2 Samuel 9
9
David și Mefiboșet
1David a zis: „E cineva,
Care a mai rămas, cumva,
Din a lui Saul casă, oare?
Să mergeți dar, în căutare
Și de cumva o să-l găsiți,
Cu el, la mine, să veniți,
Pentru că am în gând, un plan,
Din pricina lui Ionatan.
Acelui om, vreau să-i fac bine.
Plecați și-aduceți-l la mine!”
2Saul, un slujitor, avea.
Acesta, Țiba, se numea.
Slujbașii, iute-atunci, s-au dus
Și-apoi pe Țiba l-au adus.
„Țiba, te cheamă?” – l-a-ntrebat
David, pe om, iar el, de-ndat’,
Răspunse: „Da, așa îl cheamă,
Pe al tău rob, de bună seamă.”
3„Spune-mi, mai este cineva –
Dintre-ai lui Saul fii – cumva,
Față de care s-arăt eu,
O bunătate, tot mereu,
Asemenea cu cea pe care
Doar Dumnezeu numai o are?”
Țiba a spus: „Din câte știu,
Doar Ionatan mai are-un fiu,
Și-acela este slăbănog
Căci, de picioare, e olog.”
4„Unde se află?” – a-ntrebat
David apoi. „El e aflat,
În casa lui Machir, cel care,
Pe Amiel, părinte-l are,
Și locuiește-n Lodebar” –
Răspunse Țiba. „Du-te dar” –
5Îi zise David – „pân’ la el.”
Pe Țiba la trimis, astfel,
La Lodebar și-a poruncit
Ca să-i aducă, negreșit,
De la Machir – de la cel care,
Pe Amiel, părinte-l are –
Pe al lui Ionatan băiat.
Țiba, îndată, a plecat,
Spre Lodebar, să împlinească
Porunca cea împărătească.
6Mefiboșet – acela care,
Pe Ionatan, părinte-l are
Și-apoi pe Saul – a venit,
La David, cum i-a poruncit.
În fața lui, s-a închinat,
Iar el, pe nume, l-a chemat:
„Vino Mefiboșet!” – i-a spus.
„Iată, sunt robul tău, supus” –
Zise Mefiboșet, speriat.
7„Apropie-te!” – l-a-ndemnat
David apoi. „De bună seamă,
Nu trebuie să ai vreo teamă,
Pentru că te-am chemat la mine,
Cu gândul de a-ți face bine,
Așa precum aveam în plan,
Din pricina lui Ionatan.
Vreau ca să-ți fie dăruite
Pământurile stăpânite,
Cândva, de Saul. Vei avea –
Mereu – un loc, la masa mea.”
8Mefiboșet s-a închinat
Și-apoi, pe David, l-a-ntrebat:
„Cine sunt eu dar, pentru tine,
Încât să te apleci, spre mine?
Căci eu știu bine cine sânt:
Un câine mort, de pe pământ.”
9David, pe Țiba, l-a chemat
Și-n acest fel, a cuvântat:
„Iată că dau, în stăpânire,
Toată-a lui Saul moștenire,
Celui din casa lui ieșit,
Cari e, Mefiboșet, numit!
10De-acum, tu trebuie să știi
Căci cu-ai tăi robii și cu-ai tăi fii,
Va trebui, sprijin, să-i dați,
Prin faptul că o să-i lucrați
Pământul care i-a fost dat,
De-acum încolo, ne-ncetat,
Pentru ca, pâine – tot mereu –
Să aibă-n felu-acesta. Eu
Am să păstrez, de-asemenea,
Un loc al său, la masa mea.”
Țiba avea mai mulți feciori,
Precum și robi, drept slujitori.
El, cincisprezece fii, avea
Și douăzeci de robi ținea.
11În urmă, el s-a închinat
Și-n acest fel, a cuvântat:
„Află că robul tău, îndată,
Va împlini porunca dată
De către al său împărat.”
De-atunci, Mefiboșet a stat,
Mereu, la a lui David masă
Și a mâncat la el acasă,
La fel ca și copiii lui,
Ca fiii împăratului.
12Mefiboșet, un fiu, avea.
Acesta, Mica, se numea.
Fiii pe care i-a avut
Țiba – și cei care-au șezut
În casa lui – s-au dovedit
Că robi au fost necontenit,
Pentru Mefiboșet. De-atunci –
13Precum a dat David porunci –
Doar la Ierusalim a stat
Mefiboșet, la împărat,
Căci era oaspetele lui,
La masa împăratului.
Mereu, fusese slăbănog,
Căci de picioare-a fost olog.
Selectat acum:
2 Samuel 9: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca