Ezechiel 4
4
Prorocie despre dărâmarea Ierusalimului
1„Tu, fiul omului, te duci
Și-o cărămidă ai s-aduci.
Chipul Ierusalimului,
Pe fața ei ai să îl pui,
Căci trebuie să sapi în ea,
Chipul cetăți-aceleia.
2Înfățișează-o-mpresurată,
Cu un șanț mare-nconjurată,
Cu-ntărituri în al ei jur
Și cu oștiri, jur împrejur.
Apoi, în juru-i, îți mai cer,
Ca să ridici berbeci de fier.
3În urmă, o tigaie ia.
Din fier, voiesc să fie ea.
Pune-o apoi, să șeadă bine,
Între cetate și-ntre tine.
Contra cetății îndreptată
Să-ți fie fața. Strâmtorată,
Să se simțească ea, astfel.
Aceasta, pentru Israel,
Un semn va trebui să fie,
De care toți voiesc să știe!
4După ce ai să împlinești
Lucrul acesta, te lungești
Pe coasta stângă și-ai să pui,
Păcatele poporului
Lui Israel, asupra ei.
Cât stai culcat, tu ai să iei
Nelegiuirile pe care
Neamul lui Israel le are
Și-n acest fel le vei purta,
Căci au să fie-asupra ta.
5Apoi, Eu am să socotesc
Zilele care se vădesc
A fi asemeni anilor
Păcatelor ăstui popor.
În număr aste zile deci,
Vor fi trei sute nouăzeci.
În acest timp, asupra ta,
Păcatul lor îl vei purta.
6După ce fi-vor isprăvite
Acele zile rânduite,
Iată dar ce te mai așteaptă:
Te vei lungi pe coasta dreaptă
Și patruzeci de zile ai –
Culcat – în acest fel să stai,
Pentru că e un timp în care,
Nelegiuirile pe care
Casa lui Iuda le-a făcut,
Asupra ta vor fi șezut.
Aceste zile vor fi deci,
De toate, numai patruzeci.
Ăst număr are să se-adune,
Căci la un an, o zi voi pune.
7Când timpul se va fi-mplinit,
Întinde-ți brațul dezgolit
Și-ntoarceți fața înapoi,
Către Ierusalim și-apoi,
Va trebui ca să vorbești
Și-n contra lui să prorocești.
8Frânghii, voi pune peste tine,
Ca astfel să fii ținut bine
Și de pe coasta ce vei sta
Culcat, să nu te poți muta,
Până când nu va fi-mplinit
Timpul ce fost-a hărăzit,
Pentru a ta împresurare.
9Să iei, cu tine, un vas mare,
Unde să pui orz, grâu, bob, mei;
Alac și linte să mai iei,
Căci pâine trebuie să ai,
Atâta timp cât o să stai
Culcat doar pe o coastă. Deci,
Vor fi treisute nouăzeci
Numărul zilelor acele,
În care vei mânca din ele,
Din grânele pe cari le-ai pus
În vasul ce ți l-ai adus.
10Hrana pe care-o folosești,
Va trebui s-o cântărești.
Pe zi, o porție din ea,
Douăzeci sicli, va avea.
Hrana, să o mănânci pe rând
Și-anume, doar din când în când.
11Apa apoi – de-asemenea –
Doar cu măsură o vei bea.
Iei, dintr-un hin de băutură,
A șasea parte, drept măsură.
Apa ai să o bei pe rând
Și-anume, doar din când în când.
12Turte de orz să folosești
Atunci când ai să te hrănești.
Ca să-ți coci turtele, Eu vreau
Doar baligă de om să-ți dau.”
13Domnul a mai adăugat:
„În ăst fel își va fi mâncat
Pâinea spurcată Israel,
Când printre neamuri va fi el,
De către Mine izgonit.”
14„Ah, Doamne!”, zis-am îngrozit.
„Tu, care îmi ești Dumnezeu,
Știi bine că sufletul meu
Nu a fost pângărit, vreodată,
Din a mea tinerețe! Iată,
Până acuma n-am mâncat
Vreun dobitoc mort, sfâșiat
Și nici vreo carne necurată!”
15El mi-a răspuns: „Ei bine, iată
Că balega de om, voiesc,
Cu cea de bou s-o-nlocuiesc.
Această balegă o ia
Să îți coci turtele, cu ea.”
16În urmă, glasul Domnului
Îmi zise: „Fiu al omului,
Eu, în Ierusalim, voiesc,
Toiagul pâinii să-l zdrobesc.
Acolo, pâinea folosită
Are să fie cântărită
Și cu necaz va fi mâncată,
Iar apa fi-va măsurată.
Cu groază doar, se va putea,
Apa aceea, să se bea.
17Pâinea și apa, negreșit,
Le va lipsi, necontenit.
Unii la alți-au să privească
Uimiți și au să se sfârșească,
Din pricina păcatelor
Care apasă-al lor popor.”
Selectat acum:
Ezechiel 4: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Ezechiel 4
4
Prorocie despre dărâmarea Ierusalimului
1„Tu, fiul omului, te duci
Și-o cărămidă ai s-aduci.
Chipul Ierusalimului,
Pe fața ei ai să îl pui,
Căci trebuie să sapi în ea,
Chipul cetăți-aceleia.
2Înfățișează-o-mpresurată,
Cu un șanț mare-nconjurată,
Cu-ntărituri în al ei jur
Și cu oștiri, jur împrejur.
Apoi, în juru-i, îți mai cer,
Ca să ridici berbeci de fier.
3În urmă, o tigaie ia.
Din fier, voiesc să fie ea.
Pune-o apoi, să șeadă bine,
Între cetate și-ntre tine.
Contra cetății îndreptată
Să-ți fie fața. Strâmtorată,
Să se simțească ea, astfel.
Aceasta, pentru Israel,
Un semn va trebui să fie,
De care toți voiesc să știe!
4După ce ai să împlinești
Lucrul acesta, te lungești
Pe coasta stângă și-ai să pui,
Păcatele poporului
Lui Israel, asupra ei.
Cât stai culcat, tu ai să iei
Nelegiuirile pe care
Neamul lui Israel le are
Și-n acest fel le vei purta,
Căci au să fie-asupra ta.
5Apoi, Eu am să socotesc
Zilele care se vădesc
A fi asemeni anilor
Păcatelor ăstui popor.
În număr aste zile deci,
Vor fi trei sute nouăzeci.
În acest timp, asupra ta,
Păcatul lor îl vei purta.
6După ce fi-vor isprăvite
Acele zile rânduite,
Iată dar ce te mai așteaptă:
Te vei lungi pe coasta dreaptă
Și patruzeci de zile ai –
Culcat – în acest fel să stai,
Pentru că e un timp în care,
Nelegiuirile pe care
Casa lui Iuda le-a făcut,
Asupra ta vor fi șezut.
Aceste zile vor fi deci,
De toate, numai patruzeci.
Ăst număr are să se-adune,
Căci la un an, o zi voi pune.
7Când timpul se va fi-mplinit,
Întinde-ți brațul dezgolit
Și-ntoarceți fața înapoi,
Către Ierusalim și-apoi,
Va trebui ca să vorbești
Și-n contra lui să prorocești.
8Frânghii, voi pune peste tine,
Ca astfel să fii ținut bine
Și de pe coasta ce vei sta
Culcat, să nu te poți muta,
Până când nu va fi-mplinit
Timpul ce fost-a hărăzit,
Pentru a ta împresurare.
9Să iei, cu tine, un vas mare,
Unde să pui orz, grâu, bob, mei;
Alac și linte să mai iei,
Căci pâine trebuie să ai,
Atâta timp cât o să stai
Culcat doar pe o coastă. Deci,
Vor fi treisute nouăzeci
Numărul zilelor acele,
În care vei mânca din ele,
Din grânele pe cari le-ai pus
În vasul ce ți l-ai adus.
10Hrana pe care-o folosești,
Va trebui s-o cântărești.
Pe zi, o porție din ea,
Douăzeci sicli, va avea.
Hrana, să o mănânci pe rând
Și-anume, doar din când în când.
11Apa apoi – de-asemenea –
Doar cu măsură o vei bea.
Iei, dintr-un hin de băutură,
A șasea parte, drept măsură.
Apa ai să o bei pe rând
Și-anume, doar din când în când.
12Turte de orz să folosești
Atunci când ai să te hrănești.
Ca să-ți coci turtele, Eu vreau
Doar baligă de om să-ți dau.”
13Domnul a mai adăugat:
„În ăst fel își va fi mâncat
Pâinea spurcată Israel,
Când printre neamuri va fi el,
De către Mine izgonit.”
14„Ah, Doamne!”, zis-am îngrozit.
„Tu, care îmi ești Dumnezeu,
Știi bine că sufletul meu
Nu a fost pângărit, vreodată,
Din a mea tinerețe! Iată,
Până acuma n-am mâncat
Vreun dobitoc mort, sfâșiat
Și nici vreo carne necurată!”
15El mi-a răspuns: „Ei bine, iată
Că balega de om, voiesc,
Cu cea de bou s-o-nlocuiesc.
Această balegă o ia
Să îți coci turtele, cu ea.”
16În urmă, glasul Domnului
Îmi zise: „Fiu al omului,
Eu, în Ierusalim, voiesc,
Toiagul pâinii să-l zdrobesc.
Acolo, pâinea folosită
Are să fie cântărită
Și cu necaz va fi mâncată,
Iar apa fi-va măsurată.
Cu groază doar, se va putea,
Apa aceea, să se bea.
17Pâinea și apa, negreșit,
Le va lipsi, necontenit.
Unii la alți-au să privească
Uimiți și au să se sfârșească,
Din pricina păcatelor
Care apasă-al lor popor.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca