Iosua 17
17
Ținutul căzut jumătății lui Manase
1Prin sorți, o parte căpătase
Și seminția lui Manase.
Manase-a fost primul născut
Pe care Iosif l-a avut.
Machir e fiul cel pe care
Manase-ntâi născut îl are.
Din el, Galaad s-a întrupat,
Acela care-a căpătat
Galaadul și Basanu-apoi,
Căci el era om de război.
2La sorți, în urmă, s-a tras iară
Și câte-o parte căpătară
Și ceilalți fii ieșiți din case
Cari fost-au ale lui Manase.
Ai lui Helec fii au venit
Și o moșie au primit.
Apoi ai lui Abiezer,
Ai lui Sihem și-ai lui Hefer.
Și Asriel a mai venit
Și-apoi Șemida, la sfârșit.
Ei sunt copiii cei pe care,
De parte bărbătească-i are
Manase – cel dintâi născut,
Pe care, Iosif l-a avut.
3Al lui Hefer fiu – Țelofhad –
Precum și al lui Galaad
Și-al lui Machir – cari, după case,
Venita-n lume din Manase –
Nu a avut nici un băiat
Ci fete doar a căpătat.
Mahla, întâia, s-a născut;
Noua apoi a apărut;
Hogla și Milca au urmat,
Iar Tirța, șirul, l-a-ncheiat.
4Fetele-acestea, așadar,
S-au dus până la Eleazar
Care era preotul mare,
Și pân’ la Iosua, cel care,
Pe Nun, îl avusese tată,
Și le-au vorbit, în ăst fel: „Iată
Că Dumnezeu a poruncit –
Când El, cu Moise, a vorbit –
Să ni se dea o moștenire,
Printre-ai noști’ frați, în stăpânire.”
Atuncea ele au primit
O parte – cum a poruncit
Domnul – printre acei pe care
Al lor părinte, frați, îi are.
5Sunt zece părți ce au căzut –
Când împărțirea s-a făcut –
În stăpânirea lui Manase,
Afară de ce mai rămase
Peste Iordan. Acolo sânt
Al Galaadului pământ,
Precum și-acel pământ pe care
Țara Basanului îl are.
6Căci fetele cari, după case,
Erau ieșite din Manase,
Au dobândit o moștenire –
Printre-ai săi fii – în stăpânire,
Iar țara Galaadului
E pentru ceilalți fii ai lui.
7Hotarul care-nconjurase
Pământurile lui Manase,
De la Așer se întindea
Și-n Micmetat el ajungea,
Având Sihemu-n răsărit.
Apoi, la dreapta, a cotit
Și spre En-Tapuah pornește.
8Ținutul care se numește
„Al Tapuahului”, rămase
În stăpânirea lui Manase;
Dar Tapuahul cel pe care
Manase, la hotar, îl are,
De Efraim, e stăpânit.
9Hotaru-n urmă a venit
Până la râul Cana, care –
Spre miazăzi – se pierde-n zare.
Cetățile lui Efraim,
Prinse-n Manase le găsim.
Hotarele care-au fost trase
Pentru toți fiii lui Manase
Urmau cursul pârâului,
Mergând de-a lungul malului
Din miazănoapte, după care
Acestea ajungeau la mare.
10Ținutu-n miazăzi aflat,
Lui Efraim, îi este dat.
În miazănoapte – negreșit –
E, de Manase, mărginit.
Marea este aceea care,
Lor le slujise drept hotare.
La miazănoapte se-ntâlneau
Doar cu Așer și îl aveau
Pe Isahar, în răsărit,
În care au și stăpânit.
11Iată ce stăpânire dar,
Avea Manase-n Isahar
Și în Așer: de la-nceput,
Copiii săi au deținut
Doar a Bet-Șeanului cetate,
Cu satele învecinate.
Apoi, Ibleamul l-au primit,
Cu-ale lui sate, negreșit,
Cu tot ținutul Dorului
Și satele din jurul lui;
Au stăpânit peste En-Dor
Și peste-al său întreg popor;
Peste-al Tanacului ținut
Cu satele ce le-a avut,
Peste Meghido – unde sânt
Trei înălțimi pe-al său pământ –
Cu satele ce-l însoțesc
Și cu cei ce le locuiesc.
12Nici oamenii cari, după case,
Coboară-n lume din Manase,
N-au reușit să-i scoată-afară
Pe Canaaniți, din a lor țară.
13Când Israelul s-a simțit
Puternic, nu i-a izgonit
Pe Canaaniți, ci i-a supus
Și-un bir, asupra lor, au pus.
14Fiii lui Iosif au venit
La Iosua și i-au vorbit:
„De ce ne-ai dat în stăpânire,
Ca să avem drept moștenire
Numai un sorț și doar o parte?
De ce în acest fel se-mparte,
Când noi suntem în număr mare
Și am ajuns un neam pe care
Domnul l-a binecuvântat?”
15Iosua zise: „Am aflat
Că sunteți mulți. Deci, să intrați
Iute-n pădure, s-o tăiați
Ca să vă faceți loc apoi,
Și-o să-ncăpeți, astfel, și voi,
În țara Fereziților,
Precum și-a Refaimiților;
Pentru că după cum vorbiți,
Prea strâmt, acuma, îl găsiți
Voi, muntele lui Efraim.”
16Ei au răspuns atuncea: „Știm
Că muntele ce l-am primit
Ca să-l avem de locuit,
E mic și nu e altă cale,
Căci Canaaniții cei din vale –
De la Bet-Șean și Izreel –
Care de fier au toți, la fel.”
17Către ale lui Iosif case –
Lui Efraim și lui Manase –
Iosua, astfel, a vorbit:
„Așa-i. Dar voi v-ați înmulțit,
Iar neamul v-a ajuns să fie
Mare în număr și-n tărie.
Numai un sorț, n-o să aveți.
18În munte, voi o să puteți,
Cu forța voastră să intrați
Și-apoi, pădurea s-o tăiați.
Toate ieșirile din coaste,
Atuncea, fi-vor ale voastre
Și astfel, o să reușiți
Să-i alungați pe Canaaniți,
Chiar dacă-i tare-al lor popor
Și sunt, din fier, carele lor.”
Selectat acum:
Iosua 17: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca