Isaia 19
19
Asupra Egiptului
1Aceasta e o prorocie,
Pentru un timp ce va să vie
Peste Egipt, căci se arată
Că împotrivă-i e-ndreptată.
Iată că Domnul călărește
Pe un nor iute și sosește
În al Egiptului ținut.
Înspăimântați, când L-au văzut,
Toți idolii Egiptului
Au tremurat în fața Lui,
Iar Egiptenii – dintr-odată –
Și-au simțit inima-nmuiată.
2„Pe Egipteni am să-i adun,
Îi înarmez și-apoi îi pun
Ca să se bată între ei.
În acel timp, oameni-acei
Se vor lupta frate cu frate,
Și-apoi cetate cu cetate.
Prietenul o să se bată
Cu-al său prieten de îndată,
Pentru că o împărăție,
În contra altei o să fie.
3Duhul din Egipteni-acei
Are să piară-atunci din ei,
Iar al lor sfat am să-l lovesc
Degrabă, și-am să-l nimicesc.
Poporul Egiptenilor
Va cere sfat idolilor.
Îi va-ntreba pe vrăjitori,
Îi va-ntreba pe ghicitori
Și-i va-ntreba – de bună seamă –
Pe-aceia care, morții, cheamă.
4Egiptul îl voi fi lăsat
În mâna unui împărat
Care, de milă, e lipsit
Și-aspru, din fire, s-a vădit.
El îi va fi stăpânitor” –
A zis Domnul oștirilor.
5Apele mării vor seca
Și-atunci râul se va usca,
6Iar apele cele pe care
Țara Egiptului le are,
De-ndat’ au să se împuțească,
Canalele-au să se golească,
Iar trestia se veștejește
Și pipirigul se-ofilește.
7Livezile Egiptului,
De lângă malul Nilului –
Chiar lângă-mbucătura care
O face râul lângă mare –
Se vor preface în țărână.
Are să se usuce până
Și apa-n matca râului.
Ogoarele Egiptului,
Cu ale lor grâne bogate,
Pier, în nisipuri, înecate.
8Pescarii gem și-au să bocească
Cei care au să pescuiască
În apa râului. Toți cei
Care întind mreje, și ei
Se vor boci, nemângâiați.
9Apoi, cei care-s învățați
A face inul dărăcit,
Precum și cei care-au urzit
Albele pânze, rușinați
Vor fi atuncea. Întristați
10Fi-vor ai țării domnitori,
Iar simbriașii lucrători
Vor avea inima amară,
Căci nu va fi de lucru-n țară.
11Cei ce-n Țoan vor stăpâni,
Atuncea vor înebuni,
Iar sfetnicii cei înțelepți –
Cari se vădeau cei mai deștepți,
Din slujba Faraonului –
Au să își piardă-n fața lui
Înțelepciunea arătată
Și proști vor fi ei, dintr-odată.
„Dar oare, cum de îndrăzniți,
Lui Faraon să îi vorbiți
Și să îi spuneți mai apoi:
„Fii de-nțelepți doar, suntem noi,
Venind din vechii împărați
Ce-au fost aici încoronați!”?”
12„Unde-ți sunt oameni deștepți?
Unde sunt ai tăi înțelepți?”
„Să vină, să le poruncești
Descoperiri dumnezeiești
Să-ți facă și să te-nștiințeze
Despre ce are să urmeze,
Ca să știi astfel, negreșit,
Tot ceea ce a pregătit
Acum Domnul oștirilor,
În contra Egiptenilor.
13Cei ce-n Țoan au stăpânit,
Cu toții au înnebunit,
Iar cei din Nof – fără-ndoială –
În tot ceea ce spun, se-nșală.
De-asemenea, aceia cari
Sunt peste seminții mai mari –
Condușii fiind de a lor fire –
Duc tot Egiptu-n rătăcire.
14Domnul a pus – fără-ndoială –
În toți, un duh de amețeală,
Spre-a fi Egiptul clătinat
Asemenea unui om beat.
15Egiptul nu va mai avea,
Pe lângă el, pe nimenea
În stare ca să socotească
Și-apoi, ceva să-nfăptuiască,
Căci cap, el nu va mai avea,
Nici coadă de asemenea,
Nici trestii, nici ram de finic.
El nu va mai avea nimic.
16Ca o femeie o să fie
Egiptul, când are să vie
Timpul acela. Tremur mare,
Îl va-ncerca pe fiecare,
Când va vedea asupra lui,
Brațul întins al Domnului.
17Atunci, chiar a lui Iuda țară,
O grozăvie, o să pară
Pentru Egipt. Dacă cumva,
O să vorbească cineva
Despre această țară, iată,
Se îngrozește, dintr-odată,
Din pricine întemeiate
Pe hotărârile luate
De către Cel care, mereu,
E al oștirii Dumnezeu.
Egiptul împreună cu Asur și Israel
18În vremea care va să vie,
Doar cinci cetăți au să mai fie,
În al Egiptului ținut,
În care să se fi putut
Vorbi în limba cea pe care
Țara Canaanului o are.
Dintre acestea, una – iată –
„A nimicirii” e chemată#19:18 O tălmăcire-a numeluiEste „cetatea soarelui”.!
19În al Egiptului ținut,
În acel timp, va fi făcut
Un stâlp – pus chiar lângă hotar –
Precum și un mare altar,
Cari fi-vor ale Domnului.
Altarul Său și stâlpul Lui
Vor fi – pentru întreaga fire –
Un semn, precum și-o amintire,
20Iar pentru Cel cari, tot mereu,
E al oștirii Dumnezeu,
Acestea vor avea să fie
Un semn, precum și-o mărturie –
În al Egiptului ținut –
Pentru tot ceea ce-a făcut.
Poporul fi-va, negreșit –
În vremea ‘ceea – asuprit
Și apăsat de un jug greu.
Îl va striga pe Dumnezeu
Și-atuncea, un mântuitor –
Care-i va fi apărător –
Are să îi trimită El
Și îl va izbăvi astfel.
21Apoi, Domnul oștirilor,
În fața Egiptenilor,
O să Se facă cunoscut,
Fiind – astfel – de toți, știut.
Îi va aduce fiecare,
Jertfe și daruri de mâncare,
Iar juruințele făcute,
În fața Lui, vor fi ținute.
22După ce are să-i lovească,
Domnul o să-i tămăduiască
Pe Egipteni, iar ei – apoi –
Se vor întoarce înapoi
La Domnul, dându-I ascultare,
Și-au să primească vindecare.
23Un drum, Egiptul va avea –
Atunci – până-n Asiria.
Pe el va merge Egipteanul
Și va veni Asirianul,
Căci împreună, amândoi,
Vor sluji Domnului apoi.
24În acea vreme, Israel,
Al treilea o să fie el,
Unit fiind cu Egiptenii
Precum și cu Asirienii,
Ca și o binecuvântare
Dată de Dumnezeu Cel tare,
În mijlocul ăstui pământ.
25Atunci, va zice Domnul Sfânt:
„Să fie binecuvântat
Întreg Egiptul, ne-ncetat,
Căci el este poporul Meu.
Voi binecuvânta mereu,
De-acuma, și Asiria,
Pentru că e lucrarea Mea.
Să fie binecuvântat
Și Israel, neîncetat,
Pentru că întreg neamul lui
E moștenirea Domnului!”
Selectat acum:
Isaia 19: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca