Isaia 46
46
1„Iată, se prăbușește Bel.
Nebo, apoi, cade și el.
Idolii lor, pe vite-s puși;
Pe dobitoace sunt aduși;
Idolii care îi purtați
Care pe vite-i încărcați,
Au să ajungă o povară
Și vor fi sarcini, bunăoară,
Pe spatele bietelor vite
Cari, de puteri, vor fi sleite!
2S-au prăbușit și au căzut.
Povara lor, nu au putut
Ca să și-o scape, și-n robie,
Ei înșiși au ajuns să fie.
3Iacove, voi să M-ascultați!
De-asemenea, seama luați
Și voi cari sunteți rămășiță
Din a lui Israel mlădiță!
Ascultați voi, acei pe care
Purtatu-v-am Eu în spinare –
De când pe lume sunteți voi –
Și pe-al Meu umăr, mai apoi,
Necontenit, loc ați avut,
Din clipa-n care v-ați născut:
4Până când o să-ncărunțiți
Și până o să-mbătrâniți,
Același am să fiu, mereu,
Și-am să vă dau sprijinul Meu.
Necontenit, vă însoțesc
Pentru că Eu vă mântuiesc.
5Cu cine, veți căuta voi,
Să Mă asemănați, apoi?
Spre cine, oare, veți privi,
Cu el, de a Mă potrivi?
6Ei varsă aurul aflat
În pungă și au deșertat
Argintul ca să-l cântărească
În cumpănă și să tocmească
Un argintar, cari le va face
Un dumnezeu, precum le place,
Să se închine-n fața lui,
În fața dumnezeului
Pe care ei și l-au dorit.
7Idolul astfel făurit,
Pe umăr, e apoi purtat
Și pe-al său loc e așezat.
Rămâne-va în locu-acel,
Căci nu se poate mișca el.
Oamenii vin în fața lui,
Se-nchină-apoi idolului,
Strigă la el și, rugător,
Îi cer să le dea ajutor.
El nu răspunde, iar apoi
Nici nu îi scapă din nevoi.
8Fiți oameni și luați aminte!
Țineți, aceste lucruri, minte!
Hei, păcătoșilor, și voi
Veniți-vă în fire-apoi!”
9„De lucrurile petrecute
În vremile de mult trecute,
Voi să vă amintiți, mereu.
Eu singur, doar, sunt Dumnezeu.
Un altul, în afara Mea,
Nu se mai află nimenea.
10Am spus, spre știrea tuturor,
Tot ce va fi în viitor.
Tot ceea ce va fi făcut,
Eu am vestit, de la-nceput,
Până când nu s-a împlinit,
Pentru că astfel am vorbit:
„Ceea ce hotărât-am Eu
Va sta-n picioare, tot mereu,
Căci voia Mea e neclintită
Și trebuie a fi-mplinită.
11O pasăre de pradă vine –
Când chem – din răsărit, la Mine,
Să împlinească planul Meu.
De vreau, din depărtări chem Eu,
Un om care să Mă slujească
Și gândul să Mi-l împlinească.
Eu sunt Cel care plănuiește,
Precum și Cel ce-nfăptuiește.
12Oameni cu inima vădită
Precum că este împietrită!
Voi – cei de pe cuprinsul firi,
Potrivnici ai neprihănirii –
La Mine, seama, să luați
Și-al Meu cuvânt să-l ascultați!
13Iată, neprihănirea Mea
Se-apropie, pentru că ea
Nu e departe-acum de voi,
Iar mântuirea Mea, apoi,
Nu are ca să zăbovească
Ci încurând o să sosească.
Ea, în Sion, are să stea,
Iar în Israel, slava Mea.”
Selectat acum:
Isaia 46: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca