Deuteronomul 14
14
Oprirea crestăturilor – Dobitoacele curate și necurate
1„Copii, doar pentru Dumnezeu,
Aveți a fi voi toți, mereu.
Să nu vă faceți crestături;
Nici între ochi, răzuituri –
Dacă vă moare cineva –
Să nu vă faceți voi, cumva.
2Voi, pentru Domnul, pe pământ,
Alcătuiți un popor sfânt,
Ales de către Dumnezeu,
Pentru a fi al Lui, mereu.
3Un lucru urâcios apoi,
Să nu mâncați dar, nicicând, voi.
4Astfel, aminte să luați
La ce puteți ca să mâncați:
Din dobitoace, mâncați boi,
Capre de-asemenea și oi;
5Cerbi, căprioare să mâncați,
Bivoli și zimbri să vânați;
Capre sălbatice apoi,
Și capre negre. Pentru voi,
Mai sunt girafe. Deci să știți
6Că voie-aveți să folosiți
Doar dobitocul cela care,
Copită despicată are,
Sau unghia de la copită
În două-i este despărțită
Și este și rumegător.
7Să nu mănânce-al vost popor,
Vreun dobitoc din cele care
Rumegă doar, fără-ncetare,
Sau dintre cele ce se-arată
Având copita despicată,
Ori doar cu unghia vădită
A fi în două despărțită.
Să le priviți pe-aceste toate –
Întotdeauna – necurate.
8Să nu mâncați porci, niciodată:
Ei au copita despicată,
Însă nu rumegă. Să știți,
Drept necurați, să îi priviți.
Să nu mâncați din carnea lor,
Iar trupul mort al porcilor,
Să nu-l atingă nimenea.
9Din ape, voie veți avea
Ca să mâncați viețuitoare
Cu solzi și cu înotătoare.
10Să nu mâncați însă, din cele
Cari n-au să aibă solzi pe ele
Și-asemeni, nici viețuitoare
Care nu au înotătoare.
Drept necurate, voi să știți
Ca tot mereu, să le priviți.
11Din păsări, pot a fi mâncate,
Doar cele care sunt curate.
12Iată deci păsările care
Oprite sunt, de la mâncare:
Gripsorul, vulturul apoi
Nu-l veți putea a-l mânca voi;
Oprit este de la mâncare,
De-asemeni, vulturul de mare;
13Și șorecarul e oprit,
Șoimul și gaia – negreșit,
Cu toată spița neamului –
14Corbul și soiurile lui,
15Struțul și bufnița apoi;
Nici pescărel și nici coroi –
Cu toată spița ce o are –
Nu este bun, pentru mâncare.
16Nici huhurez, să nu vânați;
Nici cocostârc, să nu mâncați,
Nici lebede. De-asemenea,
17Nici pelicani, nu veți avea –
Și nici hereți – pentru mâncare,
Precum nici corbul cel de mare.
18Nici berze, voi să nu luați,
Nici pupeze să nu mâncați,
Nici carnea liliecilor
Și nici bâtlani, sau neamul lor.
19Pe târâtoarea, bunăoară –
Pe care o vedeți că zboară –
Să o priviți, neîncetat,
Ca pe ceva ce-i necurat,
Pe care, voi sunteți opriți,
Drept hrană, să o folosiți.
20Din păsări, pot a fi mâncate
Doar cele care sunt curate.
21Nimeni dar, mâna, nu va pune,
Ca să mănânce-o mortăciune,
Ci să o dați străinilor
Cari sunt la voi – vindeți-o lor;
Căci pentru Domnul, pe pământ,
Voi toți sunteți un popor sfânt.
În lapte, de la mama lui,
Să nu fierbi carnea iedului.”
Zeciuielile
22„Mereu să iei – fără-ndoială,
An după an – o zeciuială,
Din roadele ogorului.
23Să stai în fața Domnului,
În locu-n care, se-nțelege
Că Dumnezeu îl va alege
Să-Și pună-n el, Numele Său,
Și să mănânci din rodul tău:
Din zeciuiala grâului
Și din a untdelemnului;
Să bei din mustul dăruit
Ca zeciuială, negreșit,
Și să mănânci din cei pe care,
Întâi născuți, turma-ți îi are
Și-asemenea, cireada ta.
În locu-acela, când vei sta,
Să-nveți ca, de-al tău Dumnezeu,
Tu să ai teamă, tot mereu.
24Când fi-vei binecuvântat,
De al tău Domn, și ești aflat
La o distanță foarte mare,
Față de locu-acel pe care,
El l-a ales și-apoi Și-a pus
Numele Său, și-i greu de dus
Acolo, zeciuiala ta,
Tu nu trebuie-a te-ntrista.
25Preschimbă-ți dar, fără-ndoială,
Atuncea, a ta zeciuială,
Pe dată, în argint. Cu el,
Ai să te duci în locu-acel,
Pe care Domnul l-a ales.
26Acolo, tu – bine-nțeles,
Căci cu argintul dobândit –
Îți iei tot ce-ți vei fi dorit:
Vin, băuturi tari – de vrei – oi
Și de asemenea și boi.
Deci cu argint ai să plătești,
Ca să îți iei tot ce dorești
Și-apoi, tu și familia ta,
În fața Domnului veți sta.
Acolo, voi o să mâncați
Atunci, și-o să vă bucurați.
27Să te-ngrijești și de Levit,
Care la tine-a locuit,
Căci el nu are – cum se știe –
Nici moștenire, nici moșie.
De-aceea, să iei seama bine,
Și la Levitul de la tine.
28Trei ani la rând, ai să socoți
Ca zeciuiala să o scoți,
În urmă, din al tău venit,
În cel de-al treilea an ivit
Și, în cetăți, să ți-o pui bine.
29Atuncea, va veni, la tine,
Levitul, de care ai știre,
Că e lipsit de moștenire,
Orfanul, văduva apoi –
Care vor locui la voi –
Și vor mânca pe săturate,
Din zeciuiala din bucate,
Căci astfel, fi-vei – ne-ncetat –
De Domnul, binecuvântat,
În osteneala mâinii tale,
Și-asemenea, pe a ta cale.”
Selectat acum:
Deuteronomul 14: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca