Estera 7
7
Haman dat de gol
1Ahașveroș și cu Haman,
S-au dus – precum avuse-n plan
Estera – la ospățul ei.
2„Spune-mi acuma dar, ce vrei?”–
A întrebat, pe când ședeau
În jurul mesei și vin beau,
Ahașveroș, pe-mpărăteasă.
„Destăinuiește-mi, ce te-apasă?
Vorbește, căci orice dorești,
Promit că ai să dobândești.
Jumătate din împărăție
De vrei, îți zic: a ta să fie!”
3Estera a răspuns, de-ndat’:
„Măria-ta, de-am căpătat
Trecere-n față-ți și gândești
Că vrei, ceva, să-mi dăruiești,
Atunci dă-mi viața – te rog eu –
Și scapă-l pe poporul meu!
Cer îndurare-a arăta
Față de noi, măria-ta!
4Iată-mpărate că și eu –
Și-asemenea și neamul meu –
Am fost vânduți; și junghiați
Avem să fim și-apoi prădați.
Măcar dacă ne-ar fi vândut
Ca robi sau roabe-aș fi tăcut.
Însă vrăjmașul n-ar putea
Să-nlocuiască pierderea
Ce ți-ar fi fost pricinuită,
De-ar avea sorți de reușită
Planul pe cari l-a ticluit.”
5Când împăratu-a auzit
Aceste vorbe, a-ntrebat:
„Cine e cel ce-a cutezat
Ca să gândească în ăst fel?
Hai spune-mi, cine este el?!”
6Estera a răspuns îndată:
„Apăsătorul nostru, iată,
Este aici! Al meu dușman –
Și-al neamului meu – e Haman!”
Atunci, Haman s-a îngrozit,
7Iar împăratu-a părăsit
Ospățul, căci s-a mâniat
Și în grădină a plecat.
Haman, văzând că sorți nu are,
Rămase-a cere îndurare
De la Estera. Vedea bine
Că nu mai este, pentru sine,
Putință de-a scăpa cu viață.
Spaima i se citea pe față,
Știind cum că pieirea lui,
În mintea împăratului,
E hotărâtă. S-a-ndreptat
8Spre patul pe care a stat
Estera, să se roage-apoi,
Pentru-a lui viață. Înapoi,
Atunci s-a potrivit să vină
Chiar împăratul, din grădină,
Să-l vadă când s-a repezit
Pe al Esterei pat. Orbit
De furie și supărat,
Către Haman, el a strigat:
„În casa mea, cum îndrăznești,
Pe-mpărăteasă, s-o silești?!”
Când vorbele i-au auzit,
Îndată i-au acoperit
Lui Haman fața; l-au luat
Și-un famen care s-a chemat
9Harbona, astfel, a vorbit:
„Iată, Haman a pregătit –
Acasă – o spânzurătoare,
Căci a dorit să îl omoare
Pe Mardoheu, măria-ta.
Știi că Iudeul acesta,
Spre al tău bine, a vorbit.
Spânzurătoarea s-a vădit
A fi de vreo cincizeci de coți.
Fă împărate, cum socoți.”
Poruncă, împăratu-a dat:
„Haman să fie spânzurat,
Chiar pe spânzurătoarea lui!”
10Din ordinu-mpăratului,
Haman în grabă-a fost luat
Și dus apoi și spânzurat
Chiar pe a lui spânzurătoare.
După această întâmplare,
Ahașveroș s-a domolit,
Căci furia și-a potolit.
Selectat acum:
Estera 7: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca