Exodul 2
2
Nașterea lui Moise
1Un om ce-a fost de neam Levit,
Cu o Levită s-a-nsoțit.
Un fiu, femeia a născut.
2Că e frumos, ea a văzut
Și l-a ascuns, ca nu cumva,
Să îl zărească cineva,
Trei luni. Apoi, n-a mai putut.
3Atunci, din papură-a făcut
Un sicriaș. L-a căptușit
Cu lut, cu smoală l-a smolit,
Iar pe copil l-a așezat
În el și-a mers de l-a lăsat
Pe malul râului, ascuns
Într-un hățiș de nepătruns,
4Format din trestii. Sora lui –
Adică a copilului –
De la distanță doar, pândea,
Voind să știe ce avea
Să i se-ntâmple fratelui.
5Dar fiica Faraonului,
În acea vreme, s-a-ndreptat
Spre râu, să meargă la scăldat.
Fetele care-o însoțeau,
Pe malul apei se plimbau.
Ea, între trestii, a zărit
Acel sicriu și-a poruncit,
Îndată, roabei, să se ducă
Și-apoi, la ea, să îl aducă.
6Primindu-l, fata s-a grăbit
Să îl deschidă și-a găsit
Un băiețel, în sicriaș.
Plângea sărmanul copilaș,
Iar ei, milă, i s-a făcut
Și-a zis atunci când l-a văzut:
„Priviți copilul, fetelor!
El este al Evreilor!”
7Atunci, sora băiatului,
La fata Faraonului,
S-a dus de s-a înfățișat
Și cu sfială a-ntrebat:
„Vrei, la Evrei, ca să mă duc,
Să-ncerc o doică să-ți aduc,
Ca să îl poată alăpta?”
8„Du-te degrabă! Nu mai sta!” –
A zis fiica-mpăratului.
Fata, pe a copilului
Mamă, s-a dus de a chemat-o,
Și-n grabă, a înfățișat-o.
9Fata lui Faraon a spus:
„Acest copil trebuie dus
La tine. Îl vei alăpta
Și plată, tu vei căpăta!”
Femeia, pruncul, și-a luat
Și astfel, ea l-a alăptat.
10Copilul a crescut și-apoi,
Mama îl duse înapoi,
La fata Faraonului,
Care i-a pus, feciorului,
Numele „Moise” – tălmăcit,
Înseamnă „Scos”; „căci L-am găsit
La râu” – a zis ea – „colo jos,
Și chiar din apă, eu l-am scos.”
Pe-acel copil ce l-a găsit,
Ea, al ei fiu, l-a socotit.
Fuga lui Moise în Madian
11La casa ei, Moise-a crescut
Și-atunci când mare s-a făcut,
Pe frații săi el a dorit
Să-i vadă. Astfel, a ieșit
Și-a priceput ce munci făceau,
Precum și ce viață duceau.
Un Egiptean, el a văzut
Pe-un frate-al său că l-a bătut.
12Atuncea, Moise s-a uitat
În jur, iar când a constatat
Că-i singur, el s-a repezit
La Egiptean și l-a lovit,
Furios, până când l-a răpus.
După aceea, el l-a dus
Și în nisip l-a îngropat.
Apoi, spre casă, a plecat.
13În ziua următoare-apoi,
El se întoarse înapoi.
Acolo, doi Evrei erau.
Furioși, aceștia se certau.
Moise a zis către cel care
N-avea dreptate: „De ce oare,
Pe al tău seamăn, îl lovești?”
14Omul i-a zis: „Tu cine ești?!
Ești pus, mai mare, peste noi?
Ne ești judecător? Și-apoi,
Voiești cumva, ca și pe mine
Să mă omori – de-ți vine bine –
Ca și pe Egipteanu-acel?”
Moise și-a zis, privind la el:
„Fără-ndoială, ce-am făcut,
De către toți este știut.”
Atuncea, frica l-a cuprins.
15Când Faraon de veste-a prins
Despre-a lui faptă, a voit
Să îl omoare. A fugit
Moise, atunci, din țara lui,
În țara Madianului.
La o fântână și-a găsit
Un loc, în care-a poposit.
16În Madian, pe-atunci, ședea
Un preot; șapte fete-avea,
Iar fiicele lui au venit,
Apă să ia, căci au voit
S-adape turma ce-o aveau.
17Însă păstorii cari erau
În locu-acela, le-au gonit.
Dar Moise a intervenit:
Apă a scos, le-a ajutat
De turmele și-au adăpat.
18Când fetele au revenit
La tatăl lor, cari s-a numit
Reuel, acesta le-a-ntrebat:
„Așa curând v-ați înturnat?”
19Ele au zis: „Ne-a sprijinit
Un Egiptean, cari a gonit
Păstorii ce ne-au atacat
Și-apoi, turma, ne-a adăpat.”
20„Unde-i acel om?” – a voit
Tatăl să știe, negreșit.
„Mergeți degrabă! Nu-l lăsați
Acolo, ci să îl chemați
Să stea la masă-aici, cu noi,
Ca să mănânce pâine-apoi!”
21Atuncea, Moise a venit
La acel om de-a locuit,
Iar el i-a dăruit, să-i fie,
O fiică de a lui, soție.
Fata, Sefora s-a numit;
22Iar când un fiu a zămislit,
Moise, „Gherșom”, nume, i-a pus –
Deci „Sunt străin aici”, tradus –
Căci zise: „Iată, sunt străin,
În astă țară și-acum vin –
Ca un străin ce mă găsesc –
Printre străini, să locuiesc.”
Dumnezeu aude strigătul israeliților
23După mult timp, s-a întâmplat
Că împăratu-atunci aflat
Peste Egipt, să fi murit.
Israelul era-nrobit
Încă-n Egipt, gemând din greu,
Sub al robiei jug, mereu.
În deznădejde, a strigat
Poporul, până s-a urcat
Țipătul său, la Dumnezeu.
24El l-a văzut că-i robit greu
Și-atunci Și-a amintit Cel Sfânt,
Că a făcut un legământ
Cu-Avram, Isac și Iacov. El,
25Apoi, spre ai lui Israel
Copii, ochii Și-a aplecat
Și cunoștință a luat
Atuncea, de acel popor,
Precum și de necazul lor.
Selectat acum:
Exodul 2: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca