1 Samuel 13
13
DOMNIA LUI SAUL
Războiul cu Filistenii
1Treizeci și doi de ani făcea
Saul, atuncea când avea
Să fie pus ca împărat,
În Israel. În frunte-a stat,
Numai doi ani și a domnit.
2Trei mii de inși și-a pregătit –
Pe care-i alesese el –
Din oamenii lui Israel.
Cu două mii, el a plecat
La muntele Betel chemat
Și la Micmaș, iar altă mie,
Cu Ionatan a vrut să fie,
La Ghibea. Ceilalți, din popor,
Trimiși au fost, la cortul lor.
3Oastea de Filisteni, aflată
La Ghibea, fost-a spulberată,
De către Ionatan. Apoi,
Veștile despre-acest război,
În țară, s-au întins, de-ndat’,
Încât, de luptă, a aflat
Tot neamul Filistenilor.
Saul a pus ca, în popor,
Să sune trâmbița, zicând:
„Sunați din trâmbiți, până când,
Evreii toți vor fi aflat,
Tot ceea ce s-a întâmplat”
4În Israel, s-au auzit
Zvonuri, cari astfel au vorbit:
„Iată că Saul i-a bătut
Pe Filisteni, și-i de știut
Cum că poporul Israel,
Urât ajunse-n acest fel,
A fi, de către neamul lor.”
Întreg neamul Evreilor,
Către Ghilgal a apucat –
Unde era Saul aflat –
5Iar Filistenii s-au unit,
Pentru că ei au plănuit
Să se întoarcă înapoi
Și să înceapă un război,
Cu Israel. Ale lor care
Erau în număr foarte mare.
De toate, carele acele
O mie ajuns-au a fi ele,
Iar călăreții ce-i aveau,
La șase mii, se ridicau.
Oastea cari fost-a adunată
Nici nu putea fi numărată.
Ea se-ntindea, în largul zării,
La fel ca și nisipul mării.
Oastea aceea a venit
Și, la Micmaș, a poposit,
La est de locu-acela care,
Drept Bet-Aven, nume, își are.
6Israeliții au văzut
Că la strânsoare au căzut,
Și-atunci cătat-a fiecare
Ca să-și găsească o scăpare.
Unii în peșteri au fugit,
Iar alții s-au adăpostit
Prin trunchiuri, tufe sau prin stânci
Ori s-au ascuns în gropi adânci
Cari pentru apă s-au făcut.
7Alții, Iordanul, l-au trecut,
Ca să se poată-ascunde-n Gad
Și-asemenea în Galaad.
Saul tot la Ghilgal era,
Și tot poporul tremura
Șezând alăturea de el.
8Cum hotărâse Samuel,
O săptămână-a așteptat
Saul, cu cei ce l-au urmat.
Timpul, necontenit, trecea
Iar Samuel întârzia.
Poporu-atuncea și-a pierdut
Răbdarea și a început
Să-l părăsească pe-mpărat.
9În urmă, Saul a strigat:
„E timpul – după cum socot –
S-aducem arderea de tot
Și jertfele ce au menire
De jertfe pentru mulțumire!”
Abia a apucat să dea
O jertfă care trebuia
A fi o jertfă rânduită
Ca ardere de tot menită,
10Când Samuel a apărut.
Saul îndată l-a văzut
Și a plecat, în graba mare,
Să-i iasă în întâmpinare,
Căci a voit, calea, a-i ține,
Ca să-i ureze-apoi, de bine.
11Dar Samuel, cum l-a văzut,
L-a întrebat: „Ce ai făcut?”
Saul a zis: „Te-am așteptat.
Tu, însă, ai întârziat.
În clipa-n care am văzut
Cum că poporul a-nceput
Să plece – căci tu n-ai venit
Exact la timpul stabilit –
Iar Filistenii tot veneau
Și la Micmaș se adunau,
12Mi-am spus așa: „Oștirea lor –
Deci cea a Filistenilor –
Către Ghilgal, iată că vine,
Ca să pogoare peste mine.
Cu toate-acestea, încă, eu
Nu m-am rugat lui Dumnezeu.”
De-aceea, eu am socotit
Că este timpul potrivit,
În care trebuie, și pot,
Să aduc arderea de tot.”
13Când auzit-a Samuel,
Vorbirea lui, a zis, astfel:
„Un singur lucru pot să-ți spun:
Tu ai lucrat ca un nebun,
Pentru că iată, n-ai păzit
Poruncile ce le-ai primit,
Chiar de la Domnul Dumnezeu.
El ar fi întărit, mereu,
Domnia ta, în Israel.
14Tu ai făcut, însă, altfel.
Să știi dar, că a ta domnie
Mult timp nu va avea să ție,
Pentru că nu ai împlinit
Ceea ce Domnu-a poruncit.”
15După aceea, Samuel,
De la Ghilgal, plecă și-astfel,
Spre Ghibea care s-a aflat
În Beniamin, s-a îndreptat.
Saul, în urmă, a-nceput
O numărare de-a făcut,
A celor cari îl însoțeau.
În număr, oamenii erau,
Cam șase sute. Toți au stat
16La Gheba, care s-a aflat
În Beniamin. În fruntea lor,
Saul și cu al său fecior –
Cu Ionatan – mereu, erau.
Toți Filistenii se-adunau
Lângă Micmaș, căci au găsit
Acolo, locul potrivit,
Să-și pună tabăra și-apoi,
Să poată merge la război.
17Trei cete s-au îndepărtat
De tabără, căci au plecat
Cu gândul ca să pustiiască
Tot ce în cale-au să găsească.
Una spre Ofra a pornit,
Spre țara care s-a numit
18Șual. A doua a plecat
Spre Bet-Horon, după prădat,
Iar cea de-a treia a ieșit
Pe drumul care, șerpuit,
Spre valea Țeboim, în zare,
Pogoară lin către hotare,
Ca să ajungă-ntr-un târziu,
Spre a se pierde în pustiu.
19În toată țara ‘ceea mare –
Pe care Israel o are –
Nici un fierar nu s-a găsit.
Cât Filisteni-au stăpânit
Peste poporul Israel,
Nu au îngăduit, defel,
Fierari să fie, în popor,
Căci își ziceau în gândul lor:
„Dacă fierari, nu vor avea,
Evrei-atunci nu vor putea,
Săbii și suliți, să-și gătească
Și-n urmă, să se răzvrătească.”
20De-aceea, oamenii pe care
Neamul lui Israel îi are,
La Filisteni, se pogorau,
De câte ori siliți erau
S-ascută fierul plugului.
Atunci când coasa omului,
Sau când securea ce-o avea,
Ori sapa poate, se tocea,
Să le ascută, nevoit
Era, să meargă – negreșit –
La Filisteni, pentru-ajutor,
Căci ei aveau fierarii lor.
21Deci, dacă coasa se tocea,
Ori sapa, sau – de-asemenea –
Securea, ori furca cea mare –
Aceea cari trei coarne are –
Omul, la Filisteni, venea,
Căci doar la ei, fierar, găsea.
La fel, și-atunci când s-au tocit
Țepușele ce-au folosit
Doar ca să poată mâna boi:
Și ele trebuiau apoi,
La ei de a fi duse, dacă
Voiau ca, vârf, să li se facă.
22Și tot așa s-a nimerit,
Când ziua luptei a venit.
În felu-acesta, nimenea
O suliță, în mâini, n-avea,
Și nici un om din Israel,
O sabie, n-avea, la el.
Din cei ce-au fost în jurul lor,
Doar Saul și al său fecior –
Cari, Ionatan, era numit –
Săbii aveau. Restu-au venit,
Cu mâna goală, la război.
23Ceata de Filisteni, apoi,
La pasul în Micmaș aflat,
Venit-a de s-a așezat.
Selectat acum:
1 Samuel 13: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca