic dar.” Când Elisei l-a auzit, În felu-acesta a vorbit: „Viu este Domnul Dumnezeu Al cărui slujitor sunt eu, Că nu voi primi nici un dar, Din a ta parte.” În zadar, Naman – mereu – a stăruit, Căci Elisei nu s-a-nvoit. Naman a zis: „Dacă nu vrei, Nimic, acuma, ca să iei, Îngăduie robului tău Să ducă în ținutul său Pământ, cât poate ca să ia, Pe doi catâri, căci nu mai vrea S-aducă altor dumnezei, Jertfe, că nu mai crede-n ei. De-acum, în toată viața lui, Jertfe-I va da, doar Domnului. Numai un lucru mai cer eu: Vreau să mă ierte Dumnezeu, Atunci când trebuie să vin – Cu-al meu stăpân – și să mă-nchin În casa lui Rimon. Mereu, Se sprijină stăpânul meu, Pe al meu braț, când se închină. Domnul să ierte a mea vină, Căci slujba-mi cere-astfel a face.” Prorocul zise: „Du-te-n pace.” Atunci, Naman s-a ridicat Și către casă a plecat. Pe când se-ndepărtase bine, Ghehazi își zise în sine: „Stăpânul meu nu a primit Nimic din ce i-a dăruit Oșteanu-acela Sirian, Care, chemat este, Naman. Dar viu e Domnul Dumnezeu, Căci am să capăt, ceva, eu, Din a lui parte, negreșit.” Apoi, în grabă a fugit Și l-a ajuns pe Sirian. Când l-a zărit, din car, Naman S-a coborât și-a întrebat: „E bine tot? Ce s-a-ntâmplat?” „E bine tot, fii liniștit” – Zise Ghehazi. „Am venit Pentru că, iată, m-a trimis Stăpânul meu care a zis: „Doi tineri mi-au venit acum. Ei străbătut-au un lung drum, Căci vin din muntele pe care, Neamul lui Efraim îl are În stăpânire. S-au oprit La mine, de au poposit, Pentru că tinerii acei Fii de proroci sunt. Pentru ei, Vreau un talant de-argint, de ai, Și două straie să îmi dai.” Naman a zis: „Dau cu plăcere, Tot ce stăpânul tău îmi cere. Te rog ca doi talanți să iei, Să duci la tinerii acei.” În doi saci, el a așezat Cei doi talanții și i-a mai dat Haine de schimb. Apoi i-a pus, Pe doi slujbași de-ai săi de-au dus Aceste daruri. Au plecat Și când pe deal ei s-au aflat, Ghehazi i-a oprit și-apoi Le dete drumul înapoi, După ce darul l-a luat. În casă, el l-a așezat Și-apoi la Elisei s-a dus. Văzându-l, Elisei a spus: „Oare, de unde ai venit?” „De nicăieri” – a glăsuit Ghehazi-ndată. „Iată, eu Aici am fost.” „Dar duhul meu N-a fost cu tine?” – a-ntrebat Prorocu-atuncea, supărat. „E timpul ca argint să iei?” – Mai întrebase Elisei. „E timp să iei măslini și oi, Sau robi și roabe, vii sau boi, Ori straie? Toate sunt în van, Pentru că lepra lui Naman Se va lipi de tine-ndată Și de a ta sămânță, toată.” Lepra, atuncea, a venit Și de Ghehazi s-a lipit. Trupul, de răni, i s-a umplut Și plin de groază a văzut Cum ca zăpada s-a albit. În urmă, el l-a părăsit Pe Elisei, și a plecat, Fiind de boală apăsat.

2 Împăraţilor 5:1-27 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Naamán, căpetenia armatei regelui din Arám, era un om de vază. El era respectat pentru că prin el Domnul dăduse eliberare lui Arám. Dar omul [acesta] puternic și viteaz era lepros. Arám au ieșit în grupuri și au răpit din țara lui Israél o tânără care a devenit slujitoarea soției lui Naamán. Ea i-a zis stăpânei sale: „De-ar vrea stăpânul meu [să meargă] la profetul care este în Samaría! L-ar curăța de lepra lui!”. [Naamán] a mers și i-a povestit stăpânului său: „Așa și așa a spus tânara care este din țara lui Israél”. Regele din Arám i-a zis: „Du-te! Eu voi trimite o scrisoare la regele din Israél!”. [Naamán] a mers și a luat cu sine zece talánți de argint, șase mii [de sícli] de aur și zece schimburi de haine. A dus la regele lui Israél scrisoarea care zicea: „Acum, când a ajuns la tine scrisoarea aceasta, iată, îl trimit la tine pe Naamán, slujitorul meu, ca să-l vindeci de lepră!”. Când a văzut scrisoarea, regele lui Israél și-a sfâșiat hainele și a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să fac [pe cineva] să moară sau să trăiască? Acesta a trimis la mine ca să curăț un om de lepra lui. Recunoașteți și vedeți că el caută motiv împotriva mea!”. Când a auzit Elizéu, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israél și-a sfâșiat hainele, a trimis să i se spună regelui: „Pentru ce ți-ai sfâșiat hainele? Să vină la mine și se va ști că este un profet în Israél!”. Naamán a venit cu caii și cu carul lui și s-a oprit la ușa casei lui Elizéu. Elizéu a trimis un mesager să-i spună: „Mergi și te spală de șapte ori în Iordán și trupul se va vindeca și vei fi curat!”. Naamán s-a mâniat și a plecat, zicând: „Iată, mi-am zis că va ieși, se va apropia și va chema numele Domnului Dumnezeului său, își va întinde mâna, va atinge locul [bolnav] și va curăța lepra. Oare nu sunt mai bune Abaná și Parpár, râurile Damáscului, decât toate apele lui Israél? Nu aș fi putut să mă spăl în ele și să mă curăț?”. S-a întors și a plecat înfuriat. Slujitorii lui s-au apropiat ca să-i vorbească și i-au zis: „Părinte, dacă profetul ți-ar fi spus un lucru mare, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult dacă ți-a zis: «Spală-te și te vei curăți!»”. Atunci a coborât și s-a cufundat în Iordán de șapte ori, după cuvântul omului lui Dumnezeu. Și trupul a devenit ca trupul unui copilaș și s-a curățat. [Naamán] s-a întors la omul lui Dumnezeu cu toată tabăra sa. A ajuns, a stat înaintea lui și a zis: „Iată, știu acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât numai în Israél. Acum, primește, te rog, un dar de la slujitorul tău!”. [Elizéu] a răspuns: „Viu este Domnul în fața căruia stau: nu voi primi!”. [Naamán] a insistat, dar el a refuzat. Atunci Naamán a zis: „Fiindcă nu vrei, lasă, te rog, să i se dea slujitorului tău pământ cât poate duce o pereche de catâri! Căci slujitorul tău nu va mai aduce arderi de tot sau jertfe altor dumnezei decât numai Domnului. Lucrul acesta să-i ierte Domnul slujitorului său: când va merge stăpânul meu la Bet-Rimón să se închine acolo, dacă se va sprijini de mâna mea, și eu mă voi închina la Bet-Rimón. Deci, când mă voi închina la Bet-Rimón, să-i ierte Domnul slujitorului tău lucrul acesta!”. [Elizéu] i-a zis: „Mergi în pace!”. Iar el a plecat de la el [și a făcut] o oarecare distanță. Gheházi, slujitorul lui Elizéu, omul lui Dumnezeu, a zis: „Iată, stăpânul meu l-a cruțat pe Naamán, arameul acesta, și nu a luat de la el ce adusese! Viu este Domnul: voi alerga după el și voi lua ceva de la el!”. Gheházi a alergat după Naamán. Naamán l-a văzut alergând după el, a coborât din car înaintea lui și i-a zis: „Totul bine?”. El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis să-ți spun: «Iată, chiar acum au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraím, dintre fiii profeților; dă, te rog, pentru ei un talánt de argint și două schimburi de haine!»”. Naamán a zis: „Fii binevoitor și ia doi talánți!”. A insistat, a pus doi talánți de argint în doi saci și două schimburi de haine, le-a dat la doi dintre slujitorii săi care le-au dus înaintea lui. Au ajuns pe deal, iar [Gheházi] a luat [lucrurile] din mâna lor și le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat. El a mers și a stat înaintea stăpânului său. Elizéu i-a zis: „De unde vii, Gheházi?”. El i-a răspuns: „Slujitorul tău nu a mers nicăieri!”. Dar [Elizéu] i-a zis: „Oare nu a mers duhul meu [cu tine] când s-a întors un om de pe carul său [să vină] înaintea ta? Când ai obținut argintul ca să iei haine, măslini, vii, turme, cirezi, slujitori și slujitoare? Lepra lui Naamán se va lipi de tine și de descendența ta pentru totdeauna”. Și [Gheházi] a ieșit dinaintea lui [Elizéu] alb ca zăpada de lepră.

2 Împăraţilor 5:1-27 Noua Traducere Românească (NTR)

Naaman era conducătorul armatei regelui Aramului. El era un om important pentru stăpânul său și totodată foarte respectat, pentru că prin el dăduse DOMNUL victorie lui Aram. Însă omul acesta, care ajunsese un războinic viteaz, era lepros. Arameii ieșiseră la luptă în cete și luaseră captivă o tânără din țara lui Israel. Ea era în slujba soției lui Naaman. Ea a zis stăpânei sale: „O, dacă stăpânul meu ar merge la profetul din Samaria, atunci el l-ar vindeca de lepra lui!“. Naaman s-a dus și i-a istorisit stăpânului său tot ce i-a spus tânăra care era din țara lui Israel. Regele Aramului i-a zis: „Du-te, căci îi voi trimite o scrisoare regelui lui Israel“. Naaman a plecat luând cu el zece talanți de argint, șase mii de șecheli de aur și zece rânduri de haine. El i-a înmânat regelui lui Israel scrisoarea care spunea astfel: „Când scrisoarea aceasta îți va fi înmânată, vei ști că l-am trimis la tine pe slujitorul meu, Naaman, să-l vindeci de lepra lui“. După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel și-a sfâșiat hainele și a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor și să înviez, de trimite la mine un om ca să-l vindec de lepra lui? Să știți deci și să înțelegeți că el caută motiv de ceartă cu mine“. Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel și-a sfâșiat hainele, a trimis să spună regelui: „De ce ți-ai sfâșiat hainele? Trimite-l la mine și va ști că există un profet în Israel!“. Naaman a venit cu alaiul său de cai și care și s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Elisei i-a trimis un mesager, zicând: „Du-te și spală-te în Iordan de șapte ori, iar carnea ți se va vindeca și vei fi curat“. Dar Naaman s-a mâniat și a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieși la mine, se va opri înaintea mea și va chema Numele DOMNULUI, Dumnezeul lui, iar pe urmă își va îndrepta mâna spre locul rănii și mă va vindeca de lepră. Nu sunt oare Abana și Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele și să fiu curat?“. Apoi s-a întors și a plecat plin de mânie. Dar slujitorii lui s-au apropiat de el și i-au zis: „Părinte, dacă profetul ți-ar fi spus să faci un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult acum, când ți-a spus să te speli ca să fii curat!“. Atunci a coborât și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, așa cum îi spusese omul lui Dumnezeu, iar carnea lui s-a făcut precum carnea unui copilaș. Și, astfel, el s-a curățit de lepră. Apoi, Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu, atât el, cât și toți însoțitorii lui. Când a ajuns, s-a oprit înaintea lui și i-a zis: ‒ Iată, acum știu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Primește, te rog, un dar din partea slujitorului tău. Dar Elisei i-a răspuns: ‒ Viu este DOMNUL, înaintea Căruia stau, că nu voi lua nimic. Și cu toate că Naaman a insistat să ia, Elisei a refuzat. ‒ Dacă nu vrei, a zis Naaman, dă voie, te rog, slujitorului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de-acum înainte slujitorul tău nu va mai aduce arderi-de-tot sau jertfe altor dumnezei, ci numai DOMNULUI. Iată, totuși, ce-L rog pe DOMNUL să-i ierte slujitorului tău: când stăpânul meu intră în templul lui Rimon să se închine acolo, sprijinindu-se de brațul meu, mă închin și eu în templul lui Rimon. Să-l ierte, deci, DOMNUL pe slujitorul tău când mă voi închina în templul lui Rimon. Elisei i-a răspuns: ‒ Du-te în pace. După ce a plecat Naaman de la el și a străbătut o anumită distanță, Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, și-a zis: „Stăpânul meu l-a refuzat pe Naaman, arameul acesta, și n-a luat de la el ceea ce i-a adus. Viu este DOMNUL că voi alerga și voi lua ceva de la el“. Astfel, Ghehazi s-a dus după Naaman. Când l-a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car ca să-l întâmpine și i-a zis: ‒ Totul este bine? El a răspuns: ‒ Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis însă să-ți spun: „Doi tineri dintre fiii profeților au venit chiar acum la mine din muntele lui Efraim. Dă-mi, te rog, pentru ei un talant de argint și două rânduri de haine“. Naaman i-a zis: ‒ Fă-mi, te rog, pe plac și ia doi talanți. Naaman a insistat și i-a pus doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două rânduri de haine. I-a mai dat și doi slujitori care să-l ajute cu povara. Când a ajuns la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor și le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat. După aceea s-a dus și s-a înfățișat înaintea stăpânului său, Elisei. Elisei l-a întrebat: ‒ De unde vii, Ghehazi? El a răspuns: ‒ Slujitorul tău nu s-a dus nicăieri. Dar Elisei i-a zis: ‒ Oare n-a mers inima mea cu tine, când omul acela s-a întors din carul său și te-a întâmpinat? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, turme, cirezi, slujitori și slujitoare? Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de urmașii tăi pentru totdeauna! Ghehazi a ieșit dinaintea lui Elisei lepros, alb ca zăpada.