Geneza 32:22-32

Iar noaptea, după toate-aceste, Luă cele două neveste Și-asemenea, roabele lor. Veni rândul copiilor: Pe toți cei unșpe i-a luat Și-n mare grabă a intrat În apele Iordanului, Trecând prin vadul râului. L-a adăpost când i-a văzut, Întreg avutul și-a trecut Peste-acel râu și-abia apoi, Se-ntoarse, singur, înapoi. Iacov, singur, a înnoptat Și cu un „om”, el s-a luptat, Până când zorii s-au ivit. Văzând că nu l-a biruit, „Omul”, pe Iacov, la picior – La-ncheietura coapselor – Atunci, puternic, l-a lovit Și-ncheietura i-a scrântit. Apoi i-a spus: „Eu mă grăbesc! Mă lasă! Zorii se ivesc!” „Dă-mi binecuvântarea ta! Te las doar de-o voi căpăta!” – Răspunse Iacov. Omu-acel Îl întrebă în acest fel: „Cum te numești?” „Iacov sunt eu”, Răspunse el. „Bine. Mereu, De-acum, ești „Israel” numit. Numele-acesta, l-ai primit Când tu, cu Domnul, ai luptat, Cu oamenii, și-ai câștigat! Iată ce nume ți-am dat eu: „Cel ce-a luptat cu Dumnezeu.” Iacov i-a zis „omului” său: „Spune-mi, care-i numele tău?” El a răspuns printr-o-ntrebare: „De ce vrei tui ca să știi, oare? Spune-mi, de ce m-ai întrebat?” Apoi l-a binecuvântat. Iacov îi puse „Peniel”, Drept nume, locului acel. Prin „Fața Domnului”, tradus E numele, căci el a spus: „Am stat cu Domnul față-n față Și totuși am scăpat cu viață!” Răsărea soarele, când el Trecea pe lângă Peniel. Ușor, din coapsă, șchiopăta – Iar până-n ziua aceasta, Israeliții nu mănâncă Vinele coapselor, fiindcă Domnul, acolo, l-a lovit Pe Iacov, când l-a întâlnit.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Geneza 32:22-32