Ezechiel 34
34
Împotriva căpeteniilor lui Israel – Făgăduințe
1Apoi, Cuvântul Domnului
2Îmi zise: „Fiu al omului,
Întoarce-te să prorocești
Pentru păstorii sufletești
Ai neamului lui Israel.
În contra lor, spune astfel:
„Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„Vai de păstorii cei pe care
Neamul lui Israel îi are!
Vai fi-va, de păstori-acei
Care se păstoresc pe ei!
Păstorii nu trebuie-n urmă,
Ca să își pască a lor turmă?
3Dar voi, grăsimea, o mâncați
Și-apoi cu lâna vă-mbrăcați.
Ce e mai gras, tăiați apoi,
Dar nu pașteți turma de oi.
4Pe cele slabe, nu gândiți
Că trebuie să le-ntăriți.
Pe cea bolnavă, nu cătați –
Deloc – ca să o vindecați.
Pe oaia rătăcită, voi
Nu o aduceți înapoi.
Pe oaia care s-a pierdut,
S-o căutați, voi n-ați mai vrut,
Iar oile le stăpâniți
Cu-asprime și le asupriți!
5Ele, atunci, s-au risipit,
Căci nimeni nu le-a păstorit.
Ajuns-au pradă fiarelor –
Pradă sălbăticiunilor
Cari de pe câmpuri au venit –
Și-n acest fel, s-au risipit.
6Să rătăcească-ajuns-a-n urmă,
Pe munți și dealuri, a Mea turmă.
Oile Mele-s risipite
Pe fața țării, ne-ngrijite,
Căci nimeni nu e lângă ele
Să vadă de oile Mele!”
7„Păstorilor, ascultați voi,
Cuvântul Domnului apoi!
8„Pe a Mea viață, vă spun Eu,
Care sunt Domn și Dumnezeu,
Iată că ale Mele oi
De pradă au ajuns și-apoi
Sunt pentru jaful fiarelor
Pentru că ele n-au păstor.
Iată că toți păstorii Mei
S-au pășunat numai pe ei,
Fără vreo grijă de acele
Care Îmi sunt oi ale Mele”
9Iată ce zice, pentru voi,
Cuvântul Domnului, apoi,
Pentru voi care vă vădiți
Că turma Lui o păstoriți!
10Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„Iată, necaz am pe păstori
Pe-ai turmei Mele păzitori!
Din ale lor mâini, înapoi,
Am să Îmi iau turma de oi.
Nu le mai pasc păstori-acei
Și nu se mai pasc nici pe ei.
Nu se vor mai hrăni cu ele,
Căci izbăvesc oile Mele!”
11Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„Eu Însumi am să Îmi veghez
Turma și-am să o cercetez!
12Așa după cum un păstor
Cari în mijlocul turmelor
Împrăștiate, se așează
Și rând pe rând le cercetează,
La fel și Eu Mă voi purta
Și turma Mi-o voi cerceta.
De peste tot, le strâng apoi,
Pe toate ale Mele oi,
Căci ele Mi s-au risipit
Când nori și neguri au venit.
13Am să le scot dintre popoare,
Din orice loc vor fi sub soare
În felurite țări, și-apoi
Le voi aduce înapoi.
Am să le pasc, în acest fel,
Pe munții cei din Israel,
Pe culmile dealurilor,
Pe văile râurilor
Și-n toate locurile-n țară
Cari locuite fi-vor iară.
14Oile Mele se adună
Să pască pe-o pășune bună,
Iar stâna lor va fi la fel,
Pe munți-nalți, din Israel.
Acolo, vor avea odihnă
Căci parte vor avea de tihnă
În staulul cel nou făcut,
Care se va vădi plăcut.
Pășuni bogate-s lângă el,
În marii munți, din Israel.
15Eu Însumi le voi paște-apoi,
Pe toate ale Mele oi,
Căci Eu am să le dărui tihnă
Și le voi duce la odihnă.
Așa va fi, precum spun Eu,
Care sunt Domn și Dumnezeu.”
16Atunci, oaia pierdută, iată,
De Mine fi-va căutată.
Le strâng pe cele rătăcite
Și leg rana celei rănite.
Pe cele slabe, dintre oi,
Am să le întăresc apoi.
Pe cele care se vădesc
Grase și tari, Eu le păzesc
Ca să rămână în putere
Și-am să le pasc, precum se cere.”
17„Acuma, ascultați și voi,
Cari sunteți ale Mele oi!”
„Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
Iată că între oi și oi
Și-ntre berbeci și țapi apoi,
Am să rostesc o judecată.
18Prea mică, vă e partea dată?
Sau prea puțin e, pentru voi,
Pășunea bună-ncât apoi
Voi ați ajuns ca să intrați
Și în picioare să călcați
Și partea cealaltă pe care
Pășunea dată vouă-o are?
E prea puțin că voi puteți,
O apă limpede să beți,
Încât acuma vă băgați
În toată și o tulburați?
19Iar oile Mele, apoi,
Să pască ce ați călcat voi!
Să-Mi fie turma adăpată,
Cu apa, de voi, tulburată!”
20De-aceea, Cel care, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu,
A zis în felu-acesta: „Iată
Că am să fac o judecată,
Între cele mai grase oi
Și între cele slabe-apoi,
21Căci voi, cu coasta, ați izbit,
Cu al vost’ umăr ați lovit
Și cu-ale voastre coarne-apoi,
Pe ale mele slabe oi.
Prin ce-ați făcut, ați izbutit,
Apoi, să le fi izgonit.
22Însă aflați că-n ajutor,
Le voi veni Eu, oilor,
Să nu mai fie niciodată,
De jaf. Astfel, o judecată
Am să rostesc Eu, mai apoi,
Între o oaie și-alte oi.
23Voi pune-n fruntea oilor,
Mereu, doar un singur păstor.
Acela este Robul Meu,
David chemat, pe care Eu
Îl pun în fruntea turmelor,
24Drept voievod al oilor.
El le va paște-atunci, iar Eu
Le voi fi Domn și Dumnezeu.
Așa va fi, căci – negreșit –
Domnul e Cel care-a vorbit!
25Iată dar, ceea ce voi face:
Închei un legământ de pace,
Cu oile. Din a lor țară,
Voi scoate fiarele afară.
Parte de liniște, apoi,
Avea-vor ale mele oi,
Căci în pustie, vor putea,
Netulburate, ca să stea
Și-n mijlocul pădurilor,
Nestingherite dormi-vor.
26Ele și întreg dealul Meu
Ajunge-vor a fi, mereu,
O pricină nespus de mare,
Numai de binecuvântare.
La vremea potrivită-apoi,
Mereu, le voi trimite ploi,
Iar ploaia ce le va fi dată
E ploaie binecuvântată!
27Pomul din câmp rod o să dea;
Ogoarele, de-asemenea.
Ele-au să fie mulțumite
Și au să șeadă liniștite
În țara lor, căci au să știe
Că Eu sunt Domnul, pe vecie,
Când am să rup jugul cel care
Le apăsa fără-ncetare
Și când am să le izbăvesc
De cei care le asupresc.
28De jaf, ele n-au să mai fie.
Nici fiarele n-au să mai vie
Să le mănânce. Mulțumite,
Vor sta în țară, liniștite,
Făr’ să mai fie tulburate,
Fiind în pace-apoi, lăsate.
29Le pun un nou răsad, frumos,
Care se va vădi faimos.
Foamea n-o să mai calce țara
Și nici nu-și vor purta ocara
Printre popoarele ce sânt
Pe fața-ntregului pământ.
30În acest fel, vor ști că Eu
Sunt al lor Domn și Dumnezeu.
Și că întreagă turma lor
Este, de fapt, al Meu popor,
Format din casa cea pe care
Neamul lui Israel o are.”
31„Eu vă sunt Dumnezeu și-apoi,
Voi sunteți ale Mele oi” –
A zis Acela cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu.
Selectat acum:
Ezechiel 34: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca