1 Împărați 15
15
Abiam
1De optsprezece ani ședea
În Israel, și-mpărățea
Ieroboam – acela care,
Părinte, pe Nebat, îl are –
Când Abiam, drept împărat,
În Iuda fost-a așezat.
2În ce-o privește pe-a lui mamă,
Știut e că, Maca, se cheamă,
Iar ea este aceea care,
Pe-Abisalom, drept tată-l are.
El, la Ierusalim, a stat,
Timp de trei ani, ca împărat.
3Precum făcuse tatăl său,
El a făcut ce este rău,
Mereu, în fața Domnului,
Și-n acest fel, inima lui
Nu a fost Domnului predată –
Ca a lui David – al său tată.
4Doar pentru David, Dumnezeu
Lăsă-n Ierusalim, mereu,
O mică rază de lumină.
În ăst fel, a putut să vină
În locul său – ca împărat –
Al său fecior și-a fost lăsat
Ierusalimul în picioare.
5Cât a trăit David sub soare,
El, pentru Domnul, a făcut
Tot ceea ce-I era plăcut,
Umblând pe calea Domnului
Și împlinind porunca Lui.
Numai o dată a greșit,
Atunci când a păcătuit
Față de al său slujitor –
Din ramura Hetiților –
Cari Urie era chemat.
6Război a fost, neîncetat,
Între țara lui Roboam
Și cea a lui Ieroboam.
7Dar toate câte-au fost făcute
De Abiam, nu sunt trecute
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Cari peste Iuda au domnit?
Atâta timp cât a trăit,
Război făcuse Abiam
Cu oastea lui Ieroboam.
8Când Abiam a adormit,
A fost și el adăugit
Părinților ce i-a avut.
Al său mormânt a fost făcut
Chiar în cetatea cea pe care,
David, al său părinte-o are.
Asa
9De douăzeci de ani ședea,
În Israel, și-mpărățea
Ieroboam, când așezat
Fusese Asa împărat,
În Iuda, peste-al său popor.
10Asa a fost cârmuitor
Un timp îndelungat. Astfel,
Ani patruzeci și unu, el
Fosta-n Ierusalim aflat,
Pe scaunul de împărat.
În ce-o privește pe-a lui mamă,
Știut e că, Maca, se cheamă,
Iar ea este aceea care,
Pe-Abisalom, părinte-l are.
11Asa, mereu, doar a făcut
Ceea ce Îi era plăcut,
Lui Dumnezeu. I-a scos afară
12Pe sodomiți, din a lui țară.
Toți idolii ce i-au cioplit
Părinții săi, i-a nimicit.
13În urmă, chiar pe a lui mamă –
Aceea cari, Maca, se cheamă –
Când Astarteei i-a-nchinat
Un idol, s-a înfuriat.
N-a mai lăsat-o la domnie,
Împărăteasă ca să fie,
Iar al ei idol l-a sfărmat,
L-a ars și-apoi l-a aruncat
În apele Chedronului.
14Cu toate că inima lui
Fusese lângă Dumnezeu
Spre-a-I împlini voia, mereu,
Totuși el n-a făcut să piară
Și înălțimile din țară.
15Lucruri ce fost-au hărăzite
De tatăl său – sau pregătite
De către el – Asa le-a dus
Și-n Casa Domnului le-a pus.
Astfel, în ea, el așezase
Aur, argint și multe vase.
Războiul dintre Asa și Baeșa
16Asa, războaie, a purtat,
Cu-al lui Israel împărat
Care Baeșa s-a numit.
17Baeșa-n Iuda a venit.
În Rama el și-a așezat
Oștirea și n-a mai lăsat
Să intre-n a lui Asa țară,
Pe nimeni, sau să iasă-afară.
18Din visteria casei lui
Și din a Casei Domnului,
Asa, argintul, l-a luat
Și aurul și-apoi a dat
Totul, la slugile pe care
Trimisu-le-a în graba mare
La Ben-Hadad – cel ce ședea
Peste întreagă Siria –
Căci la Damasc, încoronat
Fusese, ca și împărat.
El îi e fiu lui Tabrimon,
Cari fiu îi e lui Hezion.
Solii, la Ben-Hadad, s-au dus
Și în acest fel ei i-au spus:
19„De la al nostru împărat –
Asa – în Iuda-ncoronat,
Noi ți-am adus acest cuvânt:
„Haide să facem legământ,
Asemenea celui avut
De-ai noști’ părinți, la început.
Un dar, acuma îți trimit,
Căci să te rog vreau – negreșit –
Ca legământul încheiat
Cu-al lui Israel împărat,
Să-l rupi, pentru ca eu, astfel,
Să pot a mă scăpa de el.
Atunci, Baeșa – știu prea bine –
Se va îndepărta de mine.”
20Când Ben-Hadad daru-a primit,
Pe loc, cu Asa s-a-nvoit
Și a trimis oștirea lui
În contra Israelului.
Oastea, în Dan, a pogorât,
În Chineret a tăbărât
Și-n toată țara cea pe care
Neftali-n stăpânire-o are.
Și Ionul a mai fost lovit;
Și-Abel-Bet-Maca, la sfârșit.
21Când a văzut ce s-a-ntâmplat,
Baeșa-ndată și-a chemat,
Oastea din Rama, iar apoi,
A dus-o-n Tirța, înapoi.
22Asa, la sine, a chemat
Toți oamenii cari s-au aflat
În Iuda, iar apoi s-au dus
La Rama, de unde-au adus
Lemnul și piatra ce-o lăsase
Baeșa când oastea-și chemase.
Cu lemnul astfel dobândit,
Cu pietrele ce le-a găsit,
Asa, spre Ghibea cea pe care
Țara lui Beniamin o are,
S-a îndreptat și-a întărit-o,
Iar când lucrarea a sfârșit-o,
El, către Mițpa, a pornit
Și-ale ei ziduri a-ntărit.
23Dar toate câte-au fost făcute
De către Asa, nu-s trecute
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Care în Iuda au domnit?
Când Asa a îmbătrânit,
Lovit a fost de-o boală care
Îl atacase la picioare
24În urmă, când a adormit,
A fost și el adăugit,
Părinților ce i-a avut.
Mormântul său a fost făcut
Chiar în cetatea cea pe care,
David, al său părinte-o are.
În locul lui, drept împărat,
A fost al său fiu, Iosafat.
Domnia lui Nadab
25După Ieroboam venise
Nadab – al său fiu – și domnise
Peste poporul Israel.
Doi ani împărățit-a el.
Nadab atunci când s-a urcat
Pe scaunul de împărat,
Asa doi ani de zile-avea,
De când în Iuda-mpărățea.
26Nadab, la fel ca tatăl său,
Făcut-a doar ce este rău,
Față de Domnul, după el
Trăgând întregul Israel.
27Baeșa-apoi – acela care,
Pe Ahia, părinte-l are,
Fiind din Israel ieșit –
În contra lui a uneltit.
Pe când Nadab având cu el
Oștirile lui Israel,
Era la Ghibeton aflat,
Pe care l-a împresurat –
Căci Ghibeton și-al său popor
Erau ai Filistenilor –
Asupra lui, a tăbărât
Baeșa și l-a omorât.
28Al treilea an se dovedea,
În care Asa-mpărățea.
După Nadab, ca împărat,
Baeșa s-a înscăunat.
29El i-a ucis pe-acei pe care
Ieroboam în casă-i are.
N-a scăpat nimeni, negreșit,
Căci prin Baeșa s-a-mplinit,
Astfel, cuvântul Domnului,
Pe care, prin prorocul Lui –
Prin Ahia, cari locuise
La Silo – Domnul îl vestise.
30Tot ceea ce s-a întâmplat,
Din pricină-i că în păcat,
Ieroboam a tras, astfel,
Întreg poporul Israel.
31Dar toate câte le-a făcut
Nadab, oare nu s-au trecut
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Cari au domnit în Israel?
32Baeșa a purtat și el,
Cu împăratul Asa-apoi –
Cât a trăit – un lung război.
Domnia lui Baeșa
33Asa, trei ani, a împlinit
Ca împărat, când a venit
Baeșa drept conducător
Peste-al lui Israel popor.
Baeșa e acela care,
Pe Ahia, drept tată-l are.
Ani douăzeci și patru-a stat,
În Israel, ca împărat.
34Ca și înaintașul său,
El a făcut ce este rău
Față de Domnul, căci urmase
Calea pe care o lăsase
Ieroboam, iar după el,
A tras întregul Israel.
Selectat acum:
1 Împărați 15: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
1 Împărați 15
15
Abiam
1De optsprezece ani ședea
În Israel, și-mpărățea
Ieroboam – acela care,
Părinte, pe Nebat, îl are –
Când Abiam, drept împărat,
În Iuda fost-a așezat.
2În ce-o privește pe-a lui mamă,
Știut e că, Maca, se cheamă,
Iar ea este aceea care,
Pe-Abisalom, drept tată-l are.
El, la Ierusalim, a stat,
Timp de trei ani, ca împărat.
3Precum făcuse tatăl său,
El a făcut ce este rău,
Mereu, în fața Domnului,
Și-n acest fel, inima lui
Nu a fost Domnului predată –
Ca a lui David – al său tată.
4Doar pentru David, Dumnezeu
Lăsă-n Ierusalim, mereu,
O mică rază de lumină.
În ăst fel, a putut să vină
În locul său – ca împărat –
Al său fecior și-a fost lăsat
Ierusalimul în picioare.
5Cât a trăit David sub soare,
El, pentru Domnul, a făcut
Tot ceea ce-I era plăcut,
Umblând pe calea Domnului
Și împlinind porunca Lui.
Numai o dată a greșit,
Atunci când a păcătuit
Față de al său slujitor –
Din ramura Hetiților –
Cari Urie era chemat.
6Război a fost, neîncetat,
Între țara lui Roboam
Și cea a lui Ieroboam.
7Dar toate câte-au fost făcute
De Abiam, nu sunt trecute
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Cari peste Iuda au domnit?
Atâta timp cât a trăit,
Război făcuse Abiam
Cu oastea lui Ieroboam.
8Când Abiam a adormit,
A fost și el adăugit
Părinților ce i-a avut.
Al său mormânt a fost făcut
Chiar în cetatea cea pe care,
David, al său părinte-o are.
Asa
9De douăzeci de ani ședea,
În Israel, și-mpărățea
Ieroboam, când așezat
Fusese Asa împărat,
În Iuda, peste-al său popor.
10Asa a fost cârmuitor
Un timp îndelungat. Astfel,
Ani patruzeci și unu, el
Fosta-n Ierusalim aflat,
Pe scaunul de împărat.
În ce-o privește pe-a lui mamă,
Știut e că, Maca, se cheamă,
Iar ea este aceea care,
Pe-Abisalom, părinte-l are.
11Asa, mereu, doar a făcut
Ceea ce Îi era plăcut,
Lui Dumnezeu. I-a scos afară
12Pe sodomiți, din a lui țară.
Toți idolii ce i-au cioplit
Părinții săi, i-a nimicit.
13În urmă, chiar pe a lui mamă –
Aceea cari, Maca, se cheamă –
Când Astarteei i-a-nchinat
Un idol, s-a înfuriat.
N-a mai lăsat-o la domnie,
Împărăteasă ca să fie,
Iar al ei idol l-a sfărmat,
L-a ars și-apoi l-a aruncat
În apele Chedronului.
14Cu toate că inima lui
Fusese lângă Dumnezeu
Spre-a-I împlini voia, mereu,
Totuși el n-a făcut să piară
Și înălțimile din țară.
15Lucruri ce fost-au hărăzite
De tatăl său – sau pregătite
De către el – Asa le-a dus
Și-n Casa Domnului le-a pus.
Astfel, în ea, el așezase
Aur, argint și multe vase.
Războiul dintre Asa și Baeșa
16Asa, războaie, a purtat,
Cu-al lui Israel împărat
Care Baeșa s-a numit.
17Baeșa-n Iuda a venit.
În Rama el și-a așezat
Oștirea și n-a mai lăsat
Să intre-n a lui Asa țară,
Pe nimeni, sau să iasă-afară.
18Din visteria casei lui
Și din a Casei Domnului,
Asa, argintul, l-a luat
Și aurul și-apoi a dat
Totul, la slugile pe care
Trimisu-le-a în graba mare
La Ben-Hadad – cel ce ședea
Peste întreagă Siria –
Căci la Damasc, încoronat
Fusese, ca și împărat.
El îi e fiu lui Tabrimon,
Cari fiu îi e lui Hezion.
Solii, la Ben-Hadad, s-au dus
Și în acest fel ei i-au spus:
19„De la al nostru împărat –
Asa – în Iuda-ncoronat,
Noi ți-am adus acest cuvânt:
„Haide să facem legământ,
Asemenea celui avut
De-ai noști’ părinți, la început.
Un dar, acuma îți trimit,
Căci să te rog vreau – negreșit –
Ca legământul încheiat
Cu-al lui Israel împărat,
Să-l rupi, pentru ca eu, astfel,
Să pot a mă scăpa de el.
Atunci, Baeșa – știu prea bine –
Se va îndepărta de mine.”
20Când Ben-Hadad daru-a primit,
Pe loc, cu Asa s-a-nvoit
Și a trimis oștirea lui
În contra Israelului.
Oastea, în Dan, a pogorât,
În Chineret a tăbărât
Și-n toată țara cea pe care
Neftali-n stăpânire-o are.
Și Ionul a mai fost lovit;
Și-Abel-Bet-Maca, la sfârșit.
21Când a văzut ce s-a-ntâmplat,
Baeșa-ndată și-a chemat,
Oastea din Rama, iar apoi,
A dus-o-n Tirța, înapoi.
22Asa, la sine, a chemat
Toți oamenii cari s-au aflat
În Iuda, iar apoi s-au dus
La Rama, de unde-au adus
Lemnul și piatra ce-o lăsase
Baeșa când oastea-și chemase.
Cu lemnul astfel dobândit,
Cu pietrele ce le-a găsit,
Asa, spre Ghibea cea pe care
Țara lui Beniamin o are,
S-a îndreptat și-a întărit-o,
Iar când lucrarea a sfârșit-o,
El, către Mițpa, a pornit
Și-ale ei ziduri a-ntărit.
23Dar toate câte-au fost făcute
De către Asa, nu-s trecute
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Care în Iuda au domnit?
Când Asa a îmbătrânit,
Lovit a fost de-o boală care
Îl atacase la picioare
24În urmă, când a adormit,
A fost și el adăugit,
Părinților ce i-a avut.
Mormântul său a fost făcut
Chiar în cetatea cea pe care,
David, al său părinte-o are.
În locul lui, drept împărat,
A fost al său fiu, Iosafat.
Domnia lui Nadab
25După Ieroboam venise
Nadab – al său fiu – și domnise
Peste poporul Israel.
Doi ani împărățit-a el.
Nadab atunci când s-a urcat
Pe scaunul de împărat,
Asa doi ani de zile-avea,
De când în Iuda-mpărățea.
26Nadab, la fel ca tatăl său,
Făcut-a doar ce este rău,
Față de Domnul, după el
Trăgând întregul Israel.
27Baeșa-apoi – acela care,
Pe Ahia, părinte-l are,
Fiind din Israel ieșit –
În contra lui a uneltit.
Pe când Nadab având cu el
Oștirile lui Israel,
Era la Ghibeton aflat,
Pe care l-a împresurat –
Căci Ghibeton și-al său popor
Erau ai Filistenilor –
Asupra lui, a tăbărât
Baeșa și l-a omorât.
28Al treilea an se dovedea,
În care Asa-mpărățea.
După Nadab, ca împărat,
Baeșa s-a înscăunat.
29El i-a ucis pe-acei pe care
Ieroboam în casă-i are.
N-a scăpat nimeni, negreșit,
Căci prin Baeșa s-a-mplinit,
Astfel, cuvântul Domnului,
Pe care, prin prorocul Lui –
Prin Ahia, cari locuise
La Silo – Domnul îl vestise.
30Tot ceea ce s-a întâmplat,
Din pricină-i că în păcat,
Ieroboam a tras, astfel,
Întreg poporul Israel.
31Dar toate câte le-a făcut
Nadab, oare nu s-au trecut
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Cari au domnit în Israel?
32Baeșa a purtat și el,
Cu împăratul Asa-apoi –
Cât a trăit – un lung război.
Domnia lui Baeșa
33Asa, trei ani, a împlinit
Ca împărat, când a venit
Baeșa drept conducător
Peste-al lui Israel popor.
Baeșa e acela care,
Pe Ahia, drept tată-l are.
Ani douăzeci și patru-a stat,
În Israel, ca împărat.
34Ca și înaintașul său,
El a făcut ce este rău
Față de Domnul, căci urmase
Calea pe care o lăsase
Ieroboam, iar după el,
A tras întregul Israel.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca