Estera 2
2
Estera împărăteasă
1Trecu o vreme oarecare,
De la această întâmplare.
Ahașveroș și-a potolit
Mânia și și-a amintit
De Vasti – de a ei purtare,
Dar și de hotărârea care
A trebuit ca să o ia
Apoi, referitor la ea.
2Atunci, cei care l-au slujit
Pe împărat, au glăsuit:
„Să fie-ndată căutate
Fete – fecioare ne-ntinate –
Frumoase, pentru împărat!
3Trebuie pus, ne-ntârziat,
În marea noastră-mpărăție,
Mulți dregători care să fie
Însărcinați ca să se ducă,
Fete fecioare, să aducă,
În capitala Susa. Ei,
În casele pentru femei,
Să le adune. Așezate
Acolo, fi-vor privegheate
De famenu-mpăratului –
Hagai – ce-i păzitorul lui,
Peste femei. El va avea
Grijă ca tuturor să dea,
Tot ce va fi de trebuit,
Să aibă pentru-al lor gătit.
4Iar fata cari va fi plăcută
De împărat, va fi făcută
Împărăteasă. Astfel ea,
Locul lui Vasti, o să-l ia.”
Precum au zis au și făcut,
Căci aste vorbe au plăcut
În fața împăratului.
5În capitala statului –
În Susa – era un Iudeu,
Cari se numise Mardoheu.
El era fiul lui Iair –
Iar dacă mergem pe-al său șir –
Era și fiul lui Șimei
Și al lui Chis. Acești Iudei –
Precum și Mardoheu – provin
Din ramura lui Beniamin.
6De la Ierusalim luat
Rob a fost el și strămutat
În Babilon – când stăpânea,
Peste Iudei, Ieconia.
În felu-acesta, așadar,
Adus de Nebucadențar,
Cu mulți alți robi de neam evreu,
Fusese și-acest Mardoheu.
7O fată-n grijă, el avea:
Hadasa, fiica-i se numea –
Estera-nseamnă tălmăcit.
Părinții fetei au murit
Și astfel, singură, rămase.
Aflând, Iudeul o luase
De suflet și o îngrijea,
Căci tatăl ei, unchi, îi era.
Fata era bine făcută
Și la vedere-a fost plăcută.
8De-aceea când s-au auzit
Poruncile ce s-au primit
De la-mpărat, fiind luate
Mai multe fete și-adunate
La Susa, fost-a printre-acele,
Adusă și Estera. Ele,
În casa împăratului,
Vegheate de famenul lui –
Deci de Hagai – au fost lăsate.
9Din toate fetele-adunate,
Estera fu cea mai plăcută,
De-ndată ce a fost văzută
De famenu-mpăratului.
Ea căpătă-naintea lui
Trecere mare, și-a primit
Tot ceea ce i-a trebuit
Pentru-a sa hrană și-mbrăcat.
Chiar șapte slujnice i-a dat
Și-apoi cu ele împreună,
O așeză în cea mai bună
Odaie-aflată-n grija lui,
Din casa împăratului.
10Mereu, Estera a tăcut
Și n-a spus unde s-a născut –
Nici din ce neam a provenit –
Făcând precum i-a poruncit
Al ei părinte, Mardoheu.
11El se dusese, tot mereu –
În fiecare zi – și sta
Plin de răbdare și-aștepta
În fața casei de femei,
Să afle vești, din partea ei.
12Urma ca fiecare fată
Să meargă, la un an odată,
La împărat. Dar mai întâi,
Poruncile de căpătâi
Care s-au dat famenilor,
Era de datoria lor
Să le-mplinească, negreșit.
Deci fiecare-a trebuit –
Mai înainte ca s-ajungă
La împărat – trupul să-și ungă
Cu untdelemn de mirt, un timp
De șase luni. Un alt răstimp,
De încă șase luni, venea,
În care iarăși, trebuia
Să-și dea cu-arome femeiești,
După poruncile domnești.
13Abia apoi, urma să poată
Să intre la-mpărat o fată.
Și când treceau din casa lor –
Din casele femeilor –
În cea a împăratului,
Pe baza hotărârii lui,
Fata putea lua cu ea
Tot ceea ce dorea să ia.
14Seara, intra la împărat
Și-n zori – de cum s-a luminat –
Se întorcea în casa ei,
Dar nu la cea pentru femei,
În care fost-a prima dată.
Acum, fata era mutată
În alta, unde, veghetor,
Peste-al femeilor popor,
Era Șașgaz – famenul care
Se îngrijea de țiitoare.
Din casa ‘ceea, la-mpărat,
Femei, nicicând, n-au mai intrat,
Decât dacă le-a chemat el,
Pe nume. Deci, în acest fel,
Femeile nu mai puteau
Să meargă, după cum voiau,
În casa împăratului.
15La împlinirea timpului,
Estera fu și ea luată –
Abihail îi era tată,
Iar unchi, Iudeul ce-o-nfiase
Pe când, de suflet, o luase,
Cari Mardoheu a fost numit.
Nimic, Estera n-a voit
Să ia, în plus. Ea a luat
Numai atât cât i-a fost dat
De famenul Hagai. Astfel,
Căpătă trecere la el –
Precum și-n fața tuturor –
Prin felul ei cuceritor.
16Estera, deci, a fost luată,
Dusă apoi și-nfățișată
În casa împăratului.
Era-n scurgerea timpului,
Luna a zecea – tălmăcit,
Tebet, acesta s-a numit.
Ahașveroș era-mpărat,
De șapte ani înscăunat.
17El, pe Estera, a iubit-o
Și mult mai mult a prețuit-o
Decât fusese fiecare
Din fetele acelea care
Erau în casa-mpărătească.
Ea a putut să dobândească
Trecere mare-n ochii lui.
Din mâna împăratului,
Primi cununa-mpărătească
Și a ajuns s-o-nlocuiască,
Astfel, pe Vasti. A urmat
18Un praznic dat de împărat
În cinstea ei, prilej cu care
El a făcut o ușurare
A sarcinilor ce erau
Peste ținuturi și-apăsau.
Nespus de darnic s-a vădit,
Căci multe daruri a-mpărțit.
Mardoheu descoperă o uneltire împotriva împăratului
19În urmă, când se adunară
Fetele iar – a doua oară –
La poarta împăratului
Sta Mardoheu. Copila lui,
20Estera, încă nu își spuse
Locul în care se născuse,
Poporul din care ieșise,
Căci el nu îi îngăduise.
Ea a urmat, cu scumpătate,
Poruncile ce i-au fost date,
Precum făcuse-n timpul cel
În care se afla la el.
21Când Mardoheu la poartă sta
Și-nfrigurat, vești, aștepta
De la Estera, s-a-ntâmplat
Că doi fameni s-au supărat
Pe-Ahașveroș. Ei se numeau
Bigtan și Tereș și erau
În slujba împăratului,
Ca păzitori ai pragului
Acestuia. Ei au voit
Să îl lovească, negreșit
Și-n mare grabă, pe-mpărat.
22Dar Mardoheu, cum a aflat
De al lor plan, iute s-a dus
Și-apoi Esterei i l-a spus.
Ea-l înștiință pe împărat,
23Iar faptul fiind cercetat
Și-apoi în urmă dovedit,
Cei doi, pedeapsa și-au primit:
Au fost, la moarte, condamnați,
Sfârșind prin a fi spânzurați.
Lucrul acesta a fost scris –
Precum Ahașveroș a zis –
În cartea Cronicilor lui,
În fața împăratului.
Selectat acum:
Estera 2: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca