Iov 13
13
1„Toate acestea, le-am zărit;
Urechea mea a auzit,
Tot ceea ce v-am spus aici.
2Cred că v-ați dumirit că nici
Eu nu sunt mai prejos ca voi.
Ceea ce știți, o știm și noi,
3Toți ceilalți oameni. Eu doresc,
Lui Dumnezeu, să Îi vorbesc!
În fața Lui, am să m-așez,
Căci vreau ca să-mi înfățișez,
4Pricina mea. Voi sunteți buni,
Numai să făuriți minciuni!
Doctori sunteți, dar niciodat’,
Pe nimeni nu ați vindecat.
5O, dacă voi ați fi tăcut,
Cu mult mai bine-ați fi făcut
Și-atunci aș fi putut a spune
Că dovediți înțelepciune!
6Acum, vă rog să ascultați
Și apărarea mea. Luați
La ale mele vorbe-aminte!
7Oare, prin multele cuvinte
Rostite-aicea, voi doriți,
Lucruri nedrepte, să vorbiți,
Din dragostea de Dumnezeu?
De ce spuneți minciuni, mereu?
Prin ele, oare, încercați,
Pe Domnul să Îl apărați?
8Îi țineți parte Domnului?
Sunteți apărătorii Lui?
9Dar dacă vă va cerceta,
Puteți, în Fața Lui, a sta?
Vă va găsi El oare, bine?
Faceți cu El, precum cu mine,
Voind ca să Îl înșelați
Ca pe un om? Să nu-ncercați! –
10Nu, nu! – căci vă va osândi,
Atunci când se va dovedi
Că în ascuns vă străduiți,
În lucru și Îl părtiniți!
11Iar măreția Domnului
Nu vă-nfioară? Groaza Lui
Nu cade peste voi? Spune-ți!
12‘Geaba, multe păreri aveți,
Căci ele, de cenușă, sânt.
De lut de-asemeni – de pământ –
Sunt ale voastre întăriri.
13Sfârșiți deșartele vorbiri!
Tăceți, căci eu, acum, doresc –
Orice se-ntâmplă – să vorbesc!
14Carnea, în dinți am să mi-o iau,
Iar viața, miză-n joc, o dau!
15Știu bine că voi fi ucis,
Dar nu-i nimic: ce am de zis,
Voi spune! Nu mă voi lăsa!
Am să-mi susțin, în Fața Sa,
16Neîncetat, a mea purtare,
Căci poate voi avea scăpare.
Eu știu că un nelegiuit,
Să vină, nu ar fi-ndrăznit,
17În Fața Lui. Deci ale mele
Cuvinte le-ascultați! La ele,
Atenți, acuma, vreau să fiți!
18Să-mi apăr pricina – priviți! –
Sunt gata. Știu că am dreptate!
19Sau spuneți voi: credeți că poate
Ca să se afle cineva,
Să spună-n contra mea, ceva?
De este, iată ce-am să fac:
Nu spun nimic, ci am să tac
Și nu mai vreau decât să mor.
20Acuma eu, biet muritor,
Doar două lucruri Doamne-Ți cer,
Mai înainte ca să pier,
Să pot să stau în fața Ta:
21Cu groaza-Ți, nu mă-nspăimânta
Și ia-Ți mâna, de peste mine!
22Mă cheamă-apoi, de vrei, la Tine
Sau lasă-mă acolo unde
Mă aflu-acum, de mă pătrunde
Durerea, ca să Îți vorbesc,
Iar Tu răspunde-mi! Îndrăznesc
23Să-ntreb: cât am păcătuit?
Ce făr’delegi am săvârșit?
Arată-mi, să pot înțelege
Călcările mele de lege,
Păcatele făcute-n viață!
24De ce Îți ascunzi a Ta Față
Și drept vrăjmaș mă iei că-Ți sânt?
25Lovești frunza dusă de vânt?
Un pai uscat Tu urmărești?
26De ce oare, mă chinuiești
Doar cu dureri grele și amare?
Vrei să mă pedepsești Tu oare,
Acum – ajuns la bătrânețe –
Pentru greșeli din tinerețe?
27De ce-n butuci îmi zăvorești
Picioarele și îmi pândești
Mișcările, de parcă vrei,
Hotar să pui, pașilor mei,
28Când trupul meu cade acum,
În putrezire, la fel cum
O haină veche și uzată,
De către molii, e mâncată?”
Selectat acum:
Iov 13: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Iov 13
13
1„Toate acestea, le-am zărit;
Urechea mea a auzit,
Tot ceea ce v-am spus aici.
2Cred că v-ați dumirit că nici
Eu nu sunt mai prejos ca voi.
Ceea ce știți, o știm și noi,
3Toți ceilalți oameni. Eu doresc,
Lui Dumnezeu, să Îi vorbesc!
În fața Lui, am să m-așez,
Căci vreau ca să-mi înfățișez,
4Pricina mea. Voi sunteți buni,
Numai să făuriți minciuni!
Doctori sunteți, dar niciodat’,
Pe nimeni nu ați vindecat.
5O, dacă voi ați fi tăcut,
Cu mult mai bine-ați fi făcut
Și-atunci aș fi putut a spune
Că dovediți înțelepciune!
6Acum, vă rog să ascultați
Și apărarea mea. Luați
La ale mele vorbe-aminte!
7Oare, prin multele cuvinte
Rostite-aicea, voi doriți,
Lucruri nedrepte, să vorbiți,
Din dragostea de Dumnezeu?
De ce spuneți minciuni, mereu?
Prin ele, oare, încercați,
Pe Domnul să Îl apărați?
8Îi țineți parte Domnului?
Sunteți apărătorii Lui?
9Dar dacă vă va cerceta,
Puteți, în Fața Lui, a sta?
Vă va găsi El oare, bine?
Faceți cu El, precum cu mine,
Voind ca să Îl înșelați
Ca pe un om? Să nu-ncercați! –
10Nu, nu! – căci vă va osândi,
Atunci când se va dovedi
Că în ascuns vă străduiți,
În lucru și Îl părtiniți!
11Iar măreția Domnului
Nu vă-nfioară? Groaza Lui
Nu cade peste voi? Spune-ți!
12‘Geaba, multe păreri aveți,
Căci ele, de cenușă, sânt.
De lut de-asemeni – de pământ –
Sunt ale voastre întăriri.
13Sfârșiți deșartele vorbiri!
Tăceți, căci eu, acum, doresc –
Orice se-ntâmplă – să vorbesc!
14Carnea, în dinți am să mi-o iau,
Iar viața, miză-n joc, o dau!
15Știu bine că voi fi ucis,
Dar nu-i nimic: ce am de zis,
Voi spune! Nu mă voi lăsa!
Am să-mi susțin, în Fața Sa,
16Neîncetat, a mea purtare,
Căci poate voi avea scăpare.
Eu știu că un nelegiuit,
Să vină, nu ar fi-ndrăznit,
17În Fața Lui. Deci ale mele
Cuvinte le-ascultați! La ele,
Atenți, acuma, vreau să fiți!
18Să-mi apăr pricina – priviți! –
Sunt gata. Știu că am dreptate!
19Sau spuneți voi: credeți că poate
Ca să se afle cineva,
Să spună-n contra mea, ceva?
De este, iată ce-am să fac:
Nu spun nimic, ci am să tac
Și nu mai vreau decât să mor.
20Acuma eu, biet muritor,
Doar două lucruri Doamne-Ți cer,
Mai înainte ca să pier,
Să pot să stau în fața Ta:
21Cu groaza-Ți, nu mă-nspăimânta
Și ia-Ți mâna, de peste mine!
22Mă cheamă-apoi, de vrei, la Tine
Sau lasă-mă acolo unde
Mă aflu-acum, de mă pătrunde
Durerea, ca să Îți vorbesc,
Iar Tu răspunde-mi! Îndrăznesc
23Să-ntreb: cât am păcătuit?
Ce făr’delegi am săvârșit?
Arată-mi, să pot înțelege
Călcările mele de lege,
Păcatele făcute-n viață!
24De ce Îți ascunzi a Ta Față
Și drept vrăjmaș mă iei că-Ți sânt?
25Lovești frunza dusă de vânt?
Un pai uscat Tu urmărești?
26De ce oare, mă chinuiești
Doar cu dureri grele și amare?
Vrei să mă pedepsești Tu oare,
Acum – ajuns la bătrânețe –
Pentru greșeli din tinerețe?
27De ce-n butuci îmi zăvorești
Picioarele și îmi pândești
Mișcările, de parcă vrei,
Hotar să pui, pașilor mei,
28Când trupul meu cade acum,
În putrezire, la fel cum
O haină veche și uzată,
De către molii, e mâncată?”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca