Ezechiel 42
42
1Omul acela m-a luat
Și împreună am plecat
Spre curtea din afară-aflată,
În miazănoapte așezată.
Pân’ la odăile pe care,
‘Nainte-i, locul gol le are,
Ne-am dus apoi și ne-am uitat.
În acel loc, s-a înălțat
Clădirea care e aflată
În miazănoapte așezată.
2Fața din miazănoapte-n care
Se afla ușa de intrare,
O sută coți avea-n lungime
Și numai cincizeci în lățime.
3Acolo unde se vădea
Că douăzeci de coți avea
Curtea cea înlăuntru-aflată
Și de asemeni – totodată –
În dreptul caldarâmului
Ce încingea, cu brâul lui,
Curtea de-afară, am văzut
Cum că pridvoare au avut
Odăile de sus, aflate
La catu-al treilea așezate.
Pridvoarele odăilor
Erau pridvor, lângă pridvor.
4Odăile, eu am văzut
Că-n a lor față, au avut
Un loc de trecere, loc care
Doar zece coți lățime, are.
De-asemenea, am mai văzut
Că și un drum au mai avut,
Iar acest drum se dovedea
Că doar un cot lățime-avea.
Ale odăilor uși, toate,
Spre miazănoapte-s îndreptate.
5Odăile cari sus erau,
Decât cele ce se aflau
În catul ce fusese jos,
Mai strâmte sunt, neîndoios,
Căci parte din incinta lor
Aparținea pridvoarelor.
6A fi trei caturi se vădeau,
Dar stâlpi, acestea nu aveau,
Spre-a fi asemeni stâlpilor
Care erau ai curților.
Odăile cari sus erau,
A fi mai strâmte se vădeau,
Decât odăile pe care
Catul cel mijlociu le are
Și decât cele ce s-au pus
În catul cel de mai de sus.
7Zidul aflat la exterior –
Alăturea odăilor
Cele care se ridicară
Spre curtea cea de dinafară –
Cincizeci de coți se dovedea
Precum că în lungime-avea.
Zidul fusese măsurat
În partea care s-a aflat
Chiar înaintea tuturor
Clădirilor odăilor.
8Odăile ce se-nălțară
Spre curtea cea de dinafară,
Asemeni zidului erau,
Căci tot cincizeci de coți aveau.
Însă, lungimea zidului
Aflat în fața Templului,
O sută coți a măsurat.
9După aceea, m-am uitat
Și sub odăi, eu am zărit
Intrarea de la răsărit
Din curtea din afară-aflată.
10Am mai privit apoi, și iată,
Niște odăi am mai zărit.
Ca zidul de la răsărit –
Zid care, curtea, mărginea –
La fel de gros se dovedea
Zidul odăilor văzute.
Aste odăi au fost făcute
Lângă clădirea înălțată
Și locul cel gol, totodată.
11Un loc de trecere-au avut
În fața lor și am văzut
Că acest loc se dovedea
Precum că e asemenea
Cu locul gol ce îl aveau
Odăile care erau
În miazănoapte așezate.
După cum fost-au măsurate,
Erau la fel ca și lungime,
Precum erau ca și lățime.
La fel era ieșirea lor
Și întocmirea ușilor.
12De-asemenea, la fel erau
Și ușile ce le aveau
Odăile cele pe care
Partea de miazăzi le are.
Locul de trecere-a avut
O ușă care s-a făcut
Exact în capul locului
Aflat în fața zidului
Din partea de la răsărit.
13Omul acela mi-a vorbit:
„Odăile cele aflate
În miazănoapte așezate
Și cele care s-au vădit
Că-n miazăzi s-au construit
La locul gol, să iei aminte
Precum că ele-s odăi sfinte.
Acolo, preoți vor urca.
Lucruri prea sfinte, vor mânca
Ei, în odăile acele,
Căci pentru ei făcute-s ele.
Ăști preoți sunt cei cari, mereu,
Se-apropie de Dumnezeu.
În ele fi-vor așezate
Lucruri prea sfinte, daruri date
Spre a fi daruri de mâncare;
Puse vor fi vitele care
Sunt date jertfe cu menire
De jertfe pentru ispășire
Și vină. Aste odăi sânt
Cuprinse în locul cel sfânt.
14Atunci când vor intra cu toți,
În locul sfânt, cei ce-s preoți
N-o să mai trebuiască, iară,
În curtea cea de dinafară
Să iasă, căci hainele lor –
Pe cari în timpul slujbelor
Le folosesc – vor fi lăsate,
Mereu, în locu-acela, toate,
Pentru că ale lor veșminte
Nu-s simple haine, ci sunt sfinte.
Alte veșminte au să-și pună
Atunci când oameni se adună
Și au să meargă-n fața lor,
În curtea ce-i pentru popor.”
15După ce fost-a măsurată
Casa cea înlăuntru-aflată,
Cu acel om, eu am ieșit
Pe poarta de la răsărit,
Pe care a înconjurat-o,
Jur împrejur, și-a măsurat-o.
Pe partea care se aflase
Afară, el o măsurase.
16Cu o prăjină, a pornit
Spre poarta de la răsărit,
Pe care a înconjurat-o,
Jur împrejur, și-a măsurat-o.
Locul, așa cum se văzuse,
Cinci sute de prăjini avuse.
17Tot o prăjină-a folosit
Când, să măsoare, a voit,
Poarta care fusese-aflată
În miazănoapte așezată.
Locul, așa cum se văzuse,
Cinci sute de prăjini avuse.
18Tot o prăjină-a folosit
Când, să măsoare, a voit,
Locul în miazănoapte-aflat.
După ce fost-a măsurat,
Locul, așa cum se văzuse,
Cinci sute de prăjini avuse.
19S-a-ntors, în urmă, și s-a dus
Până la poarta de apus,
Pe care a înconjurat-o,
Jur împrejur, și-a măsurat-o,
Iar locul, precum se văzuse,
Cinci sute de prăjini avuse.
20A măsurat zidul pe care,
În patru laturi, casa-l are.
Jur împrejur, a măsurat
Zidul, căci l-a înconjurat.
Lungimea lui, cum se văzuse,
Cinci sute de prăjini avuse.
Cinci sute de prăjini vădea
Și în lățime că avea.
Zidul acel a separat
Locul cari, „sfânt”, a fost chemat,
De locul cel obișnuit
Care, „nesfânt”, era numit.
Selectat acum:
Ezechiel 42: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca