Exodul 29
29
Sfințirea preoților
1„Tu trebuie să îi sfințești,
Adică să îi pregătești
Pentru ca slujba preoțească
Să poată să o mplinească.
Ia un vițel și doi berbeci:
Fără cusur să fie. Deci,
2Din grâu, făină faci; să iasă
Din el, numai făină-aleasă,
Urmând să fie pregătite
Azimi și turte nedospite,
Ce cu ulei sunt frământate;
Să faci, pe lângă-aceste toate,
Apoi, plăcinte nedospite,
Numai cu untdelemn stropite.
3Apoi, în coș pune-le deci.
Vițelul și cei doi berbeci,
În coș, alăturea, să-i pui.
4Iei pe Aron și fiii lui
Și îi vei duce, de îndat’,
La ușa cortului – chemat
„Al întâlnirii” – după care
Cu apă-i speli, pe fiecare.
5Cu hainele ce-ai să le faci
Tu, pe Aron, ai să-l îmbraci.
Tunica-ntâi, pe el, s-o pui,
Cu mantia efodului.
Pune-i apoi, efodul dar,
Și să-i încingi – peste pieptar –
Frumos, brâul efodului.
6Vei așeza, pe capul lui,
Mitra. Apoi, în fața ei,
Va fi tabla sfințeniei.
7Uleiul care-i destinat
Ungerii lui, va fi turnat
Pe capul său. Apoi pe cei
8Care feciori îi sunt, îi iei,
Iar după ce ai să-i îmbraci
Cu tunici, iată ce-ai să faci:
9Să-ncingi pe-Aron și fiii lui,
Cu brâiele și să le pui
Scufii, pe capetele lor –
Pe capetele fiilor.
Astfel, slujba de preoție,
Veșnic, a lor are să fie.
Prin lege, ea le va fi dată,
Iar legea nu va fi schimbată,
Căci ea e veșnică, să știi.
Atunci Aron și ai săi fii
Au să Îmi fie-nchinați Mie
Și-Mi vor sluji în preoție.
10Vițelu-n fața cortului
Adu-l. Aron și fiii lui
Să-și pună mâinile pe el.
11Să-njunghii dar, vițelu-acel
Apoi, la ușa cortului.
12Lua-vei din sângele lui,
Cu al tău deget, după care,
Sânge să pui, pe fiecare
Din coarnele altarului.
Iar sângele vițelului,
În urmă, îl vei fi luat,
Pentru că trebuie vărsat
La ale-altarului picioare.
13Iată lucrarea următoare,
Care va fi făcută: taie
Grăsimea de pe măruntaie
Și-aceea a prapurului;
Să îi mai scoți, vițelului,
Rărunchii cu grăsimea lor.
Acestea toate-apoi fi-vor
Arse de focul din altar
Acolo-n fața voastră; iar
14Carnea, precum și pielea lui
Și baliga vițelului,
Vor trebui a fi luate –
Din tabără – și aruncate,
Afară-n urmă, într-un loc,
Unde ai să le arzi în foc.
Acest vițel înjunghiat,
O jertfă e, pentru păcat.
15Apoi, va trebui să treci
Să iei pe unul din berbeci.
Pe-Aron – și ai săi fii – i-adună,
Ca mâinile să și le pună
Cu toții, peste capul lui.
16Cu sângele berbecului –
Sânge ce-l vei fi l-ai adunat,
După ce fosta-njunghiat –
Ocol să dai altarului,
Ca să stropești în jurul lui.
17Berbecul, în bucăți, îl taie.
Să speli ale lui măruntaie
Și-apoi, picioarele. Le pui –
Pe toate – lângă capul lui.
Lângă bucățile tăiate,
Toate să fie așezate.
18Berbecul, îl vei arde tot,
Pe-altar, căci ardere de tot –
Ce pentru Domnu-i pregătită –
E el; e jertfă mistuită
De foc, și un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
19Pe celălalt berbec să-l iei
Și la Aron aduce-l-vei,
Căci pe capul berbecului,
El și cu toți feciorii lui,
Mâinile trebuiesc a-și pune.
20Să-l junghii și să se adune
Sângele lui. Apoi cu el,
Vei proceda în acest fel:
Urechea dreaptă așadar,
A lui Aron, e necesar
Unsă a fi, pe vârful ei,
Cu sânge de berbec. Să-i iei
Pe fiii săi și fă la fel,
Precum făcut-ai și cu el.
Apoi, pe degetul lor mare
Aflat la mâini și la picioare –
Din partea dreaptă deci – să pui
Din sângele berbecului.
Cu sângele rămas, te duci
Pân’ la altar și te apuci
Să dai ocol altarului
Și să stropești în jurul lui.
21Din sângele care-a stropit
Altarul – când l-ai ocolit –
Să iei apoi, să folosești
Ca pe Aron să îl stropești.
Stropește-i și pe fiii lui.
Cu sângele altarului,
Și pe veșminte să-i stropești.
Astfel, când ai ca să sfârșești,
Aron și cu feciorii lui
Închinați fi-vor, Domnului.
De-asemeni, hainele purtate
De ei, atunci, vor fi-nchinate.
22În urmă, iei grăsimea lui:
Să iei coada berbecului,
Și să mai iei grăsimea care,
Pe măruntaie, el o are;
Ia prapurul ficatului,
Ia și cei doi rărunchi ai lui,
Ia și grăsimea ce-i aflată
Pe ei, și să mai iei o spată –
Pe cea din dreapta; căci el are
A fi berbec de închinare,
Atunci, în slujba Domnului.
Aceasta e menirea lui.
23Din coș, o turtă cu ulei,
Precum și-o pâine, ai să iei;
Ia și-o plăcintă, totodat’;
Apoi, mai trebui luat,
Azimi, din cele ce le pui
A fi-nchinate Domnului.
24În mâna lui Aron – pe toate
Acestea, câte-au fost luate –
Va trebui ca să le pui,
Și-n mâinile fiilor lui.
Când ele fi-vor înmânate,
Vor trebui ca legănate –
Mai înainte – ca să fie,
Căci toți vor trebui să știe
Că darul care I-a fost dat
Lui Dumnezeu, e legănat.
25Apoi, tu ia-le acel dar
Și-n urmă, arde-l pe altar
De-asupra arderii de tot.
Această jertfă, o socot
A fi o jertfă mistuită
De foc, și bine e primită
De Dumnezeu, căci a făcut –
În față-I – un miros plăcut.
26Apoi, de la berbecul care
Slujit-a pentru închinare –
Atunci, în slujba Domnului –
Pentru Aron și fiii lui,
Pieptul va trebui luat
Ca și un dar ce-i legănat.
Acesta trebuie să fie
Partea care-ți revine ție.
27Pieptul va trebui sfințit,
Căci la-nchinare a slujit –
Pentru Aron și fiii lui –
În preoția Domnului.
Spata care a fost luată
De la berbec, înfățișată
Va fi-naintea Domnului,
Prin ridicare-n fața Lui,
După ce-ntâi a fost sfințită.
28Cu pieptul, fi-va dăruită
Ea, lui Aron; de-asemenea,
Fiii săi dreptul vor avea,
Mereu, la părțile acele.
Prin lege, le sunt date ele.
În Israel, se înțelege,
Că veșnică e astă lege.
Aceasta e o jertfă care
Adusă e, prin ridicare.
Din jertfele de mulțumire,
Ce le aduceți, s-aveți știre
Că asta-i partea Domnului,
Care I se cuvine Lui.
29Iată ce trebuie făcut
Cu hainele ce le-a avut
Aron, când el n-o să mai fie:
Aceste straie – cum se știe –
Nu sunt precum alte veșminte,
Pentru că ele-s haine sfinte.
De-aceea, ele vor fi date
Fiilor lui, spre-a fi purtate,
Când unși vor fi – asemeni lui –
Ca să slujească Domnului.
30Deci șapte zile încheiate,
Veșmintele vor fi purtate
De fiul care o să-i fie
Urmaș apoi, la preoție,
Intrând în cortul denumit
„Al întâlnirii”, pregătit
Ca să slujească Domnului,
În locul sfânt, ca tatăl lui.
31În urmă, iei berbecul care
L-ai folosit pentru-nchinare
În slujba Domnului, și pui
Ca să se fiarbă carnea lui,
Într-un loc sfânt. Apoi, luată
32Are să fie ea și dată
Pentru Aron și fiii lui,
Care, în ușa cortului,
Au s-o mănânce, însoțită
De pâinea ce-a fost pregătită
Anume, și a fost adusă
La cort, pentru a fi-n coș pusă.
33Ei să mănânce, negreșit,
Tot ceea ce a fost slujit
Pentru această ispășire.
Așa vor duce la-mplinire
Totul, și fi-vor închinați
În slujbă; Astfel așezați,
După ce fost-au pregătiți,
Ei au să fie și sfințiți.
Din carnea ‘ceea, nimenea –
Parte – nicicând, nu va avea.
34Iar dacă întâmpla-se-va
Că până-n zori rămâne-va
Ceva, din carnea folosită,
Din pâinea ce-a fost pregătită
Pentru-nchinare-n slujbă, voi,
În foc veți arde-o, mai apoi.
Să n-o mănânce nimenea,
Pentru că lucru sfânt e ea.
35Tu să urmezi tot, negreșit,
Așa precum am poruncit
Despre Aron și fiii lui,
Ca ei, în slujba Domnului,
Să fie – astfel – așezați.
Până când fi-vor închinați,
Ai șapte zile, ia aminte,
Să pregătești tot, înainte.
36În fiecare zi, să ai
Câte-un vițel pe cari să-l dai,
Mereu, jertfă pentru păcat
Și ispășire totodat’.
Așa, altaru-l curățești
Și-apoi, ungându-l, îl sfințești.
37În șapte zile așadar,
Faci ispășiri pentru altar
Și îl sfințești, necontenit,
Ca el să fie prea sfințit.
Sfințit va fi atuncea dar,
Cel ce se-atinge de altar.”
Jertfa necurmată
38„Iată ce trebuie jertfit
Pe-altar apoi, necontenit:
Doi miei de-un an Îmi vei fi dat,
Ca jertfă, zilnic, necurmat.
39Un miel, în zori, va fi jertfit,
Iar altul seara, negreșit.
40Când îi aduci pe cei doi miei,
A zecea parte ai să iei
Apoi, tu, dintr-o efă care
Va fi din a făinii floare.
Un sfert de hin#29:40 Un hin e o măsură careÎn jur de vreo trei litri are., vreau să mai iei
(Deci cam trei litri) de ulei
Cari din măsline e făcut
Și care, drojdii, n-a avut.
Făina mai întâi luată,
Cu-acesta fi-va frământată.
La urmă vei aduce vin,
Care va fi un sfert de hin,
Iar jertfa pentru băutură,
Mereu, va fi-n astă măsură.
Deci toate-acestea să le iei
Și să le-aduci, cu cei doi miei.
41Al doilea miel ai să-l jertfești
Pe seară, și-ai să pregătești
Jertfa știută, din mâncare
Și totodată, jertfa care
S-a hotărât, de băutură.
Ele să fie – ca măsură –
Asemeni celor pregătite
În zori, pentru a fi jertfite.
Aceste jertfe – la un loc –
E jertfa mistuită-n foc,
Cari pentru Domnul s-a făcut
Și-I este de-un miros plăcut.
42Această ardere de tot
E necurmată și socot
Cum că ai voști’ urmași, mereu,
Au să o dea, la cortul Meu –
În fața ușii cortului,
Pusă-naintea Domnului.
Acolo, am să Mă-ntâlnesc
Cu voi, și am să îți vorbesc.
43Locul acela, negreșit,
De slava Mea, va fi sfințit,
Pentru că Eu, în locu-acel,
Mă întâlnesc cu Israel.
44Am să sfințesc cortul numit
„Al întâlnirii” și, sfințit,
Va fi altarul cortului,
Precum și-Aron și fiii lui
Care, în slujbă-Mi vor fi toți,
Sfințiți fiind ca și preoți.
45În mijlocul lui Israel,
Eu am să locuiesc. Astfel
Poporului, am să-i fiu Eu,
Atuncea, Domn și Dumnezeu.
46Cunoaște-va acest popor,
Că Domnul Dumnezeul lor
Sunt Eu, Cel care am venit
Și, din Egipt, l-am izbăvit.
Cu-acest popor, Eu Îmi doresc –
Acuma – ca să locuiesc.
Sunt Domnul, Dumnezeul lor –
Al fiilor ăstui popor.”
Selectat acum:
Exodul 29: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca