Isaia 5
5
Via Domnului
1Iată-L pe Prea Iubitul meu!
Un cântec am să Îi cânt eu.
Îi cânt dar, Prea Iubitului,
Un cântec despre via Lui!
Iubitul meu avea o vie
Care creștea pe o câmpie.
2Întâi – pământul – l-a săpat;
De pietre-apoi, l-a curățat
Și-n urmă vițele-a sădit.
Un turn – în mijloc – a zidit
Și un teasc mare a săpat.
Când a sfârșit, a așteptat
Ca strugurii rodiți de vie,
Mereu, doar struguri buni să fie.
Dar via Lui, când a crescut,
Struguri sălbatici a făcut.
3„Acum veniți dar, voi – bărbați –
Care în Iuda vă aflați
Și în Ierusalim” – a spus
Domnul – „Căci iată, am adus
Necazul Meu, în fața voastră,
Să judecați pricina noastră!
Să judecați dar, între Mine
Și via mea, cum e mai bine!
4Ce – oare – aș mai fi putut
Viei să-i fac, și n-am făcut?
Când struguri buni am așteptat,
Struguri sălbatici ea Mi-a dat!
Ceea ce văd, nu Mi-e pe plac!
5De-aceea, iată ce-am să-i fac
Viei aceleia, de-ndată:
Am să-i smulg gardul și călcată
Are să fie-atunci, de vite,
Iar zidurile construite
În jurul ei, le năruiesc.
6Astfel, am să o pustiesc.
N-o să mai fie curățată
Și nici nu va mai fi săpată.
Vor crește-n vie numai spini
Și tufele de mărăcini,
Căci n-am să las norii să dea,
Un strop de ploaie, peste ea.”
7Iată cine-i via pe care
Domnul oștirilor o are:
Ea e poporul Israel
Și cel din Iuda, tot la fel.
Aceasta-i via ce-o avea
El și pe care o iubea.
El – precum crede – se așteaptă
Să fie-o judecată dreaptă.
Însă degeaba-a așteptat,
Căci iată, doar sânge vărsat!
Dreptate aștepta, dar are
Doar strigăte de apăsare!
8Cei cari de pofte – prinși – se lasă
Și-nșiră casă lângă casă,
Lipind ogor lângă ogor –
Sporind mereu averea lor
În mijlocul țării – să știe
Că vai de ei are să fie!
9Iată ce mi-a descoperit
Domnul, atunci când mi-a vorbit:
„Casele fi-vor pustiite
Și nu vor mai fi locuite.
10Dacă o vie va avea
Zece pogoane, o să dea
Numai un bat. Să se mai știe
Că doar o efă o să vie,
Dintr-un omer ce-i semănat
În câmpul ce a fost arat.
11Vai de cei care se trezesc
În zori de zi și se pornesc
Să caute – fără-ncetare –
Doar băuturi amețitoare!
Vai de cei cari, până târziu,
Cu vin, să se-nfierbânte, știu!
12Harfa și alăuta sânt
Ai lor tovarăși, pe pământ.
Timpana, flautul – și el –
Îi întovărășesc la fel,
Cântând la ale lor ospețe.
De ale Domnului povețe
Și de lucrarea Lui, n-au teamă,
Nicicând, căci nu le iau în seamă.
13Pe ne-așteptate, o să fie
Al meu popor dus în robie.
Bogații cari erau în țară,
Atunci, de foame au să piară,
Iar gloatele nenumărate
De sete-ajunge-vor uscate.
14De-aceea, împotriva lor,
Și locuința morților
Își va deschide a ei gură
Și-și va lărgi, peste măsură,
Gâtlejul, ca să se pogoare
În ea, tot ce avea sub soare
Sionul: a lui măreție,
Neprețuita-i bogăție
Și lumea sa gălăgioasă,
Veselă, mândră și făloasă.
15Și astfel, cei care mici sânt,
Puși au să fie la pământ.
Vor fi smeriți aceia cari
Se dovedesc a fi mai mari.
Privirile trufașe – toate –
În acel timp, vor fi plecate.
16Domnul oștirilor, de-ndat’,
Are să fie înălțat,
Căci Dumnezeu va fi sfințit
Doar prin dreptate, negreșit.
17Acolo, turma mieilor
Va paște, ca pe câmpul lor.
Păstori pribegi au să se-adune
Și stăpânire ei vor pune
Peste moșiile pierdute
Cari de bogați au fost avute.
18Vai o să fie de acei
Care vor trage după ei,
Șirul nelegiuirilor,
Cu frânghia minciunilor.
Vai o să fie de acei
Care vor trage după ei,
Mulțimile păcatelor,
Cu șleaurile carelor,
19Zicând mereu: „Să Se grăbească!
Lucrarea să Și-o împlinească,
Pentru ca să putem apoi,
S-o știm și s-o vedem și noi!
Să vină-odată hotărârea,
Ca să-i vedem și împlinirea
Pe care o să o dea Cel
Cari Sfânt Îi e, lui Israel!
Vrem dar, să o vedem și noi,
Ca s-o cunoaștem mai apoi!”
20Vai, o să fie de oricine,
Care numește „răul” „bine”,
Iar „binele” – la rândul său –
Are să îl numească „rău”!
Vai, de cel care o să vină,
Spunându-i negurii, „lumină”
Și-apoi lumina, se vădește
Că, „întuneric”, o numește!
Vai o să fie – vă pot spune –
De cei ce dau amărăciune
Și, drept „dulceață”, o numesc!
21Vai de cei cari se socotesc
Drept înțelepți și pricepuți!
22Vai de cei care sunt văzuți
Tari și puternici că se țin
Când trebuie ca să bea vin
Și sunt viteji – nespus de mari –
Amestecând băuturi tari!
23Vai de cei care-i scot curați
Pe oamenii cei vinovați,
Pentru că mită au luat
Atuncea când au judecat,
Făcând – astfel – a fi lipsiți
De drepturi cei neprihăniți!
24De-aceea, cum e mistuită –
De foc – miriștea și-nghițită –
De flacără – iarba uscată,
Și rădăcina lor se-arată
Asemeni putregaiului.
Nu ajung vremea rodului,
Căci ale lor flori duse sânt,
Precum țărâna e, de vânt,
Pentru că au nesocotit
Cuvântul care-a fost rostit
De al oștirii Dumnezeu
Și L-au disprețuit mereu,
Pe Domnul Dumnezeul Cel
Cari Sfânt îi e, lui Israel.
25Peste popor are să vie –
Astfel – a Domnului mânie.
Mânia Lui o să-l lovească,
Încât o să se zguduiască
Munții în temelia lor,
Iar trupurile morților
Întinse-n ulițe-au să fie,
Precum noroiul de pe glie.
Însă mânia Domnului
Nu este stinsă. Brațul Lui
Este, de furie, cuprins,
Pentru că încă e întins.
26Un steag ridică El, și toate
Popoarele îndepărtate
Vor auzi fluierul Lui.
Din capătul pământului,
Acestea vor porni, cu zor,
Și iată-le că vin, ușor.
27Nimenea nu e obosit
Și nimenea n-a șovăit.
Popoarele au mintea trează,
Căci nimenea nu dormitează.
La nimeni nu i s-a desprins
Brâul cu cari era încins.
Nu li s-au rupt, în drumul lor,
Curelele-ncălțărilor.
28Țin arcurile încordate,
Gata de luptă așezate.
Săgețile ce sunt zvârlite
Au vârfurile ascuțite.
Precum e cremenea de tare,
Așa-s copitele pe care
Le au ai lor cai. Apoi – iată –
Roțile carelor se-arată
La fel precum o vijelie,
Căci drept vârtejuri par să fie.
29Asemeni leilor răgesc.
Ca niște pui de lei mugesc
Și sforăie îngrozitor,
Apucând prada-n colții lor,
Iar prăzii, ajutor să-i dea,
Nu o să poată nimenea.
30În ziua ‘ceea de mânie,
Un mare muget o să fie
În Iuda. Mugetul acel
Are să fie-atunci la fel
Ca mugetul furtunii care
Se năpustește peste mare.
Când spre pământ au să privească,
Oamenii nu au să zărească
Nimic, căci fi-va strâmtorare
Și o întunecime mare,
În norii căreia se-neacă
Lumina, neputând să treacă.
Selectat acum:
Isaia 5: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca