Judecătorii 13
13
Vestirea nașterii lui Samson
1Israeliții au făcut
Lucruri care nu I-au plăcut
Lui Dumnezeu. L-au supărat,
Și-atuncea Domnul i-a lăsat
În mâna Filistenilor,
Cari, pe-al lui Israel popor,
Patru decenii – ne-ncetat –
Cu mână grea, l-a apăsat.
2Atunci, în Țorea, se găsea
Un om anume. El venea
Din ramura Daniților,
Fiind din al lui Dan popor.
Numele care l-a avut,
E Manoah. Este știut
Precum că stearpă se găsea
Nevasta lui, căci nu năștea.
3Îngerul Domnului S-a dus,
În fața ei și-apoi, a spus:
„Tu, stearpă, ești, precum toți știu.
Dar iată că vei naște-un fiu.
4De-acuma, să iei seama bine,
Cum că oprit e pentru tine
Ca vin să bei sau ceva tare,
Ori să mănânci dintr-o mâncare
Ce se vădește necurată.
5Vei rămânea însărcinată,
Și-un fiu vei naște. Peste el –
Peste-al său cap – în nici un fel,
Briciul să nu fie trecut.
Pruncul care va fi născut,
Este ales, de Dumnezeu,
Pentru a-I fi-nchinat mereu –
Precum El a găsit cu cale –
Din pântecele mamei sale.
Copilu-acesta va fi cel
Cari, pentru-ntregul Israel,
Are a fi izbăvitor
Din mâna Filistenilor.”
6Femeia-atunci, grabnic, s-a dus
Și la al său bărbat i-a spus:
„Ascultă ce mi s-a-ntâmplat:
Să știi că mi s-a arătat
Un om ce este-al Domnului.
Priveam înfățișarea lui
Și ca un înger îmi părea,
Cari de la Dumnezeu venea.
O-nfățișare-nfricoșată,
Omul avea. Eram speriată
Și nu l-am întrebat nimic!
Ce pot, acuma, să-ți mai zic?
De unde e, sau cum îl cheamă,
N-am întrebat, căci mi-a fost teamă.
7Omul acela a venit,
În fața mea, și mi-a vorbit:
„Tu, stearpă ești, precum toți știu,
Dar iată că vei naște-un fiu.
De-acuma, să iei seama bine,
Cum că oprit e pentru tine
Ca să bei vin sau ceva tare,
Ori să mănânci din vreo mâncare
Ce se vădește necurată,
Căci pruncul care se arată
Este ales, de Dumnezeu,
Pentru a-I fi-nchinat mereu –
Precum găsit-a El cu cale –
Din pântecele mamei sale,
Până când îi va fi sosit
Ceasul în cari va fi murit.”
Îngerul se arată din nou
8Atuncea, Manoah s-a dus
În fața Domnului și-a spus:
„Doamne, te rog – acuma – eu,
Pe omul de la Dumnezeu,
Să îl trimiți dar, înapoi,
Ca el să ne învețe-apoi,
Tot ce avem noi de făcut,
Atunci când se va fi născut
Pruncul de care ne-a vorbit!”
9Domnul – pe dată – a-mplinit
Ceea ce Manoah ceruse,
Astfel că Îngerul se duse
Și Se-arătă femeii. Ea,
Sigură, pe ogor, ședea,
Căci Manoah – al ei bărbat –
Tocmai atunci era plecat,
10Altundeva. Când L-a zărit,
La Manoah ea a fugit
În mare grabă și-a zis: „Iată,
Astăzi – din nou – mi se arată
Omul care m-a căutat
11Și ieri.” Bărbatul s-a sculat
Și-a mers după nevasta lui.
Apoi, îi zise omului
Pe cari i-l arătase: „Oare,
Nu îi fi tu acela care,
Nevestei mele, i-ai vorbit?”
El spuse: „Eu sunt, negreșit.”
12Atuncea, Manoah a zis:
„Dacă tot ceea ce-ai promis
Are să se-mplinească, noi
Ce trebuie-a păzi apoi,
Și ce anume-i de făcut
Când pruncul se va fi născut?”
13Îngeru-a spus: „Tot ce-am vorbit
Va trebui a fi păzit.
Femeia dar, să-Mi împlinească
Cuvântul și să se ferească
14De rodul viței; să nu bea
Nici vin și, de asemenea,
Să nu bea băutură tare,
Să nu mănânce vreo mâncare
Ce, necurată, s-a vădit!
Să țină tot ce-am poruncit!”
15În urmă, Manoah a zis:
„Dă-mi voie – dacă mi-e permis –
Un pic numai, să Te opresc,
Căci vreau, un ied, să-Ți pregătesc.”
16Îngeru-a zis: „Chiar dacă Eu
Mă voi opri din drumul Meu,
Să zăbovesc puțin pe cale,
Nu voi mânca din ale tale
Bucate. Dar, dacă voiești,
Poți, Domnului, să-I dăruiești
O jertfă – după cum socot –
Spre a-I fi ardere de tot.”
Dar Manoah tot nu știa
Precum că-n față-i se găsea –
Atunci – Îngerul Domnului.
17El I-a vorbit Îngerului:
„Care Ți-e numele, să știm
Cui trebuie să-i dăruim
Slavă, când se va fi-mplinit
Cuvântul ce a fost vestit?”
18Îngerul a răspuns, îndată:
„De ce Îmi ceri Numele? Iată,
El este-un Nume minunat.”
19Iedul, apoi, a fost luat
De Manoah, cu darul care
Era adus pentru mâncare.
Pe-o stâncă, el le-a rânduit
Și Domnului I le-a jertfit.
El și nevasta lui ședeau
Mai la oparte și priveau,
Când, dintr-odată, au văzut
Că o minune s-a făcut.
20Pe-altar, Îngerul Domnului
S-a dus și-n para focului
El S-a suit. Când L-au văzut,
Cei doi, cu fața, au căzut
Jos, la pământ și s-au plecat
Astfel, în fața Lui, de-ndat’.
21Îngeru-apoi n-a mai venit,
Iar cei doi, nu L-au mai zărit.
Atuncea, Manoah crezuse
Căci Cel pe care Îl văzuse –
Și cari șezuse-n fața lui –
A fost Îngerul Domnului.
22Privirile și le-a rotit,
În jur, și soaței i-a vorbit:
„Află că vom muri – zic eu –
Căci L-am văzut pe Dumnezeu.”
23Nevasta zise: „De-ar fi vrut
Domnul, de mult ar fi putut
Să ne omoare. Negreșit,
Atuncea El n-ar fi primit,
Din mâna noastră, darul care
A fost adus pentru mâncare,
Precum nici arderea de tot.
De-asemenea, eu mai socot
Că Domnul nu ne-ar fi vorbit
Și nici nu am fi reușit,
Aceste lucruri să le știm,
Dacă voia ca să pierim.”
Nașterea lui Samson
24Un fiu, femeia-a zămislit,
Care, Samson, a fost numit.
El a crescut și, ne-ncetat,
Domnul l-a binecuvântat.
25Apoi, Duhul lui Dumnezeu,
Să-l miște a-nceput, mereu,
De la Mahone-Dan mergând,
Până la Țorea ajungând,
Iar de acolo înapoi,
Până la Eștaol apoi.
Selectat acum:
Judecătorii 13: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca