Deuteronomul 19
19
Cetățile de scăpare
1„După ce fi-vor scoase-afară
Popoarele, din a ta țară –
Din țara pe cari Dumnezeu
Ți-o dă spre-a fi a ta, mereu –
După ce fi-vor nimicite,
După ce fi-vor locuite
Cetățile – casele lor –
Numai de către-al tău popor,
2Tu, trei cetăți, să despărțești,
În țara pe care-o primești,
Din partea Domnului, în dar.
3Vei face drumuri așadar,
Și în trei părți, să împărțești
Țara pe care-o moștenești.
Să faci așa, pentru acei
Cari fi-vor ucigași, căci ei,
În aste trei cetăți, pe care,
Ai să le faci, găsesc scăpare.
4Legea aceasta, să se știe
Că folosită o să fie
De către ucigașul care
A omorât din întâmplare,
Adică făr’ să fi voit
Și fără a-și fi dușmănit
Aproapele, mai dinainte.
5Așa de pildă – ia aminte –
Dacă doi oameni, la pădure,
Vor tăia lemne c-o secure,
Și dacă fierul o să pice
Din coadă când o să ridice
Un om, securea, să lovească
În lemn, și o să-l nimerească
Pe-al său tovarăș, din greșeală –
Și va pieri – fără-ndoială,
Acela care a ucis,
Să fugă, după cum am zis,
Într-una din cetatea care
Ai să o faci, pentru scăpare,
6Ca nu cumva, pe urma lui,
Răzbunătorul sângelui
Să vină – de mânie-aprins –
Iar acel om să fie prins,
Fiind de moarte-apoi lovit –
Căci drumul, lung, s-a dovedit –
Deși tovarășului său,
N-a vrut să-i facă nici un rău,
Și deci nu-i vinovat vădit,
Pentru că nu l-a dușmănit.
7Eu, de aceea, astăzi, vreau,
Astă poruncă să îți dau:
În țara ce ai s-o primești,
Tu, trei cetăți, să despărțești.
8Atuncea când al tău Domn are
De gând ca primele-ți hotare
Să le lărgească, negreșit –
Cum a jurat când a vorbit
Cu-ai tăi părinți – și-ți va fi dată
Țara, în stăpânire, toată,
9Tu trebuie doar să păzești
Aste porunci și să-mplinești
Ceea ce astăzi, îți spun eu,
Iubind pe Domnul Dumnezeu,
Umblând mereu pe a Lui cale.
Atunci, pe lângă ale tale
Cetăți – pe cari le construiești –
Mai trebui, trei, să zidești,
10Pentru a nu se fi vărsat
Sânge de om nevinovat,
În țara pe cari Dumnezeu
Ți-o dă s-o stăpânești, mereu;
Să nu fii vinovat găsit,
Pentru omorul săvârșit.
11Dar dacă întâmpla-se-va
Că o să fugă cineva
Într-una din cetatea care
Lăsată e, pentru scăpare,
După ce lațuri i-a întins –
Din vrăjmășie – și l-a prins
Pe frate’ său și-n mod voit –
El – moartea i-a pricinuit
În acest fel aproapelui,
12Bătrânii din cetatea lui,
Oameni să pună, să se ducă,
Să-l prindă și să îl aducă,
În mare grabă, înapoi
Și pentru fapta lui, apoi,
Să-l dea pe mâna celui care
Va avea drept de răzbunare,
Fiind din neamul mortului.
Răzbunătorul sângelui,
Să îl ucidă, negreșit,
Pentru omorul săvârșit.
13Milă, să n-ai de omu-acel,
Ci tu să ștergi, din Israel,
Sângele care s-a vărsat –
Al omului nevinovat –
Căci fericit, în țara ta,
Atuncea, vei putea a sta.”
Martorii mincinoși
14„Să nu îi muți, aproapelui,
Hotarele pământului
Cari, de strămoși, îi este dat,
Atunci când te vei fi aflat
În țara ce, în stăpânire,
Domnul ți-o dă, drept moștenire.
15Un singur martor, să se știe
Că nu ajunge ca să fie
Un om, prin el, învinuit,
Pentr-un păcat ce-a săvârșit,
Sau pentru o nelegiuire.
De-aceea, eu vă dau de știre
Că orice fapt are să fie
Întemeiat, când, mărturie,
Au să depună, despre el,
Doi sau trei martori – toți, la fel.
16Atunci când întâmpla-se-va
Că se va înălța, cumva,
Un martor mincinos, vorbind
În contra unui om, dorind –
Ca pentru vreo nelegiuire –
Vină să-i scoată prin vorbire,
17Atunci cei doi împricinați
Vor trebui înfățișați
În urmă-n fața Domnului
Și-a celor ce-s în slujba Lui –
Adică a preoților
Și a judecătorilor.
18Judecătorii, negreșit,
Vor cerceta, amănunțit,
Pricina lor și, ne-ndoios,
Afla-vor dacă-i mincinos
Martoru-acel și au să știe
Dacă mințește-n mărturie,
Voind doar ca să-i facă rău
Unui anume frate-al său.
19Când vă veți lămuri apoi,
Că a mințit martorul, voi
Aveți a-i face, negreșit,
Așa precum a plănuit
Să-i facă el, aproapelui,
Pe baza mărturiei lui.
Să scoți dar, răul, în ăst fel,
Din mijlocul lui Israel.
20Când, despre ce s-a întâmplat,
În urmă, se va fi aflat,
Toți se vor teme, iar apoi,
Nimeni din cei cari sunt la voi
Nu are să mai îndrăznească,
Așa ceva, să-nfăptuiască.
Deci faptele nelegiuite
N-au să mai fie săvârșite.
21Să n-ai vreo milă, ci pe față,
Vei cere viață pentru viață,
Ochi pentru ochi, dinte la dinte.
De-asemenea, să iei aminte
Că trebuie a cere până
Chiar și o mână pentru mână,
Sau un picior pentru picior,
Din partea vinovaților.”
Selectat acum:
Deuteronomul 19: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca