Ezechiel 35
35
Prorocie împotriva edomiților
1Apoi, Cuvântul Domnului
2Îmi zise: „Fiu al omului,
Spre muntele Seir privește
Și împotrivă-i prorocește!
3Aste cuvinte să le spui
Tu, împotriva muntelui:
„Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„Seirule, ia seama bine!
Mare necaz am Eu pe tine!
În contra ta, brațu-Mi întind.
Cu mâna am să te cuprind
Și prefăcut într-o pustie,
Ținutul tău are să fie,
4Iar ale tale cetăți, toate,
Află că fi-vor dărâmate!
Iată dar, ceea ce-ți voi face:
Într-un pustiu te voi preface!
Pustiu va fi al tău pământ
Și ști-vei că Eu, Domnul, sânt!
5Pentru că tu te dovedeai
Că ură veșnică aveai
Și-mpins de ea, ai tăbărât
Cu sabia și-ai doborât
Pe mulți fii dintre cei pe care
Neamul lui Israel îi are –
Când a venit peste popor
Vremea nenorocirilor,
Căci făr’delegea s-a întins,
Mereu, și culmea a atins –
6De-aceea, Domnul Dumnezeu
A zis: „Pe a Mea viață, Eu,
În sânge, am a te preface,
Iar sângele nu-ți va da pace.
Tu n-ai urât sângele care
Se tot scurgea, fără-ncetare;
De-aceea, tu – necontenit –
De sânge fi-vei urmărit.
7Eu fac Seirul ca să fie
Doar o întindere pustie.
Pe cei cari din Seir apucă
Spre alte locuri să se ducă,
Precum și pe cei cari, apoi,
Se vor întoarce înapoi,
Fără de milă îi lovesc
Și am ca să îi nimicesc.
8Munții, cu morți ți-i voi umplea,
Iar ai tăi oameni vor cădea
Pe dealuri și pe văi loviți
De sabie și nimiciți.
9Seirule, într-o pustie
Te voi preface, pe vecie.
Cetățile-n tine zidite
N-au să mai fie locuite
Și-n felu-acesta, mai apoi,
Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.
10Pentru că tu ai cutezat
Și-n acest fel ai cuvântat:
„Aceste două neamuri, iată,
Și ale lor țări – totodată –
Au să ajungă ale mele
Căci stăpânire pun, pe ele!” –
Măcar că Domnul Se vădea
Că în a lor țară ședea –
11De-aceea, Domnul Dumnezeu
A zis: „Pe a Mea viață, Eu –
Acum – am să Mă port cu tine,
Așa după cum știu prea bine
Că s-a vădit a ta mânie
Precum și-aprinsa ta urgie,
În ura împotriva lor.
O să Mă știe-al lor popor,
Căci Mă voi face cunoscut,
În al lor mijloc și știut
Voi fi de către toți, mereu,
Atuncea când te judec Eu.
12Tu însă ști-vei – negreșit –
Că Eu, Domnul, am auzit
Batjocura ce ai rostit-o
Pe care tu ai azvârlit-o,
Spre marii munți din Israel,
Când ai vorbit, în acest fel:
„Sunt pustiiți, lăsați să cadă
În ale noastre mâini, drept pradă!”
13În contra Mea, voi v-ați fălit
Și vorbele vi le-ați sporit
Față de Mine. Am aflat!
Am auzit ce-ați cuvântat!”
14De-aceea, Cel care, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu,
A zis: „Atunci când o să fie,
În țară, mare bucurie,
Te voi preface-ntr-un pustiu!
15Iată, din pricină că știu
Ce bucurie ai avut
Atuncea când tu ai văzut
Că moștenirea cea pe care
Casa lui Israel o are
E pustiită, îți voi face
La fel, căci Eu te voi preface
Într-un pustiu, Seirule.
Pe tine-apoi, Edomule,
N-am să te cruț și, negreșit,
Tu vei ajunge pustiit.
În acest fel, o să se știe
Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”
Selectat acum:
Ezechiel 35: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca