Geneza 17
17
Numele lui Avram schimbat în Avraam
1Nouăzeci nouă ani avuse
Avram, când Dumnezeu îi spuse:
„Eu sunt Acel Atotputernic!
Sunt Dumnezeu! Eu sunt Cel veșnic!
Să umbli-n fața Mea, smerit,
Să fii mereu neprihănit!
2Un legământ voi încheia,
Cu tine și, în fața Mea,
Al tău neam fi-va înmulțit.”
3Avram, atunci, s-a prăbușit
Cu fața la pământ, supus.
Domnul, din cer, apoi, a spus:
4„Acesta-i al Meu legământ:
Tu ai să fii, pe-acest pământ,
Părinte pentru multe neamuri –
Ca un copac cu multe ramuri.
5Nu vei mai fi numit Avram –
De-acuma, tu ești Avraam#17:5 Numele Avraam, astfel,Două cuvinte are-n el,Iar acest nume – cum s-a spus –„Tatăl mulțimii” e tradus.!
Căci Avraam se tălmăcește
„Tatăl mulțumii” și, firește,
6Că neamuri vor ieși din tine –
Și împărați. Iar între Mine
7Și tine – și sămânța ta –
Ăst legământ, în veci, va sta.
Astfel – conform puterii sale –
Eu, ție și sămânței tale,
Vă voi fi Dumnezeu, în veci!
8Străin, în țară, ești. Eu deci,
Îți dau, tot Canaanul, ție –
Sămânței tale – pe vecie!
Țara va fi a lor, mereu,
Și fi-voi al lor Dumnezeu!”
Tăierea împrejur
9Și Domnul a continuat:
„Tu și ai tăi, neîncetat –
Din neam în neam – păziți, mereu,
Cu grijă, legământul Meu.
10El are să statornicească
Faptul că partea bărbătească
Va fi tăiată împrejur.
11Așadar, fără înconjur,
Tăiați carnea prepuțului,
Ca semn al legământului
Pe care l-am statornicit.
12Opt zile, când a împlinit,
Orice copil va fi luat
Și împrejur va fi tăiat.
Din neam în neam, să vă purtați
La fel, și toți vor fi tăiați:
De-i rob – la tine zămislit,
Sau de cu bani e dobândit
Și nu este din neam evreu –
13Tăiați să fie, toți, mereu.
Să fie împrejur tăiat
Robul născut sau cumpărat,
Căci legământul vreau să fie
Întărit astfel, pe vecie,
În carnea voastră. Pe pământ,
E veșnic acest legământ.
14Cel care nu va fi tăiat,
Să fie-ndată lepădat:
Să îl stârpiți de pe pământ,
Căci calcă al Meu legământ!”
Sarai se numește Sara
15Apoi, Domnul vorbi din nou:
„Sarai primește-un nume nou:
De-acum „Sara” va fi numită.
Va fi femeie împlinită,
16Căci o voi binecuvânta
Și-un fiu, prin ea, vei căpăta.
Ea, mama multor, va să fie:
Noroade multe au să vie,
Din ea – precum și împărați,
Peste popoare-ncoronați.”
17Avram, atunci, și-a prăvălit
Fața-n pământ și a zâmbit,
Gândindu-se: „Așa ceva,
Va crede, oare, cineva?
Un secol, eu am împlinit.
Nouă decenii, negreșit,
Sarai, acum, o să-mplinească.
Mai poate, oare, ea să nască?!”
18Apoi, I-a zis lui Dumnezeu:
„O Doamne, iată gândul meu:
Aș vrea ca Ismael să crească
Și-n fața Ta să viețuiască.”
19Dar Dumnezeu a cuvântat:
„Află căci, cu adevărat,
Sara, un fiu, are să nască.
Isac are să se numească.
Iar legământ voi încheia
Cu el și-apoi cu aceia
20Ce-l vor urma. De Ismael
Vrei să Mă rogi? Te-ascult, iar el,
De Mine-i binecuvântat,
Și o să crească, ne-ncetat;
În număr, fi-va înmulțit
Și voievozi vor fi ieșit,
Din el – chiar doișpe au să vie –
Și-un mare neam are să fie.
21Dar află: legământul Meu,
Doar cu Isac îl închei Eu!
Pe el, tu îl vei căpăta,
La anul, prin nevasta ta.”
22Când, de vorbit, a terminat,
Domnul, la cer, S-a înălțat.
Avraam și casa lui este tăiat împrejur
23Avram, apoi, n-a zăbovit,
Făcând ce i s-a poruncit.
Pe Ismael, el l-a luat,
Pe toți acei ce s-au aflat
În casa lui – chiar robi fiind –
Și, împrejur, pe toți tăind,
A împlinit ce i se spuse,
Ceea ce Domnul îi ceruse.
24Când astă treabă a făcut,
Ani nouă’șinouă, a avut.
Deci în prepuț, și-a încrestat
Semnul care-i fusese dat.
25La treișpe ani, și Ismael,
La fel, a fost tăiat și el.
26Odată cu Avram, venit-a
Și Ismael și-astfel, primit-a
Și el, tăierea împrejur,
27Iar după ei, toți cei din jur.
Toți cei în casa lui aflați –
Slobozi, sau robi – au fost tăiați:
Cei cari acolo s-au născut,
Cei ce pe bani i s-au vândut.
Selectat acum:
Geneza 17: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca