Ezechiel 41
41
1Spre Templu ne pornirăm noi,
Iar omul măsură apoi,
Toți stâlpii lui. Eu am văzut
Că șase coți ei au avut –
Pe-o partea – și de-asemenea,
Tot șase cealaltă avea.
2Ușa-n lățime-a măsurat
Și zece coți el a aflat.
Canaturile așezate,
Deoparte și de alta-aflate,
Cinci coți aveau. A măsurat
Templul apoi, și a aflat
Că-s patruzeci de coți lungime
Și douăzeci sunt în lățime.
3Când înlăuntru a intrat,
Ușorii uși-a măsurat
Și de doi coți, el i-a găsit.
Ușa, de șase, s-a vădit
Și-a ei lățime am văzut
Că șapte coți doar a avut.
4A măsurat partea pe care
Templu-naintea sa o are:
Douăzeci coți avea-n lungime
Și alți douăzeci de coți lățime.
După ce-aflase câți coți sânt,
Mi-a zis: „Ăsta-i Locul prea sfânt!”
5Omul, apoi, a măsurat
Și zidul casei și-a aflat
Că, gros, de șapte coți, el fuse.
Odăile, pe lături puse,
Cari casa o înconjurau,
Late de patru coți erau.
6Odăile-n laturi aflate,
Una pe alta-s așezate.
Treizeci, în număr, se vădeau
Și pe trei caturi se-nălțau.
Pe niște-mbucături aflate
În zid, fuseseră-așezate.
Îmbucăturile văzute,
Anume se vădeau făcute
Și-astfel odăile acele
Se sprijineau numai pe ele,
Al casei zid fiind scutit,
Căci pe el nu s-au sprijinit.
7Odăile ce se aflau
Mai sus, mai mari se dovedeau,
Iar pân’ la ele ajungeai,
Pe ocolite, de suiai,
Pe-o scară ce-a fost întocmită
În jurul casei, șerpuită.
Mai mult loc larg – cum se văzuse –
Casa-n partea de sus avuse.
Din catul cel de jos, urcai
Și-n cel din mijloc ajungeai
Și-apoi din cel în mijloc pus,
Urcând, puteai să ajungi sus.
8O pardoseală, casa-avea
Cari împrejuru-i se-ntindea.
Odăile-n lături aflate,
Pe temelii sunt așezate
Și de-o prăjină se vădeau,
Căci șase coți, în unghi, aveau.
9Zidul cel împrejmuitor
Al tuturor odăilor
Care în lături s-au aflat,
Gros de cinci coți s-a arătat.
10Între odăile-nălțate
Care în lături sunt aflate
Și-ntre odăile pe care
Casa-mprejurul ei le are,
Era un loc gol ce vădea
Că douăzeci de coți avea.
11Odăile-n lături aflate
Aveau ușile așezate,
Toate, spre locul gol pe care
Casa între odăi îl are.
Locul acela se vădea
Că cinci coți, în lățime-avea.
12Locul cel gol ce era pus
În partea de către apus,
În față, o clădire-avea,
Cari șaptezeci de coți vădea.
Zidul care o-mprejmuise,
Gros, de cinci coți, se dovedise,
Iar în lungime se vădea
Că nouăzeci de coți avea.
13Apoi, când omu-a măsurat
Casa aceea, am aflat
Cum că o sută coți avea.
Locul cel gol – și-asemenea,
Clădirea-aflată-n fața lui
Și zidurile locului –
La fel erau, căci am văzut,
O sută coți că a avut.
14Locul cel gol – și-asemenea
Lățimea care o vădea
Casa aceea-n răsărit –
O sută coți a dovedit.
15Locul cel gol, de-asemenea,
În față, o clădire-avea.
Omul a măsurat apoi,
Clădirea-n partea dinapoi
Și cu pridvoarele pe care,
Casa, pe-ale ei părți, le are.
În felu-acesta am văzut,
O sută coți că a avut.
16Templul și casa așezată
În partea din lăuntru-aflată,
Cu pragurile întocmite,
Ferestrele cele-ngrădite,
Pridvoarele ce se-ntindeau
În jurul lor și-nconjurau
Cu-n brâu catul odăilor
Din fețele pragurilor,
Cu toate fost-au căptușite,
Fiind cu lemn acoperite.
De la ferestre, la pământ,
Cu lemn acoperite sânt,
17Până deasupra ușilor,
Pe partea de la interior,
Pe partea în afară-aflată,
Pe-ntreaga casă totodată.
După măsură, am văzut,
Precum că totul s-a făcut.
18Cu heruvimi, s-a dovedit,
Și cu finici, împodobit.
Câteun finic, cum se cerea,
Între doi heruvimi ședea,
Iar heruvimii, am văzut
Că două fețe au avut.
19Una din fețe se vădea
A fi de om, iar ea privea
Către finicul cel aflat
Pe-o parte a lui așezat.
Cealaltă față se vădea
A fi de leu, și ea privea
Către finicul cel pe care
Pe partea cealaltă îl are.
În ăst fel, casa – negreșit –
Jur împrejur s-a-mpodobit.
20Pornind de jos, de la pământ,
Și pân’ deasupra ușii, sânt
Finici și heruvimi săpați
Și tot așa sunt înșirați
Pe tot întinsul zidului
Care este al Templului.
21Ușorii ce în Templu stau,
Cu patru muchii se vădeau.
Locul prea sfânt, cum am văzut,
Ceva, în față, a avut
22Cari drept altar a semănat,
Numai din lemn fiind lucrat.
Trei coți, altarul, am văzut
Că-n înălțime, a avut.
Doi coți, avut-a în lungime
Și încă doi coți în lățime.
Omul acela m-a privit
Și-n felu-acesta mi-a vorbit:
„Aceasta-i masa Domnului,
Aflată înaintea Lui!”
23La Templul și Locul prea sfânt,
Văzut-am că două uși sânt.
24Două canaturi se vădea
Că fiecare ușă-avea,
Care se întorceau pe ele,
Adică pe ușile-acele.
O ușă, precum am văzut,
Două canaturi a avut,
Iar cealaltă, de-asemenea,
Două canate-avea și ea.
25Ca și pe zidul Templului,
La fel și pe ușile lui,
Finici și heruvimi, săpați,
Erau, în rânduri înșirați.
Pridvorul cari afară fuse,
Câteva grinzi în față-avuse.
Cum am văzut, grinzile-acele
Sunt îmbinate între ele.
26Erau ferestre îngrădite
Și cu finici împodobite.
Finicii ce le-mpodobeau,
Pe laturile lor erau.
La fel, pe laturile lui –
Pe cele-ale pridvorului –
Fuseseră finici săpați.
Finici mai fost-au încrustați
Și pe odăile pe care,
Casa, în lateral, le are.
Apoi, finici se mai vedeau
Pe grinzile cari sus erau.
Selectat acum:
Ezechiel 41: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca