1 Samuel 12
12
Curăția de inimă a lui Samuel
1Către întregul Israel,
A zis, în urmă, Samuel:
„Iată că eu v-am ascultat
În tot ce-ați spus și-un împărat
V-am rânduit astfel, apoi,
Așa precum cerut-ați voi.
2Iată-l pe-al vostru împărat,
Pe care vi l-am așezat
În frunte, drept conducător,
Peste-al lui Israel popor!
De-acum, eu am îmbătrânit –
Vedeți dar bine – și-am albit.
Nu pot ca să mai merg cu voi.
Să nu vă necăjiți apoi,
Căci vor rămâne fiii mei
Și au să vă-nsoțească ei.
Din tinerețe, ne-ncetat,
În fruntea voastră am umblat.
3Acum, la mine, să priviți
Și-n contră-mi să mărturisiți,
Aici, în fața Domnului,
Precum și-n fața unsului
Care-i al Său: cui i-am luat
Boul, măgarul său, vreodat’?
S-a întâmplat oare, cumva,
Ca să apăs pe cineva?
Pe cine am năpăstuit?
Sau, de la cine am primit
Mită, să-nchid ochii apoi?
Mărturisiți – acuma – voi,
Căci vreau ca să înapoiez
Tot ceea ce vă datorez!”
4Poporu-atunci a cuvântat:
„Nicicând, tu nu ne-ai apăsat
Și nici nu ne-ai năpăstuit.
De-asemeni, mită, n-ai primit.”
5El le-a mai zis: „Iată că eu,
Martor, Îl iau pe Dumnezeu
Și pe-al Său uns, că n-ați aflat
Nimic, ca să vă fi luat.”
Oameni-au spus: „Martori suntem,
Că nici o plângere n-avem
În contra ta, căci negreșit,
Doar adevărul, l-ai rostit.”
Samuel nu mai e judecător
6În urmă, Samuel a zis:
„Pe-Aron și Moise, i-a trimis
Domnul, să meargă, la cei care,
Părinți, al vost’ popor îi are.
Pe vremea ‘ceea, ei ședeau
La Egipteni și robi erau;
Iar din robia cea amară,
Moise și-Aron i-a scos afară.
7Acuma dar, vă-nfățișați
Și-n fața Domnului, să stați,
Ca să vă judec mai apoi,
Pe fiecare dintre voi,
Pentru tot binele avut,
Pe care Domnul l-a făcut
Pentru părinții voști’, precum
Și pentru-ntreg poporu-acum.
8După ce Iacov a venit
Și în Egipt s-a stabilit,
Părinții voștri au strigat
La Domnul. El i-a ascultat
Și le-a trimis pe Moise-ndată –
Și pe Aron – ca să îi scoată
Din mâna Egiptenilor.
În urmă, Domnul le-a dat, lor,
Ținutu-acesta minunat,
În care ei s-au așezat.
9Ei au uitat de Dumnezeu,
Căci n-au vrut a-L urma mereu.
Purtările, când le-a văzut,
El, lui Sisera, i-a vândut –
Capul oștirii din Hațor.
În mâna Filistenilor
Ajunse – astfel – Israel.
Stăpân mai fost-a peste el
Cel ce era încoronat,
Peste Moab, ca împărat.
10De Dumnezeu, și-a amintit,
Din nou, poporul asuprit
Și, către El, iar a strigat,
Când a fost tare apăsat:
„Iată că am păcătuit,
Pe Domnul, când L-am părăsit,
Ca să slujim doar Baalilor,
Precum și Astarteelor.
Spre noi – o Doamne – să privești
Acum și să ne izbăvești
De-ai noști’ vrăjmași, pentru că noi
Te vom sluji pe Tine-apoi!”
11Domnul, atuncea, l-a adus
Pe Ierubal și-apoi l-a pus,
În fruntea-ntregului popor,
Pentru a-i fi izbăvitor.
El, de Barac, a fost urmat;
Iefta, apoi, s-a ridicat
Și-n urmă fost-a Samuel.
Prin ei, neamul lui Israel
Ajuns-a a fi izbăvit
Și liniște a dobândit.
12Când pe Nahaș – acel pe care
Amon, drept împărat, îl are –
Voi l-ați văzut că a pornit
În contra voastră, ați venit
Și mi-ați cerut un împărat.
„Nu!”– spus-ați când v-ați adunat –
„Ci vrem un împărat apoi,
Cari să domnească peste noi.”
Și totuși, Împărat – mereu –
Vă era Domnul Dumnezeu.
13Priviți, acuma, fiecare!
Iată-l pe împăratul care
Voi l-ați ales și l-ați cerut!
Iată că Domnul a făcut
Așa precum cerut-ați voi,
Și-un împărat va pus apoi.
14Dacă de Domnul Dumnezeu
O să vă temeți voi, mereu,
Dacă aveți să-I ascultați
Cuvântul și o să-L urmați,
Dacă apoi o să-I slujiți
Și nu o să vă-mpotriviți
Glasului Său, atuncea El
Se va lipi de Israel,
Precum și de-mpăratul lui.
15Dar dacă glasul Domnului
Nu o să vreți să-l auziți,
Dacă o să vă-mpotriviți
Cuvântului lui Dumnezeu,
Atuncea, mâna Lui, mereu,
În contra voastră o să fie
Și apăsați o să vă ție,
Precum și-ai voști’ părinți erau,
În vremea când nu-L ascultau.
16Încă puțin, voi să mai stați
În acest loc și s-așteptați,
Pentru că vreau a fi văzută
Minunea ce va fi făcută
De către Domnul Dumnezeu,
Sub ochii voștri. Vă-ntreb eu:
17Nu suntem noi, la secerat?
Nu avem, grâne, de-adunat?
La Domnul, voi striga apoi,
Și-ndată tunete și ploi,
El va trimite, negreșit.
Atunci vă veți fi dumirit
Ce mare rău voi ați făcut,
În clipa-n care ați cerut
Să vi se dea un împărat.”
18Apoi, spre Domnul a strigat,
Cu glas puternic, Samuel,
Și chiar în ziua ‘ceea, El
Trimis-a tunete și-apoi,
Valuri de ploaie, în șuvoi.
Când aste semne le-a văzut,
Întreg poporul s-a temut
De Domnul și de Samuel.
19Apoi, neamul lui Israel
Spre Samuel și-a ridicat
Privirile și-a cuvântat:
„Roagă-L pe Domnul, pentru noi,
Să nu murim cumva apoi,
Căci la păcatele pe care
Le-am săvârșit fără-ncetare,
Acum ne-am mai adăugat
Un altul, când, un împărat,
Să ni se pună, am cerut.”
20„Un mare rău voi ați făcut” –
A zis, în urmă, Samuel –
„Dar teamă, să n-aveți, defel!
Chiar de-ați greșit, vegheați mereu
Ca de la Domnul Dumnezeu,
Să nu v-abateți, ci să știți –
Neîncetat – să Îl slăviți,
Din toată inima apoi.
21Să Îl urmați, pe Domnul, voi,
Pentru că altfel, fiecare
Ar merge după lucruri care
N-aduc folos, nici izbăvire
La nimenea, căci sunt, din fire,
Doar niște lucruri de nimic.
22Dar fiți încredințați – vă zic –
Căci Dumnezeu Își ocrotește
Poporul și nu-l părăsește,
Din pricina Numelui Lui
Cel mare. Voia Domnului
E de-a vă ridica pe voi,
Ca să Îi fiți popor apoi.
23O clipă nu mi-a dat prin gând,
Să-mi fac păcate încetând
Ca să mă rog lui Dumnezeu,
Pentru popor. Astfel, mereu,
Am să v-arăt calea cea bună –
Calea cea dreaptă – și-mpreună
Să o urmăm cu toți apoi.
24De Domnul, să vă temeți voi,
Slujindu-L cu credincioșie –
În vremea care o să vie –
Din toată inima. Astfel,
O să vedeți ce poate El
Și ce putere – bunăoară –
În fața voastră, desfășoară.
25Dar dacă, rele, săvârșiți,
Atunci încredințați să fiți,
Precum că veți muri și voi,
Și împăratul vostru-apoi.”
Selectat acum:
1 Samuel 12: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca