Isaia 4
4
1Șapte femei au a se duce,
Ca un bărbat ele s-apuce
Și ca să îi vorbească-apoi:
„Haine și pâine, avem noi.
Nu trebuie să cheltuiești
Cu noi, ci doar să-ngăduiești
Ca al tău nume să-l purtăm
Și de ocară să scăpăm!”
Proslăvirea Sionului
2Plină – atunci – are să fie,
De slavă și de măreție,
Odrasla Domnului, căci iară
Va străluci rodul în țară,
Pentru cei care-s fericiți,
Ai lui Israel mântuiți.
3Cel ce-n Sion va fi aflat
Sau în Ierusalim lăsat,
Are a se numi drept „sfânt”,
Printre toți cei de pe pământ.
4După ce Domnul o să spele
Necurățiile acele
Ale fiicei Sionului,
Iar al Ierusalimului
Ținut ajunge curățat
De sângele ce s-a vărsat –
Cu duhul judecăților,
Precum și-al nimicirilor –
5Pe muntele Sionului,
După dorința Domnului,
Un nor de fum va fi lăsat –
Ziua – și-apoi pe înserat,
Va fi un foc strălucitor,
Luminând bezna nopților.
Da, peste toate, slava are
Să fie-atunci, un loc în care,
Un adăpost va fi aflat.
6El poate fi asemănat
Cu o colibă, având rost
De a fi loc de adăpost,
Ca un umbrar cari te ferește
De arșița ce dogorește
Și cari dă adăpost apoi,
Când se abat furtuni și ploi.
Selectat acum:
Isaia 4: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca