2 Cronici 7
7
Sfârșitul sfințirii
1Când Solomon a isprăvit,
Această rugă, de rostit,
Un foc, din ceruri, a căzut
Peste altar și au văzut –
Cu toții – cum a mistuit
Tot ceea ce a fost jertfit.
În urmă, slava Domnului
Umplut-a toată casa Lui.
2Preoții care se aflau,
Atunci, acolo, nu puteau
Să intre-n Casa Domnului,
Din pricină că slava Lui
Venită-n nor s-a răspândit
Și totul fost-a-nvăluit.
3Când al lui Israel popor
A observat cum acel nor
A umplut Casa Domnului,
S-a închinat în fața Lui
Pân’ la pământ și-apoi, de-ndat’,
În acest fel, L-au lăudat:
„Domnul e bun, plin de-ndurare,
Iar îndurarea Lui cea mare,
Din înălțimi, peste noi, vine
Și-n vecii vecilor, va ține.”
4Apoi, alături de-mpărat,
Întreg poporul jertfe-a dat,
Aduse-n fața Domnului,
Spre slava și spre cinstea Lui.
5Iar jertfele pe cari le-a dat
Chiar Solomon, s-au ridicat
La două’șidouă mii de boi
Și-o sută douăzeci mii oi.
Casa lui Dumnezeu, astfel,
Față de-ntregul Israel,
De Solomon a fost sfințită,
Zidirea ei fiind sfârșită.
6Întreg soborul de preoți,
Și-asemenea Leviții toți –
Cu instrumentele pe care
David le-a dat la fiecare
Ca să Îi cânte Domnului
Spre slava și cinstirea Lui –
La locul lor s-au așezat
Și-n felu-acesta au cântat:
„Domnul e bun, plin de-ndurare,
Iar îndurarea Lui cea mare,
Din înălțimi, peste noi, vine
Și-n vecii vecilor, va ține.”
Din trâmbiți, preoți-au sunat
Și tot poporu-a ascultat
Cântările și – negreșit –
Pe Dumnezeu L-au prea mărit.
7De Solomon, a fost sfințită
Curtea ce fost-a construită
În fața Casei Domnului,
Căci jertfele aduse Lui,
Acolo fost-au dăruite:
Și cele care-s socotite
Arderi de tot, și cele care
Daruri erau pentru mâncare,
Precum și cele cu menire
De jertfe pentru mulțumire
Având în conținutul lor
Numai grăsimea jertfelor.
Toate, în curte, s-au adus,
Căci pentru-altarul ce s-a pus
În fața Domnului să stea
Și cari de-aramă se vădea,
Mare a fost al jertfei dar,
Prea mic fiind acel altar.
8Un praznic, Solomon a dat
Atuncea, iar cu el a stat
Întreg poporul, negreșit.
Și mulți străini au mai venit
La praznicul dat de-mpărat.
Mai mulți erau de la Hamat
Precum și dimprejurul lui.
Din părțile Egiptului –
De la pârâu-acela care
Curge prin ale lui hotare –
Veniră mulți la masa lui
Și-au stat în fața Domnului,
Căci șapte zile a ținut
Ospățul care s-a făcut.
9A opta zi, o adunare
A fost, de sărbătoare mare,
Căci Templul ce s-a construit,
În șapte zile-a fost sfințit,
Iar praznicul dat de-mpărat,
Tot șapte zile a durat.
10A șaptea lună se vădea
Că de sfârșit se-apropia,
Pentru că din cuprinsul ei
Trecut-au douăzeci și trei
De zile. Solomon, atunci,
A dat poporului porunci,
Ca fiecare, înapoi,
La corturi să se-ntoarcă-apoi.
Toți, mulțumiți căci au văzut
Ce mare bine i-a făcut
Domnul, lui David – tatăl lui –
Și-asemenea poporului
Lui Israel, în grabă mare,
Acasă mers-a fiecare.
Dumnezeu Se arată lui Solomon
11Când Solomon a isprăvit
Tot ce-a avut de construit –
Făcuse Casa Domnului,
Pe cea a împăratului
Și tot ce-a mai găsit cu cale
A fi pe placul voii sale –
12Domnul, la el, iar a venit
Și-n felu-acesta i-a vorbit,
Când înserarea s-a lăsat:
„Iată că Eu te-am ascultat,
Iar acest loc are să fie
Casa în cari Mi-aduceți Mie,
Jertfe pe care le socot
A fi drept ardere de tot.
13Atunci când întâmpla-se-va
Și am să-nchid cerul, cumva –
Încât n-o să mai fie ploaie,
Pământul ca să îl înmoaie –
Când am să fac, prins de furie,
Ciuma, asupră-vă, să vie,
Sau când poruncă voi da iară,
Lăcustele să vină-n țară,
Cuprinsul ei să îl lovească
Și astfel să o nimicească,
14Dacă acest popor al Meu
Asupra căruia, mereu,
Este chemat Numele-Mi Sfânt,
Se va smeri pân’ la pământ
Și-n rugăciuni apoi va sta,
Când Fața Mea va căuta,
Iar de la căile acele
Ce s-au vădit precum că-s rele
Se va abate, negreșit,
Îi iert păcatul săvârșit
Și țara-n care locuiește
Poporul se tămăduiește.
15Ai Mei ochi fi-vor ațintiți
De-acum, mereu, neadormiți
Și-urechea Mea va fi plecată,
La rugăciunea înălțată
Din acest loc, unde Mi-am pus
Numele Meu, precum am spus!
16Acum, aleg și-am să primesc
Casa aceasta și-o sfințesc.
În ea, ochi-Mi vor fi mereu,
Inima Mea, Numele Meu.
17Iar dacă tu, mereu, vei vrea
Ca să pășești pe calea Mea,
Păstrându-ți inima curată –
Cum a făcut și al tău tată –
Și de vei ține negreșit
Tot ceea ce am poruncit
Și vei păzi legile mele
Veghind necontenit la ele,
18Atunci al tău jilț de domnie
Va fi-ntărit, pentru vecie,
În mijlocul lui Israel
Cum i-am promis Eu – de alt fel –
Lui David când i-am spus: „Să știi
Că tu, lipsit, nu ai să fii
De un urmaș care să vie
Pe al tău scaun de domnie,
Din mijlocul lui Israel.”
19Dar dacă voi veți face-altfel
Decât precum v-am poruncit
Și dacă nu veți fi păzit
Poruncile ce vi le-am dat,
Cu legile ce le-am lăsat,
Sau dacă o să căutați
Alți dumnezei, să vă-nchinați,
Voind ca lor să le slujiți,
20Atuncea fi-veți nimiciți
Din țara care ați primit-o
Și din părinți ați moștenit-o.
De-asemeni, fi-va lepădată
Casa aceasta, închinată
Numelui Meu – Casă pe care
Eu am sfințit-o-n adunare.
De râs ajunge-va, astfel,
Printre popoare, Israel.
21Iată ce-naltă-i Casa Mea.
Atunci cei care-o vor vedea,
Vor rămânea încremeniți
Și au să fluiere-ngroziți
Zicând: „De ce o fi făcut,
Domnul, ceea ce am văzut –
Acuma – casei ăsteia
Și țării, de asemenea?”
22Atunci, nu li se va ascunde
Nimic, ci li se va răspunde:
„Iată, ceea ce au pățit,
E pentru că L-au părăsit
Pe Domnul, Dumnezeul lor,
Care a scos acest popor
Din al Egiptului ținut.
Iată ce lucru a făcut
Acest popor: L-a părăsit
Pe Domnul și s-a alipit,
În urmă, de alți dumnezei,
Pentru a îi sluji pe ei.
De-aceea, Domnul i-a făcut,
Răul, pe care l-ați văzut.”
Selectat acum:
2 Cronici 7: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca