Proverbe 12:1-11

Cine acceptă să fie corectat (verbal), iubește cunoașterea; dar cel care urăște reproșurile, este prost. Omul bun obține bunăvoință de la Iahve; dar El condamnă pe acela care are intenții rele. Un om nu își poate consolida poziția prin răutate; și cel corect nu poate fi destabilizat. O soție corectă este coroana soțului ei; dar aceea care îi aduce rușine unui soț, este ca putrezirea în oasele lui. Planurile celor corecți sunt bine gândite; dar sfaturile celor răi duc în eroare (pe cei care le urmează). Cuvintele celor răi sunt o capcană mortală; dar cei corecți sunt salvați de vorbirea lor. Oamenii răi sunt doborâți și apoi nu mai există; dar casa celor corecți rămâne în picioare. Un om este lăudat (și apreciat) direct proporțional cu abilitatea lui de a înțelege lucrurile; dar cel care are mintea degradată, va fi desconsiderat. Mai bine să fii un om care nu se bucură de recunoaștere specială din partea celorlalți și totuși să ai un servitor, decât să ajungi mândru și fără mâncare! Omul corect se îngrijește de nevoile animalelor (lui); dar inima celui rău este fără milă față de ele. Cine își lucrează pământul, se va sătura de pâine; dar acela care umblă după lucruri fără valoare, este fără judecata sănătoasă.