Estera 3
3
Haman capătă omorârea Iudeilor
1După tot ce s-a întâmplat,
Ahașveroș a ridicat
Atuncea – chiar în acel an –
La rang și cinste, pe Haman.
De neam, el fost-a Agaghit,
Și Amedata s-a numit
Al său părinte. Ridicat
La mare cinste, de-mpărat,
Haman avea scaunul pus –
Față de ceilalți – mai presus.
2Toți slujitorii cari erau
La-mpărăție-ngenuncheau
Și se-nchinau în fața lui,
După a împăratului
Poruncă, dată tuturor.
Un om doar, în acel popor,
Genunchii nu și-i îndoia,
Căci să se-nchine, nu voia
În fața lui Haman, mereu:
Acela era Mardoheu.
3Dar slujitorii-mpărătești,
Cari stau la porțile domnești,
L-au întrebat, plini de mirare:
„De ce calci tu porunca, oare,
Când ea e dată de-mpărat?”
4Ei, zi de zi, l-au întrebat,
Dar Mardoheu nu a făcut
Decât așa precum a vrut.
Atuncea, slugile plecară
Și pe Haman îl înștiințară
De faptul cum că Mardoheu,
Nu i se-nchină. Că-i Iudeu,
Ei au aflat și-au vrut să vază
Felul în care procedează:
Se ține de credința lui,
Sau se închină omului.
5Haman văzut-a foarte bine
Cum că nu vrea să se închine
În fața sa, acel Iudeu
Cu numele de Mardoheu.
Pe dată, el s-a mâniat
6Și a dorit ca răzbunat
Să fie, căci a suferit
Așa ofensă. S-a gândit
Că prea puțin se răcorește
În cazu-n care pedepsește
Un singur om – pe Mardoheu.
Astfel, întreg neamul Iudeu,
El a dorit să-l nimicească,
Oriunde-ar fi să locuiască
Acesta-n vasta-mpărăție.
7Se potrivea tocmai să fie
Luna întâi, zisă Nisan.
Ahașveroș, în acel an,
Chiar doisprezece ani făcea
De când în țară stăpânea.
Atuncea, Pur au aruncat –
Cari tălmăcit, sorți, a-nsemnat –
‘Naintea marelui Haman,
Pe zile și pe luni din an
Pân’ la a douăsprezecea –
Adar, acesta se numea.
8Apoi Haman, grabnic, s-a dus,
La împăratul și i-a spus:
„Ascultă-mă, măria-ta!
În toată-mpărăția ta,
Printre popoare, risipit,
Este un neam deosebit
Cari ține doar legile lui
Și nu pe-ale-mpăratului.
Nu e un lucru potrivit
Să lași să steie liniștit
Acest popor. Dacă găsești
9Cu cale ca să poruncești
Ca el să fie nimicit,
Atunci eu voi fi cântărit
Talanți de-argint, chiar zece mii –
Și-s mulți acești, cum bine știi –
Ce vor fi duși la visterie
Pentru a ta împărăție.”
10Atuncea, marele-mpărat
Și-a scos inelul, imediat,
Și lui Haman l-a dăruit.
În acest fel, l-a întărit
Pe dușmanul lui Mardoheu
Și al poporului Evreu.
11Apoi el, lui Haman, i-a spus:
„Iată că-n mâna ta am pus,
Neamul acesta. Mai primești
Și-argint, deci fă precum poftești!”
12Din luna-ntâi, s-a nimerit
A treișpea zi să fi venit,
Atunci când marele-mpărat
Astă decizie-a luat.
Apoi, toți logofeți-au scris
Epistole ce s-au trimis,
Pe dată, în împărăție.
Astfel, toți au putut să știe
De hotărârea-mpărătească,
Putând oricine să citească
Scrisorile, în limba lui.
Inelul împăratului,
E cel cu care-au întărit
Tot ceea ce s-a stabilit
La sfatul împăratului.
13În toată-mpărăția lui,
Au fost trimiși alergători
Să ducă tuturor scrisori.
Prin ele, era poruncit
Că trebuie-a fi nimicit
Orice Iudeu, în orice loc.
Milă n-a existat deloc:
Bătrâni, femei, bărbați și prunci,
Puteau fi omorâți atunci,
În luna doisprezece care,
Adar, se cheamă. Fiecare,
Când ziua treisprezece vine,
Putea ucide, pe oricine
Dintre Evrei și-apoi prădate
Vor fi averile lor, toate.
14Epistolele cuprindeau
Astă poruncă și-ndemnau
Toate popoarele să fie
Gata, când ziua va să vie.
15Alergătorii au pornit
Și peste tot ei au vestit
Porunca, după rânduială.
Ea s-a vestit și-n capitală –
La Susa – de s-a îngrozit
Cetatea, când a auzit
Ce hotărâre s-a luat.
În acest timp, netulburat,
Ahașveroș stătea și bea
Și cu Haman își petrecea.
Selectat acum:
Estera 3: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca