Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său și mare vază, căci prin el îi izbăvise Domnul pe sirieni. Dar omul acesta tare și viteaz era lepros. Și sirienii ieșiseră în cete la o luptă și aduseseră roabă o fetiță din țara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman. Și ea i-a zis stăpânei sale: „O, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui!” Naaman s-a dus și i-a spus stăpânului său: „Fata aceea din țara lui Israel a vorbit așa și așa.” Și împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria, și-i voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel!” A plecat, luând cu el zece talanți de argint, șase mii de sicli de aur și zece haine de schimb. I-a dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia așa: „Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei ști că ți-l trimit pe slujitorul meu Naaman ca să-l vindeci de lepra lui.” După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel și-a rupt hainele și a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor și să învii, de-mi spune să-l vindec pe un om de lepra lui? Să știți dar și să înțelegeți că el caută prilej de ceartă cu mine.” Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel și-a sfâșiat hainele, a trimis să-i spună împăratului: „Pentru ce ți-ai sfâșiat hainele? Lasă-l să vină la mine, și va ști că este un proroc în Israel!” Naaman a venit cu caii și cu carul lui și s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te și scaldă-te de șapte ori în Iordan; și carnea ți se va face sănătoasă și vei fi curat.” Naaman s-a mâniat și a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieși la mine, se va înfățișa el însuși, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, își va duce mâna pe locul rănii și va vindeca lepra. Nu sunt oare râurile Damascului, Abana și Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aș fi putut oare să mă spăl în ele și să mă fac curat?” Și s-a întors și a plecat plin de mânie. Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească și au zis: „Părinte, dacă prorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: «Scaldă-te, și vei fi curat!»” S-a coborât atunci și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, și carnea lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș și s-a curățit. Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfățișat înaintea lui și a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Și acum, primește, rogu-te, un dar din partea robului tău.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu voi primi.” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut. Atunci Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primești tu, îngăduie să i se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri, căci robul tău nu mai vrea să le mai aducă altor dumnezei nici ardere-de-tot, nici jertfă, ci Îi va aduce numai Domnului. Iată totuși ce Îl rog pe Domnul să-i ierte robului tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo și se sprijină pe mâna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon – să-l ierte Domnul pe robul tău când mă voi închina în casa lui Rimon!” Elisei i-a zis: „Du-te în pace!”
După ce a plecat Naaman de la Elisei și a fost la o depărtare bunicică, Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpânul meu l-a cruțat pe sirianul acela, Naaman, și n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el și voi căpăta ceva de la el!” Și Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, când l-a văzut alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte și a zis: „Este bine totul?” El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu mă trimite să-ți spun: «Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii prorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint și două haine de schimb!»” Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea și ia doi talanți!” A stăruit de el și a legat doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, și i-a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi. Ajungând la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor și le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor acelora, care au plecat. După aceea s-a dus și s-a înfățișat înaintea stăpânului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău nu s-a dus nicăieri.” Dar Elisei i-a zis: „Oare n-a fost duhul meu cu tine când a lăsat omul acela carul și a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi și roabe? Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de sămânța ta pentru totdeauna.” Și Ghehazi a ieșit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
