Atalia – aceea care,
Pe-Ahazia, fecior, îl are –
Văzând că fiul i-a murit,
Înfuriată i-a lovit
Pe cei de viță-mpărătească,
Voind ca ea să-mpărățească.
Ioram, cari fost-a împărat,
O fătă-avea, ce s-a chemat
Ioșeba. Pe Ahazia,
Fata, drept frate, îl avea.
Ea, dintre fiii ce-i avuse
Ahazia, grabnic, se duse
Și pe Ioas l-a căutat.
Cu doica lui, ea l-a luat
Și-ntr-o odaie, pe-amândoi,
I-a dus și i-a ascuns apoi.
Odaia-n care i-a pitit,
„A paturilor”, s-a numit.
Atalia nu l-a aflat
Și-astfel, cu viață, a scăpat.
Ioșeba și Ioas, apoi,
Au trebuit ca amândoi,
În Casa Domnului să stea
Ascunși, pentru că stăpânea
Atalia peste popor.
Ei, în ascunzătoarea lor,
Au stat un timp îndelungat,
Ce șase ani a numărat.