Estera 8
8
Porunca pentru Iudei
1În acea zi, a fost luată
A lui Haman casă, și dată
Esterei, chiar de împărat.
Apoi, la el a fost chemat
Unchiul Esterei, Mardoheu.
Știa cine-i acest Iudeu,
Ce legătură îi unise,
Pentru că-mpărăteasa-i zise
Că îi e rudă-apropiată.
2Evreul a venit, îndată,
Și a primit de la-mpărat,
Inelul ce a fost luat
De la Haman. Împărăteasa –
Mai mare peste toată casa
Ce-a fost a lui Haman – l-a pus
Pe Mardoheu; iar ea s-a dus
3Din nou, în față la-mpărat.
A plâns apoi și s-a rugat
Să izbăvească neamul ei,
Salvându-i astfel pe Iudei,
De răul ce-l avuse-n plan
Ca să îl facă lor, Haman.
4Ahașveroș a ridicat,
Toiagul său de împărat –
Făcut din aur – și-nadins,
Către Estera l-a întins.
Atuncea ea s-a ridicat
De jos și-apoi, a cuvântat:
5„De trecere am dobândit,
Dacă plăcută m-a găsit
Măria-ta, atunci îl voi
Ruga să-ntoarcă înapoi
Scrisorile ce-au fost trimise
În țară, de Haman, și scrise
Pentru a-i pierde pe Iudei.
Tu împărate, dacă vrei
Să-i izbăvești, vestește-n țară
Că ceea ce, întâia oară
Haman ceruse-a fi-mplinit,
Acum e de-mpărat oprit.
6Cum aș putea ca să văd eu
Că atins este neamul meu –
Fără putință de scăpare –
De-așa nenorocire mare?”
7Ahașveroș a ascultat
Și-apoi astfel s-a adresat,
Esterei și lui Mardoheu:
„Iată, am dat, Esterei, eu,
Casa avută de Haman.
L-am spânzurat, căci avea-n plan,
Uciderea Iudeilor.
8Scrieți dar, în folosul lor,
Tot ce găsiți de cuviință.
Să scrieți deci, după dorință,
În numele-mpăratului
Și-apoi luați inelul lui,
Scrisoarea s-o pecetluiți.
Cu-a mea pecete – precum știți –
Scrisoarea voastră, niciodată
Nu va putea fi desființată.”
9Apoi îndată i-au chemat
Pe logofeți, la împărat.
În luna a treia din an –
Care numită e Silvan –
În ziua douăzeci și trei,
Epistola către Iudei
Și către marii dregători,
Spre toți acei conducători
Cari în ținuturi stăpânesc,
Spre cei care ocârmuiesc
În țară – capi peste oștire –
A fost trimisă, dând de știre
În felu-acesta tuturor,
De ceea ce-mpăratul lor
A hotărât. Ea a fost scrisă
De logofeți și-a fost trimisă
În toată țara, începând
Din India și ajungând
Până în Etiopia.
Acea scrisoare cuprindea
Ale lui Mardoheu porunci.
Solii care au dus atunci
Scrisorile, au străbătut,
În lung și-n lat, orice ținut,
Umblând mereu și zi și noapte.
Osută douăzeci și șapte
Erau ținuturile care
Formau împărăția mare.
Astfel, cu toții au primit
Scrisorile și le-au citit,
Căci fost-au scrise tuturor,
În limbile nației lor.
10S-a scris și-apoi s-a întărit,
Așa precum a poruncit
Ahașveroș: cu-al său inel,
A fost, atunci, înscrisu-acel
Pecetluit. Apoi l-au dat
Alergătorilor – de-ndat’ –
Și-aceștia au pornit, călări,
Spre toate cele patru zări
Ale imperiului, purtați
De cai și de catâri fătați
De iepe. Astfel au aflat
11Iudeii, cum că li s-a dat
Voie, de la împărăție,
Ca orișiunde au să fie,
Toți laolaltă să se-adune
Ca viața să și-o poată pune
La adăpost, de-aceia care
Ar fi voit să îi omoare.
Astfel, le-a fost îngăduit,
Ca pe oricine-ar fi-ndrăznit
Să îi atace, să-l lovească,
Să-l prade și să-l nimicească
Cu toți ai săi – femei și prunci.
12Deci potrivit astei porunci,
Li se făcuse cunoscut
Că totul trebuie făcut
Doar într-o zi anume. Ea –
Deci ziua a treisprezecea –
În luna cari este numită
Adar, fusese stabilită
Pentru Iudeii toți; iar ea –
În an – e-a douăsprezecea.
13Epistolele înștiințau
Orice ținut și-avertizau
Că-n ziua ce s-a stabilit,
Să se răzbune-i pregătit –
Pe cei cari sunt dușmani ai lor –
Întreg neamul Iudeilor.
14Alergătorii, toți călări,
Porniră-n cele patru zări –
De cai și de catâri purtați –
Și astfel au fost înștiințați
Locuitorii toți, din țară.
Porunca fost-a, prima oară,
Vestită-n Susa-n capitală.
15Când Mardoheu, plin de sfială,
Ieși din curțile domnești,
Cu mândre haine-mpărătești
Era gătit, de împărat.
Haină albastră a purtat
Și-o mantie de in subțire,
În care-au fost țesute fire
De purpură. Pe cap purtase
Cununa ce o căpătase
Spre cinstea sa, de la-mpărat,
Făcută din aur curat.
În Susa fost-a bucurie
În acea zi și veselie.
16Printre Iudei, această știre
Adus-a numai fericire.
17Oriunde vestea ajungea,
Doar bucurie le-aducea
Iudeilor. Ei au făcut,
Atunci, în orișice ținut –
Și-asemeni în orice cetate –
Multe ospețe-mbelșugate.
Mulți oameni dintr-un alt popor
Ai marii țări – de frica lor –
Mărturiseau că sunt și ei
De-acelaș’ neam, că sunt Iudei.
Selectat acum:
Estera 8: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca