Isaia 15
15
Împotriva Moabului
1Aceasta e o prorocie,
Pentru un timp ce va să vie
Peste Moab, căci se arată
Că împotrivă-i e-ndreptată.
În noaptea-n care-i pustiit,
E Ar-Moabul nimicit!
Tot ceea ce se prevestește,
În noaptea ‘ceea se-mplinește.
În noaptea care-i pustiit,
E Chir-Moabul nimicit!
2La templu, oamenii se-adună.
Către Dibon merg împreună,
Sau pe-nălțimi lumea se strânge
Și toți încep apoi a plânge.
Întreg Moabul se bocește
Atuncea, și se tânguiește.
Pe Nebo și Medeba, iată,
Capete rase doar se-arată
Și toate bărbile-s tăiate.
3Pe uliți – în cetăți și-n sate –
De spaimă oameni-s cuprinși
Și doar cu saci toți sunt încinși.
Pe-acoperișuri și-n piețe
Se pot zări doar triste fețe
Care de plâns, topite sânt,
Căci geme tot, pe-al lor pământ.
4Hesbonul țipă, chinuit,
De Eleale însoțit,
Iar strigătele se-mpreună
Și până la Iahaț răsună.
Chiar și războinicii pe care
Țara Moabului îi are,
Cuprinși de groază, se bocesc,
Căci spaimele îi încolțesc.
5Pentru Moab, plânge acum
Inima mea, când văd, pe drum,
Ai săi fugari înspăimântați,
Către Țoar fugind speriați
Și spre Eglat-Șelișia.
Lacrimi amare sunt în ea,
Căci îi zăresc cum merg plângând,
Dealul Luhitului urcând,
Țipând în lungul drumului,
Cel al Horonaimului.
6Izvoarele-n Nimrim aflate –
Iată – acuma sunt secate,
Iar pe pământul însetat
Întreaga iarbă s-a uscat.
Verdeață nu se mai găsește
Căci nici un fir verde nu crește.
7De-aceea toți, în acest ceas,
Își strâng ceea ce-a mai rămas
Și-și trec avutul și-al lor grâu,
Peste al sălciilor râu.
8Hotarele cele pe care
Țara Moabului le are,
De țipete-s înconjurate,
Căci bocete nenumărate
Răsună pân’ la Eglaim
Și până la Beer-Elim.
9În al Dimonului ținut
Cu sânge apa s-a umplut.
Peste Dimot trimit apoi,
Nenorociri mari și nevoi.
Un leu se va împotrivi
Celor care se vor ivi
Drept rămășița cea pe care
Țara Moabului o are.
Selectat acum:
Isaia 15: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca