Isaia 14
14
1Dar Dumnezeu este Cel care,
Față de Iacov – milă – are,
Pentru că iar, pe Israel,
Are să îl aleagă El
Și are să îl ducă iară,
Ca să îi dea tihnă în țară.
Atunci străinii vor veni,
Pentru că ei se vor uni
Cu a lui Iacov casă mare,
2Căci toate neamurile care
Se află-n lume, mai apoi
Îi vor aduce înapoi,
În țara moștenirii lor,
Iar al lui Israel popor,
Asupra lor, va stăpâni,
Atunci când iarăși va veni,
În țara Domnului, că toată
Suflarea, roabă îi e dată.
Robi îi vor fi aceia care
L-au apăsat fără-ncetare.
Stăpân va fi el, negreșit,
Peste cei cari l-au asuprit.
3Când îți va da Domnul odihnă
Și ai s-ajungi a găsi tihnă
În urma frământării tale
Și-a trudei de pe a ta cale –
Date de greul jug purtat,
În vremea-n cari rob te-ai aflat,
4Pentru-mpăratul cel pe care,
În frunte Babilonu-l are –
Atunci, un cântec vei cânta,
Cari va cuprinde viața ta:
„Iată, asupritorul meu
A dispărut. De-al său jug greu –
Acuma – m-am eliberat,
Iar asuprirea a-ncetat,
5Căci Dumnezeul meu Cel Sfânt
Și-a întins brațul și a frânt
Toiagul celor răi din fire,
Nuiaua lor de stăpânire.
6Cel care, în urgia lui,
Popoarele pământului
Le-a tot lovit peste obraz –
Mereu, și nu le-a dat răgaz –
E prigonit, fără cruțare.
E prigonit acela care,
Popoarele pământului
Le supunea-n mânia lui.
7Pământul va primi odihnă
Și se va bucura de tihnă,
Pacea fiind asupra lui.
Toți oamenii pământului
Vor chiui de veselie
Și vor cânta cu bucurie.
8Cedrii cei mândri și frumoși,
Alăturea de chiparoși –
În al Libanului ținut –
Se bucură că ai căzut,
Zicând: „Nu mai e nimenea
Care să vină și să vrea
Ca să ne taie! A căzut
Cel care, să ne taie-a vrut!”
9N-au tihnă morți-n somnul lor,
Căci locuința morților
Se mișcă – de-un fior pătruns,
Până-n adâncul ei ascuns –
Să te primească, la sosire,
Trezindu-i la a ta venire,
Pe toți oameni-aceia cari,
Peste pământ erau mai mari.
Din somnul lor, vor fi sculați
Ai neamurilor împărați.
10Cu toții îți vor spune-apoi:
„Iată că ești la fel ca noi!
Aicea dacă ai pătruns,
Fără putere ai ajuns!”
11În locuința morților,
Tu vei avea, însoțitor,
Nemărginita-ți strălucire
Ce-mpodobea a ta mărire
Și sunetul de alăute,
Căci – așternuturi – ai făcute
Din strat de viermi doar. Năpădit
Vei fi de ei și-acoperit.
12Vai ție! Vai, cum ai căzut
Din cer, tu care-ai fost făcut
Luceafărul strălucitor!
Vai ție, fiu al zorilor!
Vai ție, cum ai fost lovit
Și la pământ ai fost trântit,
Tu, care-ai fost biruitor
Al tuturor neamurilor!
13În a ta inimă ai spus:
„Mă voi sui în ceruri, sus!
Am să-mi pun jilțul de domnie
Acolo, căci voiesc să fie
Deasupra stelelor pe care,
În mână, Dumnezeu le are.
Muntele dumnezeilor –
Muntele adunării lor –
În miazănoapte-mi va da mie,
Un loc care al meu să fie.
14Mă voi sui, triumfător –
Apoi – pe vârful norilor,
Și am să fiu la fel și eu,
Ca Prea Înaltul Dumnezeu!”
15Dar la pământ ai fost trântit!
Din înălțimi, te-ai pomenit
În locuința morților,
În negura mormintelor!
16Cei ce te văd, mirați privesc
Și plini de spaimă glăsuiesc:
„Acesta este omul care
Cutremura pământ și mare?
17El zguduia împărății,
Lăsând cetățile pustii?
El e cel care pustia
Lumea, așa precum voia?
N-a luat el prinși de război,
Pe care i-a-nrobit apoi?”
18Ai neamurilor împărați
Care-au pierit, sunt așezați
Cu cinste, în mormântul lor,
Să-și doarmă somnul morților.
19Al tău mormânt gol e lăsat,
Pentru că fost-ai aruncat
Departe de al tău mormânt.
La fel ajuns-ai, precum cum sânt
Și ramurile ofilite,
Doar de dispreț învrednicite.
Ești precum prada cea luată
Cu sabia și lepădată
Pe pietrele care podesc
Groapa în cari se prăbușesc
Stăpânii ei, căci ai ajuns
Un hoit în care au pătruns
Putreziciuni nimicitoare.
Bun de călcat ești, în picioare.
20Tu, în mormânt, nu ești unit
Cu ei, căci tu ți-ai nimicit
Țara. Ai fost ne-ndurător
Și-ai prăpădit al tău popor.
N-o să se mai vorbească – iată –
De neamul celor răi, vreodată.
21Din pricina părinților
Și a nelegiuirii lor –
Grăbiți-vă gata să fiți –
Pe fii să îi măcelăriți!
Să nu se scoale, să voiască –
Pământul – să îl cucerească,
Iar lumea – ca în alte dăți –
Să n-o mai umple, cu cetăți!”
22„Eu Mă ridic în contra lor!” –
A zis Domnul oștirilor.
„Voi șterge dar, numele lui
Și urma Babilonului!
Iată că am să șterg de tot
Și pe fecior și pe nepot!
23O mlaștină va fi aici
Și un culcuș pentru arici,
Căci locul fi-va – de îndat’ –
Cu nimicire măturat!”
Împotriva Asiriei
24Domnul oștirii a venit
Și a jurat: „Fi-va-mplinit
Tot ceea ce am arătat.
Nimica nu va fi lăsat
Neîmplinit, din tot ce-am spus.
25Mâna, atunci, Îmi voi fi pus
Pe-Asirieni, și-n țara Mea
Am să-i zdrobesc. Nu vor avea
Scăpare, căci în munții Mei,
Calc cu piciorul peste ei.
Jugul Asirianului
Și-asemenea povara lui
Le iau de pe poporul Meu
Și n-au să-l mai apese greu.”
26Iată dar, hotărârea dată,
Care se află îndreptată
În contra-ntregului pământ
Și-a celor care pe el sânt.
Iată și brațul cel întins
Care, pe neamuri, le-a cuprins.
27Domnul oștirilor e Cel
Care a hotărât astfel.
Și cine o să îndrăznească,
Apoi, să I se-mpotrivească?
Întins e brațul Său cel tare:
Cine îl va abate, oare?
Împotriva Filistenilor
28În anu-n care a murit
Cel cari, Ahaz, era numit
Și era-n Iuda, la domnie,
S-a dat această prorocie:
29„Nu te mai bucura, de zor,
Țară a Filistenilor
Pentru că frânt s-a dovedit
Toiagul care te-a lovit,
Căci din a șarpelui tulpină,
Un basilic are să vină,
Al cărui rod, îngrozitor,
E un balaur zburător.
30Cei mai săraci cari se vor naște,
Și ei – atunci – vor putea paște,
Căci locui-vor liniștiți
Cei care sunt nenorociți.
Am să îți las neamul să piară
De foame, în această țară,
Iar cei care vor rămânea,
Parte de moarte vor avea.
31Gemeți voi porți, înspăimântate!
Bocește-te și tu, cetate!
Țară a Filistenilor,
Cutremură-te! Căci un nor
De fum – iată-l – acuma vine,
Din miazănoapte, peste tine,
Iar șirurile cele-ntinse,
Ale vrăjmașului, sunt strânse.”
32„Dar ce răspuns va da celor
Care trimiși sunt, de popor?”
„Că Domnul a întemeiat
Sionul și în el a dat
Un loc, unde – adăpostiți –
Vor fi toți cei nenorociți
Din mijlocul poporului,
Popor cari este-al Domnului.”
Selectat acum:
Isaia 14: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca