Deuteronomul 13
13
Pedepsirea prorocilor mincinoși
1„Când, dintre voi, din al vost’ loc,
O să se nască un proroc,
Sau va ieși un visător
De vise, care – la popor –
Despre un semn are a-i spune –
Ori îi vestește o minune –
2Și-atunci când se va fi-mplinit
Tot ceea ce el a vestit,
Are să spună „Să pornim
Pe-alți dumnezei să îi slujim” –
Pe care nu-i cunoașteți voi –
3Să n-ascultați de el apoi;
Pentru că Domnul Dumnezeu
O să vă-ncerce, tot mereu,
Să se convingă dacă știți,
Din inimă, să Îl iubiți
Și din tot sufletul, mereu.
4Să mergeți după Dumnezeu,
Temându-vă neîncetat,
De El. Tot ceea ce v-a dat –
Poruncile ce le primiți –
Va trebui să le păziți.
De glasul Lui să ascultați,
De El să nu vă-ndepărtați,
Ci-ntotdeauna să-I slujiți
Șezând mereu, de El, lipiți.
5Pe-acel prooroc sau visător,
Să-l ștergeți din al vost’ popor.
Cu moartea, fi-va pedepsit,
Căci el, prin ceea ce-a vorbit,
La răzvrătire a-ndemnat,
Față de Cel ce v-a scăpat
Din a Egiptului robie,
Dorind – prin a lui vorbărie –
Să vă abată, negreșit,
De la ceea ce-a poruncit
Domnul și de la calea Lui.
Din mijlocul poporului,
Să scoateți dar, răul acel,
Să nu fiți ispitiți de el.”
Pedeapsa pentru cel ce ațâță la închinarea la idoli
6„Dacă – mânat de un gând rău –
Are să vină frate’ tău –
Cari fiu îi este mamei tale –
Sau dacă va găsi cu cale,
Copila ce la tine crește
Sau soața cari se odihnește
La sânul tău, ori de-a venit
Prietenul cel mai iubit,
Și toți acești au să voiască,
În taină, să te-ademenească,
Spunându-ți: „Haidem să găsim
Alți dumnezei și să-i slujim” –
Pe care nu i-ai cunoscut
Și-ai tăi părinți nu i-au știut –
7Căci ei sunt ai popoarelor
Ce înconjoară-al tău popor –
8Să nu te învoiești cu ei,
Ca să slujești alți dumnezei.
Cu milă, să nu îi privești.
Să nu-i ascunzi, ci să-i lovești
9Cu moartea, pentru-al lor păcat.
Al tău braț fi-va ridicat
Întâi de toate-asupra lor
Și-apoi, a-ntregului popor.
Mânia cadă peste ei.
10Deci tu, pe oamenii acei,
Cu pietre să-i ucizi, îndat’.
Să moară, căci au căutat
Să te îndemne înspre rău
Și de la Dumnezeul tău
Cari din robie te-a scăpat,
Să te abată-au încercat.
11Să faci așa – de bună seamă –
Ca tot poporul să se teamă
Și ca să nu mai îndrăznească
Nicicând apoi, să săvârșească
Fapte de-acelea, socotite
A fi, mereu, nelegiuite.”
Pedeapsa pentru o cetate din care ies ațâțători
12„Dacă vei auzi, cumva,
Că o să spună cineva,
Despre cetățile pe care,
Domnul, să vi le deie, are –
Să le aveți în folosință
Ca să vă fie locuință –
13Cum că, din ele, au ieșit
Oameni ce-s răi și-au amăgit
Pe cei care în ele-au stat
Spunându-le: „Haidem, de-ndat’,
Alți dumnezei să ne găsim
Și pe aceia să-i slujim” –
Pe care nu i-ai cunoscut
Și-ai tăi părinți nu i-au știut –
14Tu cercetează, negreșit –
În amănunt – ce-ai auzit.
Dacă va fi adevărat
Zvonul acel și-ntemeiat –
Dacă această urâciune
A fost făcută – tu vei pune
15Mâna, pe garda sabiei
Și-apoi, prin ascuțișul ei,
Să treci ființele aflate
Acolo, în acea cetate.
Cetatea, cu desăvârșire,
S-o nimicești, de peste fire,
Cu tot ce va cuprinde ea –
Și vitele le vei tăia.
16Întreaga pradă, să o iei
Și-n urmă, în mijlocul ei –
Adică în piața care
Se află-n acea așezare –
Să o aduci și-n acel loc,
Ai să o arzi pe toată-n foc.
În fața Domnului – cu ea –
Ai să mai arzi de-asemenea,
Toată cetatea ceea, până
Când un morman o să rămână,
De dărmături și niciodată,
Nu va mai fi ea, ridicată.
17Nimic din ce e blestemat
Și trebuie a fi dărmat
Ca astfel să se nimicească,
De mâini să nu ți se lipească,
Pentru ca Dumnezeu să fie
Întors, de la a Sa mânie
Și să se-ndure-apoi, de tine,
Să-ți dea iertări, să-ți meargă bine,
Să te-nmulțească ne-ncetat,
Așa precum El a jurat
Părinților, când le-a vorbit,
18Doar dacă tu vei fi păzit
Poruncile pe care eu
Ți le dau astăzi, tot mereu,
Și dacă-n fața Domnului
Vei face doar ce-I place Lui.”
Selectat acum:
Deuteronomul 13: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca