Iov 28:12-28

Dar unde este-nțelepciunea? Și unde, oare, locuiește Priceperea? Nu prețuiește Omul, ale ei daruri cari N-au preț, atât cât sunt de mari. Ea, în pământ, nu se găsește; De-ntrebi, adâncul îți șoptește: „La mine nu-i!” Marea-ți răspunde: „Și nici la mine, nu se-ascunde!” Ea nu poate fi, niciodată, Pe-argint și aur cumpărată; Nici chiar pe aur din Ofir, Nici pe onix, nici pe safir. Ea nu poate fi, niciodată, Cu diamantu-asemănată, Cu aurul, cu vasul care Cel mai ales metal îl are În forma-n care e turnat. Mărgean, cristal, n-au însemnat Nimic pe lângă-nțelepciune. Pe lângă ea, nu se pot pune Mărgăritarele. Topazul Din Etiopia, extazul – Oricât are să ni-l mărească – Nu poate ca să prețuiască Asemeni ei. Nu-i aur care S-o cumpănească, pe cântare. Atuncea, mă întreb, în mine: „Priceperea de unde vine? Și-n-elepciunea?” Sunt ascunse, Să nu poată a fi ajunse De către ochii omului; Nici păsările cerului, Din zborul lor, nu o zăresc. Moartea și-adâncul glăsuiesc: „Am auzit de-nțelepciune – Atâta doar, putem a spune.” Drumul pe care hoinărește, Ținutu-n care locuiește Și unde este ea, mereu, Le știe numai Dumnezeu. El, vede totul, pe pământ – Toate câte, sub soare, sânt. Când greutate-a rânduit El, vântului, și-a stabilit Măsura apei, când a dat Legi ploii, când a însemnat, Pe cer, drumul fulgerului – Și-asemeni, al tunetului – Atuncea numai, s-a văzut Înțelepciunea; i-a făcut Domnul, o temelie tare Și-apoi a pus-o la-ncercare. Sfârșind, omului, i-a vorbit: „Iată ce am descoperit În urma cercetării, Eu: Doar frica pentru Dumnezeu E-adevărata-nțelepciune. Să faci, mereu, doar lucruri bune, Și relele le-ndepărtează: Ăst fapt, pricepere-nsemnează.”